Pedeapsa

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Lucemferre

Şi atunci, de ce ne ameninţă Dumnezeu cu iadul, focul, pedeapsa etc.? Doar ştie că de noi nu depinde mai nimic.
Mai mult, de ce, dacă ne-a dat "libertatea" de-a alege, ne pedepseşte dacă nu luăm decizia corectă. Să-i spui cuiva: eşti liber să alegi între A şi B, dar dacă alegi B eşti pedepsit nu e libertate. E constrângere. Şi de ce, dacă alegem greşit şi vedem că am ales rău nu mai putem să revenim asupra deciziei? Parcă Dumnezeu era dragoste. Unde e dragostea când ştim că vom fi lăsaţi în întunericul cel mai de afară dacă nu intrăm din prima. Dar de ce să nu putem intra şi din a doua dacă suntem liberi să facem lucrul acesta?

Revolta ta este justificata doar in contextul unei intelegeri dogmatice inguste de genul:
stim ce/cine este Dumnezeu, vesnicia, viata, moartea, rasplata si pedeapsa.

In aceste limite ordinar concepute,
rationalitatea se sufoca iar revolta pare pe deplin justificata.

In esenta, nu se cunoaste ce este trupul, constiinta si fluxul proceselor.

Natura lor adevarata este identificata doar atunci cand mintea devine patrunzatoare,
prin lucrarea virtutii cu ajutorul Lui Dumnezeu.

Altfel spus, cu ochii acoperiti nu poti descrie realitatea,
supozitiile fiind foarte indepartate de adevar.

Acest model dogmatic simplist de rai - iad - vesnicie pentru multi este eficace.
Iti sugerez sa studiezi si alte modele, pentru a depasi dificultatea de ordin rational
care blocheaza calea virtutii.

In alte modele, poti incerca de o infinitate de ori sa intri in rai, daca de o infinitate de ori ai ratat.

Modelul crestin al sansei unice (doar o viata pentru premiul cel mare)
are menirea sa mobilizeze toate resursele fiintei pentru a reusi Acum.

Sansa a doua se spune, in alte modele existentiale, ca exista,
dar este atat de indepartata (miliarde de eoni),
ca din punct de vedere practic este o vesnicie.