am nevoie de un sfat

În prealabil postat de VladCat

Renata fără el se poate dar fără El în nici un caz...eu cred că în sinea ta ai deja răspunsul la problema pe care ți-o pui...Hristos să te întărească fiindcă nu e greu de închipuit că treci prin clipe foarte grele !

Viata in care il ai pe El nu e nici aia una tocmai usoara,daca ea chiar il iubeste..atunci iubirea indura iar ratiunea ,etica schimba instrainarea,racirea..

În prealabil postat de O p e t h

Viata in care il ai pe El nu e nici aia una tocmai usoara,daca ea chiar il iubeste..atunci iubirea indura iar ratiunea ,etica schimba instrainarea,racirea..

viața în care îl ai pe El este mai ușoară și mai plină de iubire decât ne putem noi imagina...iar suferința pentru înstrăinarea față de el se transformă într-o stare pe care oamenii o numesc ”suferință care transfigurează” dar care de fapt ar trebui numită cu un concept total nou fiindcă nu mai are nici o legătură cu suferința așa cum o înțelegem acum ci poate fi mai degrabă comparată cu o revărsare de lumină.

Este foarte trista experienta pe care o traiesti!
O solutie nu am, doar un mic sfat: cerceteaza-ti constiinta care este glasul lui Dumnezeu in noi. Nu -ti analiza starea de suprafata (dorul de iubit, lipsa parintilor, singuratatea sau alte lipsuri) in care te afli ci analizeaza daca starea CONSTIINTEI tale iti ofera "confort". Daca nu ai probleme de constiinta, (avand in vedere concubinajul, diferenta religioasa dintre voi si cate or mai fii...) asta este... mergi mai departe ca oricum, orice sfat duhovnicesc ai primi nu-l vei urma. Dar chiar si asa, Dumnezeu iti este alaturi.
Daca Contiinta nu-ti este impacata atunci lasa tot si du-te acasa! Dorul de ce lasi in urma ti va trece si Dumnezeu te va mangaia.
Doar starea Constiintei tale conteaza!

Cred ca sarcina extrauterina este totusi un semn...

În prealabil postat de VladCat

viața în care îl ai pe El este mai ușoară și mai plină de iubire decât ne putem noi imagina...iar suferința pentru înstrăinarea față de el se transformă într-o stare pe care oamenii o numesc ”suferință care transfigurează” dar care de fapt ar trebui numită cu un concept total nou fiindcă nu mai are nici o legătură cu suferința așa cum o înțelegem acum ci poate fi mai degrabă comparată cu o revărsare de lumină.

Suferinta cu el prin suportare primeste o energie divina,practic primeste un har care umple vidul creeat in suflet,intr-adevar.Ma bucur ca aprobi.
Spuneam de un paradox cum ca nu il poti iubi pe el adevarat daca nu il iubesti pe El.Deci de ce viata nu poate fi cu amandoi?caci evident are castig din ambele parti chiar daca asta ar insemna sa spun de o anumita „momire” a harismei.
Mai spuneam ca viata cu El nu e atat de simpla,durerea mantuitoare nu e atat de simpla,Dumnezeu fiind atunci in extrema raului.

[planoristul]

As ruga sa intreb cum pot deschide un topic nou .Scuze pentru nepriceperea mea.

[gabriela8]

În prealabil postat de planoristul

As ruga sa intreb cum pot deschide un topic nou .Scuze pentru nepriceperea mea.

Dai clic pe New Thread din stanga paginii sus.