Efectele medicale ale rugaciunii

[cristiboss56]

În prealabil postat de Florin-Ionut

De acord. Cu compunerile-instant pe care vrem să le personalizăm mi se pare că pierdem din concentrarea necesară unei rugăciuni de calitate. Nu cred că Dumnezeu aşteaptă cuvinte alese, ci o stare a inimii în care să intrăm în comuniune cu El, măcar şi pentru jumătate de minut.

Am observat că după ce fac o faptă bună (de fapt una foarte bună) mi se întîmplă să experimentez o rugăciune aparte, o stare de... nici nu ştium cum să o descriu. Dar nu imediat. Oricum, înţeleg că rugăciunea fără nici o lucrare a dragostei nu are prea mare valoare.

Sunt multe de spus aici , caci insasi Sfintii Parinti ne atrag clar atentia , sa indepartam imaginatia si in timpul rugaciunii , dar si imaginatia venita imediat dupa rugaciune ! Sa fim atenti la aceste stari , "trairi " ce pot fi extrem de inselatoare . Am insistat pe thread-ul deschis aici "Importanta Rugaciunii "asupra acestui aspect , nu mai dezvolt din nou ideea , dar sun intru totul deacord cu ce ai spus ca " RUGACIUNEA FARA NICI O LUCRARE A DRAGOSTEI NU ARE PREA MARE VALOARE " , dar eu spun ca NU ARE DELOC VALOARE ! Dragostea , iertarea , inmuierea sufletului ,vin in timp , dar SA NE RUGAM NEANCETAT ! Rugaciunea este "fatala " in mentinerea legaturii cu Dumnezeu , un Dumnezeu al iubirii , al iertarii , al milostivirii ! Vrem sa ne asemanam si sa redobandim ce am pierdut ? musai sa ne rugam , dar tinand de BISERICA NOASTRA ORTODOXA ! Este capital si acest aspect , caci de bla-blaurile sectarilor sunt satul si nu-mi aduc nici-un rod , ci dinpotriva !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Sunt multe de spus aici , caci insasi Sfintii Parinti ne atrag clar atentia , sa indepartam imaginatia si in timpul rugaciunii , dar si imaginatia venita imediat dupa rugaciune ! Sa fim atenti la aceste stari , "trairi " ce pot fi extrem de inselatoare . Am insistat pe thread-ul deschis aici "Importanta Rugaciunii "asupra acestui aspect , nu mai dezvolt din nou ideea , dar sun intru totul deacord cu ce ai spus ca " RUGACIUNEA FARA NICI O LUCRARE A DRAGOSTEI NU ARE PREA MARE VALOARE " , dar eu spun ca NU ARE DELOC VALOARE ! Dragostea , iertarea , inmuierea sufletului ,vin in timp , dar SA NE RUGAM NEANCETAT ! Rugaciunea este "fatala " in mentinerea legaturii cu Dumnezeu , un Dumnezeu al iubirii , al iertarii , al milostivirii ! Vrem sa ne asemanam si sa redobandim ce am pierdut ? musai sa ne rugam , dar tinand de BISERICA NOASTRA ORTODOXA ! Este capital si acest aspect , caci de bla-blaurile sectarilor sunt satul si nu-mi aduc nici-un rod , ci dinpotriva !

Invazia "intenţilor bune", invazia asta sectară fără pic de bun simţ , e semn de disperare în rândul lor , căci iaca s-au fragmentat între ei ! Şi ce au zis , hai să-i fragmentăm şi noi pe alţii ! Nu domnilor circari, nu de spectacole cu maimuţoi avem nevoie , ci de credinţa noastră în Hristos, în Preasfânta Fecioară şi în sutele şi sutele de sfinţi bineplăcuţi lui Dumnezeu, canonizaţi de B.O.R. Rugăciunea se face şi către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe care noi o cinstim în mod deosebit cu multă evlavie , pe când maimuţoii fragmentaţi în alte şi alte fragmente sectare , o nesocotesc , îi intorc spatele . "Mută să fie gura celor ce nu se închină icoanei Preasfintei. . . ."aşa se spune în Paraclisul Maicii Domnului . ASTA-I DOCTORIA NOASTRĂ , TĂMĂDUIREA NOASTRĂ , LINIŞTEA NOASTRĂ ! Veniţi ca ciupercile otrăvitoare, frumos colorate, plini de intenţii bune, cuvinte mieruase , poleiţi în bună cuviinţă, dar faceţi doar spectacol , doar , doar mai cade câte unul în plasă. Mărturiseşti Crezul ? O cinsteşti pe Preasfânta Fecioară ? Îi cinsteşti pe toţi Sfinţii ? Iubeşti rugăciunea Ortodoxă, Acatistele, Paraclisele, Psaltira ? Da, mergem atunci împreună să ne tămăduim în rugăcinte , s-o folosim ca terapie , precum scrie threadul. De maimuţăreli şi "bunăvoinţă" sectară suntem sătui !

[Mosh-Neagu]

Iertare, iertare, iertare...
Imi pare rau ca am indraznit sa cred ca s-a schimbat ceva intre timp. Va las cu ale voastre. Ma intreb doar cum de credeti ca Dumnezeu mai poate incapea intr-un suflet coplesit de ura? "Aproapele meu" nu este doar cel bine-placut mie, ci chiar vrajmasul meu care imi cere haina, iar eu trebuie sa-i dau si camasa. Aproapele meu nu e conditionat de nici o religie, de nici o etnie si nici de sex sau inclinatiile sexuale. Eu nu am de unde sti ce i-a oranduit lui Dumnezeu si nici mie. Poate ca el va avea sansa intr-o zi sa se mantuiasca, ba chiar sa devina un Sfant, iar eu sa ma pierd in propriile mele adevaruri shubrede. Nu am dreptul sa-l judec, ci doar datoria sa-l iubesc si sa ma rog pentru el, oricate pacate ar avea. Sunt sigur ca in interiorul meu, eu am mult mai multe decat el, iar daca el vede ca eu il iubesc neconditionat, intr-o zi va lasa singur credinta lui si mi se va alatura mie si religiei din care fac eu parte.
Pacat de atatea pilde si atatia sfinti care ne-au invatat cum nu se poate mai bine ce e cu dragostea asta, iar noi ne impietrim sufletele, crezand ca asa ne cere Dumnezeu si Mantuitorul Hristos.

Cat despre forum... Forumul nu e al nostru, ci al tuturor, ca si biserica ortodoxa. Nu totii suntem chemati sa ne rugam? Doar la Sfintele Taine, se spune "Cei chemati, iesiti!" Pana atunci, e bine ca veghem asupra noastra insine si a propriului nostru comportament, pentru ca cei chemati sa simta nevoia sa mai vina alaturi de noi si sa vada credinta lor mai slaba si mai lipsita de duh sfant, decat cea la care tocmai asista.

Dar, e doar o parre. Imi cer inca o data iertare daca revenirea mea a tulburat apele. N-o sa va mai deranjez prea curand!

Hristos a inviat, moartea a omorat si pace ne-a adus!

[iana]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Iertare, iertare, iertare...
Imi pare rau ca am indraznit sa cred ca s-a schimbat ceva intre timp. Va las cu ale voastre. Ma intreb doar cum de credeti ca Dumnezeu mai poate incapea intr-un suflet coplesit de ura? "Aproapele meu" nu este doar cel bine-placut mie, ci chiar vrajmasul meu care imi cere haina, iar eu trebuie sa-i dau si camasa. Aproapele meu nu e conditionat de nici o religie, de nici o etnie si nici de sex sau inclinatiile sexuale. Eu nu am de unde sti ce i-a oranduit lui Dumnezeu si nici mie. Poate ca el va avea sansa intr-o zi sa se mantuiasca, ba chiar sa devina un Sfant, iar eu sa ma pierd in propriile mele adevaruri shubrede. Nu am dreptul sa-l judec, ci doar datoria sa-l iubesc si sa ma rog pentru el, oricate pacate ar avea. Sunt sigur ca in interiorul meu, eu am mult mai multe decat el, iar daca el vede ca eu il iubesc neconditionat, intr-o zi va lasa singur credinta lui si mi se va alatura mie si religiei din care fac eu parte.
Pacat de atatea pilde si atatia sfinti care ne-au invatat cum nu se poate mai bine ce e cu dragostea asta, iar noi ne impietrim sufletele, crezand ca asa ne cere Dumnezeu si Mantuitorul Hristos.

Cat despre forum... Forumul nu e al nostru, ci al tuturor, ca si biserica ortodoxa. Nu totii suntem chemati sa ne rugam? Doar la Sfintele Taine, se spune "Cei chemati, iesiti!" Pana atunci, e bine ca veghem asupra noastra insine si a propriului nostru comportament, pentru ca cei chemati sa simta nevoia sa mai vina alaturi de noi si sa vada credinta lor mai slaba si mai lipsita de duh sfant, decat cea la care tocmai asista.

Dar, e doar o parre. Imi cer inca o data iertare daca revenirea mea a tulburat apele. N-o sa va mai deranjez prea curand!

Hristos a inviat, moartea a omorat si pace ne-a adus!

Curge siropul. Mai ca mi-au dat lacrimile. Nici nu stiu cu ce sa incep. Cu camasa? Dar n-a cerut-o nimeni.
Cu iubirea asta neconditionata? S-a mai vorbit pe aici, dar numai pentru cine are urechi sa auda.
Smerenia si falsa smerenie?
Mai bine din Filocalie:
"75. Cel ce cultiva virtutile pentru slava desarta, vadit este ca si cunostinta o cultiva pentru slava desarta. Iar unul ca acesta nu face si nu graieste nimic spre zidire, ci in toate vaneaza slava de la cei ce privesc sau asculta. Dar patima aceasta e data pe fata (33), cand unii dintre cei pomeniti il ocarasc pentru anumite fapte sau cuvinte. Atunci acela se intristeaza foarte; nu pentru ca nu s-au zidit aceia (nici nu era acesta scopul lui), ci pentru ca a fost dispretuit el. "

[cristiboss56]

Roagăte moşule cu ai tăi , dacă eşti ortodox ! Nu confunda planurile, nu încurca borcanele, nu amesteca credinţa şi o fă un talmeşbalmeş ! Citeşte Cleopa, Arsenie Boca, Părăian , Papacioc , doar câţiva d'ai noştrii mai mărunţei , vezi ce spun ei ! Nu de ură e vorba aici , ci de apărarea dreptei credinţe, nu prin violenţă , ci prin participarea cu ai tăi la lucrarea ce te ajută spre mântuire. Cu "ăştia nici la masă să nu stai , nici cu ei să nu te rogi , nici de ei să nu asculţi, să fugi ca de draculw de tămâie", spune un oarecare Cleopa Ilie ! ( nu ştiu dacă ai auzit de el ) . Fuga de ei nu-i ură, bre ! Te aperi pe tine de rătăcire, te ajuţi pe tine să nu cazi în cursa lor ! Adică, să fugi ca de dracu de tămâie , cum spune Cleopa . Dar de Ion Gură de Aur ai auzit ? Vasile cel Mare ? Uf, cam greu , că o dai iar spre ură ! E grea ortodocsia sau suntem unii dintre noi cam greu de cap ? Sau o fi treaba cu haina de oaie peste lupul sectar ? Până una alta, te rog să ne laşi să ne rugăm noi împreună în Biserica noastră , căci au şi ei "bisericile"lor tip casă , cămară, hol , mă rog după sectă şi fonduri din afară . Doamne ajută!

[Mihnea Dragomir]

Din ceea ce am observat în mod nemijlocit, creştinii "practicanţi" rezistă psihic mult mai bine în cazul bolilor şi accidentelor. Nu pot să-mi dau seama dacă boala însăşi evoluează diferit în cazul lor în comparaţie cu al ateilor sau a "căldiceilor", dar atitudinea este net diferită: mult mai senină, mai fără angoasă chiar în faţa morţii.

Îmi amintesc de o situaţie, în acest sens, remarcabilă. Era în vremea când lucram la Salvare. Gardă de noapte. Caz: un bătrân solicită Ambulanţă pentru dureri abdominale. Ajuns (târziu, ca de obicei) la faţa locului văd un bătrân uscăţiv, care voma sânge şi avea şi scaun cu sânge. Erau instalate deja semnele şocului hemoragic, precum şi al abdomenului acut chirurgical. Cantitatea de sânge pierdută era enormă: aproximativ un litru şi jumătate, partea văzută (intestinul este un mare recipient şi, în astfel de cazuri, se pierde întotdeauna mai mult sânge decât se vede).

Tot drumul până la spital, omul bolborosea ceva. Cu greu, mi-am dat seama că erau psalmi. Avea şi o cărticică de rugăciuni în mână, dar se vedea că nu-i e strict necesară: părea a şti Psaltirea pe de rost. Când l-am predat, intrase tocmai în stare de inconştienţă.
După câteva zile, vorbind cu medicul care era de gardă în acea noapte, am aflat că fusese salvat. "N-am să te uit niciodată, ce caz mi-ai trântit în gardă !" mi-a spus. Operaţia a durat vreo patru ore, dar important este că omul a scăpat.
Glorie lui Dumnezeu pentru toate !

[Yasmina]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Din ceea ce am observat în mod nemijlocit, creştinii "practicanţi" rezistă psihic mult mai bine în cazul bolilor şi accidentelor. Nu pot să-mi dau seama dacă boala însăşi evoluează diferit în cazul lor în comparaţie cu al ateilor sau a "căldiceilor", dar atitudinea este net diferită: mult mai senină, mai fără angoasă chiar în faţa morţii.

Îmi amintesc de o situaţie, în acest sens, remarcabilă. Era în vremea când lucram la Salvare. Gardă de noapte. Caz: un bătrân solicită Ambulanţă pentru dureri abdominale. Ajuns (târziu, ca de obicei) la faţa locului văd un bătrân uscăţiv, care voma sânge şi avea şi scaun cu sânge. Erau instalate deja semnele şocului hemoragic, precum şi al abdomenului acut chirurgical. Cantitatea de sânge pierdută era enormă: aproximativ un litru şi jumătate, partea văzută (intestinul este un mare recipient şi, în astfel de cazuri, se pierde întotdeauna mai mult sânge decât se vede).

Tot drumul până la spital, omul bolborosea ceva. Cu greu, mi-am dat seama că erau psalmi. Avea şi o cărticică de rugăciuni în mână, dar se vedea că nu-i e strict necesară: părea a şti Psaltirea pe de rost. Când l-am predat, intrase tocmai în stare de inconştienţă.
După câteva zile, vorbind cu medicul care era de gardă în acea noapte, am aflat că fusese salvat. "N-am să te uit niciodată, ce caz mi-ai trântit în gardă !" mi-a spus. Operaţia a durat vreo patru ore, dar important este că omul a scăpat.
Glorie lui Dumnezeu pentru toate !

Ce frumos caz...dansul era aproape inconstient,in dureri dar nu se lasa de Psalmi si de rugaciuni si pana la urma i-au ajutat!Este frumos cand Dumnezeu nu te lasa si intervine,insa din pacate sunt si cazuri unde EL este un Salvator care nu mai vine...si ma intreb de ce?

Off topic:si pana la urma care a fost diagnosticul?ulcer perforat?

[anamaria simleu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Din ceea ce am observat în mod nemijlocit, creştinii "practicanţi" rezistă psihic mult mai bine în cazul bolilor şi accidentelor. Nu pot să-mi dau seama dacă boala însăşi evoluează diferit în cazul lor în comparaţie cu al ateilor sau a "căldiceilor", dar atitudinea este net diferită: mult mai senină, mai fără angoasă chiar în faţa morţii.

Îmi amintesc de o situaţie, în acest sens, remarcabilă. Era în vremea când lucram la Salvare. Gardă de noapte. Caz: un bătrân solicită Ambulanţă pentru dureri abdominale. Ajuns (târziu, ca de obicei) la faţa locului văd un bătrân uscăţiv, care voma sânge şi avea şi scaun cu sânge. Erau instalate deja semnele şocului hemoragic, precum şi al abdomenului acut chirurgical. Cantitatea de sânge pierdută era enormă: aproximativ un litru şi jumătate, partea văzută (intestinul este un mare recipient şi, în astfel de cazuri, se pierde întotdeauna mai mult sânge decât se vede).

Tot drumul până la spital, omul bolborosea ceva. Cu greu, mi-am dat seama că erau psalmi. Avea şi o cărticică de rugăciuni în mână, dar se vedea că nu-i e strict necesară: părea a şti Psaltirea pe de rost. Când l-am predat, intrase tocmai în stare de inconştienţă.
După câteva zile, vorbind cu medicul care era de gardă în acea noapte, am aflat că fusese salvat. "N-am să te uit niciodată, ce caz mi-ai trântit în gardă !" mi-a spus. Operaţia a durat vreo patru ore, dar important este că omul a scăpat.
Glorie lui Dumnezeu pentru toate !

Pana la urma este o lectie de viata....indiferent de momentele critice prin care trecem, nu trebuie sa ne pierdem nadejdea...frumoasa postare.....

[cristiboss56]

Bucuria curată este roada prezenţei Sfântului Duh în inima omului ( Galateni 5 , 22 ) , iar dobândirea prezenţei Duhului Sfânt şi deci a bucuriei în inimă se face prin rugăciune. "DE ACEEA , ÎN BISERICA ORTODOXĂ PRIMA DIN RUGĂCIUNILE ÎNCEPĂTOARE ESTE O CHEMARE A SFÂNTULUI DUH, IMPĂRATUL CERESC -MÂNGÂIETOR". ( Preafericitul Părinte Patriarh al B.O.R. Daniel ) .

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

Roagăte moşule cu ai tăi , dacă eşti ortodox ! Nu confunda planurile, nu încurca borcanele, nu amesteca credinţa şi o fă un talmeşbalmeş ! Citeşte Cleopa, Arsenie Boca, Părăian , Papacioc , doar câţiva d'ai noştrii mai mărunţei , vezi ce spun ei ! Nu de ură e vorba aici , ci de apărarea dreptei credinţe, nu prin violenţă , ci prin participarea cu ai tăi la lucrarea ce te ajută spre mântuire. Cu "ăştia nici la masă să nu stai , nici cu ei să nu te rogi , nici de ei să nu asculţi, să fugi ca de draculw de tămâie", spune un oarecare Cleopa Ilie ! ( nu ştiu dacă ai auzit de el ) . Fuga de ei nu-i ură, bre ! Te aperi pe tine de rătăcire, te ajuţi pe tine să nu cazi în cursa lor ! Adică, să fugi ca de dracu de tămâie , cum spune Cleopa . Dar de Ion Gură de Aur ai auzit ? Vasile cel Mare ? Uf, cam greu , că o dai iar spre ură ! E grea ortodocsia sau suntem unii dintre noi cam greu de cap ? Sau o fi treaba cu haina de oaie peste lupul sectar ? Până una alta, te rog să ne laşi să ne rugăm noi împreună în Biserica noastră , căci au şi ei "bisericile"lor tip casă , cămară, hol , mă rog după sectă şi fonduri din afară . Doamne ajută!

"Vorba ta sa fie DA si NU. Tot ce este mai mult, vine de la diavol."
Toate cate le spui fara sa ti le ceara cineva, te vor osandi pe tine. Si imi pare rau ca eu port pricina acestei neintelegeri. Confesiunea mea este, prin voia lui Dumnezeu, ortodoxa. Stiu ca nu sunt vrednic si ca nu fac tot ce Dumnezeu asteapta de la mine. Ma rog pentru mila si indurare.
De parintele Cleopa ma leaga amintiri de suflet, iar sfatul dat de el la un moment dat in viata mea, l-am urmat cu sfintenie. Pe parintele Teofil Paraianu l-am pretuit cum m-am priceput si nu am putut sa nu merg sa-l cunosc, sa-l ascult si sa-i sarut dreapta. Daca l-ai fi cunoscut bine, ai fi stiut ca si el ii iubea pe toti "la gramada" si se ruga , ca orice alt parinte-duhovnic inzestrat cu darul iubirii si blandetii, pentru mantuirea fiecarui pacatos. La mormantul Parintelui Arsenie Boca, am ingenunchiat si m-am rugat si mi-am cerut iertare ca am aflat prea tarziu despre existenta lui. Iar pentru Parintele Papacioc nu pot sa spun decat ca este un sfant inca in viata.
Interpretarile date de parintele Cleopa erau pentru caldicei si reci de tot, nu pentru cei care inteleg dreapata credinta. Cand nu stii sa te aperi, este bine sa fugi. Altfel, cu dragoste, rabdare si intelepciune, orice cuget viclean il rusinezi si il schimbi. Din pacate, Mantuitorul este rastignit zi dupa zi de inimile noastre impiterite. Nu credinta noastra ne priveste pe noi, ci credinta altora; nu faptul ca eu sunt cel mai pacatos dintre pacatosi, ci ca sectarul nu se poate mantui. Si nu-l plang pentru asta, ci il scuip, il batjocoresc, il arat cu degetul si strig daca mi s-ar da posibilitatea: "Rastigniti-l! Rastigniti-l!" Am acest drept fiindca eu ma numesc ortodox si pe fruntea mea scrie "GATA MANTUIT". Dumnezeu sa ne ierte si sa ne traga de urechi, oricat ne-ar fi de greu, atunci cand ne inpaunam in... dreapta-credinta. Toate gandurile noaste urate la adresa cuiva (fie el vrajmas) se scriu in catastiful judecatii de pe urma. Iar daca vom pleca din acasta lume cu povara acestor ganduri, ce rasplata si ce mila mai asteptam? Nu vom primi noi oare exact ceea ce oferim in aceasta viata? Daca il iubesc numai pe ortodox, ca-i de-al meu, dar il urasc pe sectar sau pe mahomedan sau pe oricine care nu se roaga in biserica mea, cu ce ma deosebesc eu de ei? Care e doctrina lor si care e invatatura lasata de Mantuitor? Sunt eu demn de sfantul Lui Trup si Sange, daca nu pot iubi neconditionat? Care sunt "cei rai" si care "cei buni"?

"Adevarat, adevarat spun voua, ca de nu va veti intoarce si nu veti avea sufletele ca ale acestor copii, nu veti putea intra in Imparatia Tatalui Meu." Eu nu am vazut copil urand si judecand pe altii dupa un criteriu sau altul. Acesta este biletul de intrare pentru orice ortodox, in Imparatia Cerurilor, iar noi nu avem scuze fiindca asta ni se spune de peste doua mii de ani, dar neghina semanata de vrajmas ne invenineaza si ne tulbura cea mai de pret calitate: bucuria de a darui.

Inca o data imi cer iertare. Nu am intervenit pentru un drept la replica si nu vreau sa tulbur viata nimanui, dar am simtit nevoia sa lamuresc cate ceva despre Biserica noastra Ortodoxa si despre vrednicul de pomenire, parintele Cleopa.

Hristos a inviat!