filoque

[Eugen7]

În prealabil postat de Mihai Ionescu

... poate nici filioque nu o mai avea aceeasi importanta in dogmatica, daca nu mai apare in fiecare zi Sfantul Fotie sa ne lumineze pe fiecare in parte, de la vladica pina la opinca.

Problema "filioque" nu apare doar in perioada patriahului Fotie. Din punct de vedere al teologiei dogmatice ortodoxe, filioque este o grava abatere de la teologia Sfintei Treimi. Toti marii Sfinti Parinti au marturisit fara echivoc: "Sfantul Duh purcede din Tatal si ni se da noua prin Fiul". Ultimul Sfant Parinte Bisericesc, Sfantul Ioan Damaschin este foarte clar in aceasta privinta.

Adaosul Filioque a fost introdus oficial in Crez-ul Bisericii in partea de apus, in traducerea latina in sinodul local de la Toledo (in jurul anului 589 AD), insa apare pentru prima data in teologia Fericitului Augustin (acesta este primul motiv pentru care Biserica Ortodoxa il considera doar fericit nu sfant, iar al dolia motiv este teoria asupra predestinarii absolute).

Trebuie precizat ca Fericitul Augustin este printre primii scritori crestini care a dezvoltat o teologie a Sfintei Treimi (si aceasta pornind de la puterile sufletesti ale omului).
Astfel Fericitul Augustin a facut o analogie intre: a fi, a stii, a iubi zicand ca Tatal este cauza existentei "a fi", Fiul este stiinta "a stii - Logosul, Cuvantul" si isi are existenta personala din Tatal, iar Duhul Sfant este iubirea, si pentru ca atat Tatal il iubeste pe Fiu dar si Fiul iubeste pe Tatal, atunci inseamna ca Duhul Sfant isi are existenta personala atat din Tatal cat si din Fiul, prin purcedere.

Parintii greci insa au dezvoltat teologia Sfintei Treimi facand analogie tot cu puterile sufletului, insa acestea erau: a fi, a stii, a voi. Astfel era foarte clar ca Tatal este unica cauza a existentei treimice, a Fiului prin nastere si a Duhului Sfant prin purcedere. Dunhul Sfant ni se da noua prin Fiul, dar nu din Fiul (asa cum este in conceptia lui Augustin). Faptul ca Duhul Sfant este trimis in lume de Fiul nu afecteaza cu nimic modul de existenta personala al Duhlui Sfant care purcede din Tatal. Precum Fiul se intupeaza de la Duhul Sfant (adica prin intermediul Duhului Sfant, si nu din Duhul Sfant), asa si Duhul Sfant ne este dat noua de la Fiul (si nu din Fiul).

Nu o sa lugesc mai mult vorba, intrucat consider ca intelegeti diferenta.


Despre rugaciuni. Fratilor sa ne ferim de talismane si rugaciuni "magice" ca daca le spunem de nu stiu cate ori se intampla minunea...
Cea mai mare minune este prezenta lui Hristos in viata noastra, cand noi traim in comuniune cu EL, iar aceasta se intampla doar prin rugaciunea din inima curata.

La Dumnezeu nu conteaza cantitatea ci calitatea. Hristos spune clar fariseilor "care se roaga indelung de dragul lumii, crezand ca dupa multa lor vorbarie vor fi ascultati" ca se inseala.
Sfantul Ilie a spus cateva cuvinte din inima si Dumnezeu a trimis foc din cer. Hristos a spus doar cateva cuvinte in rugaciune aunci cand a inmultit painile, cand a inviat pe Lazar din morti...

Desigur ca trebuie sa staruim in rugaciune pentru a ne intari comuniunea cu Dumnezeu si a ajunge sa ne rugam din toata inima chiar si in putine cuvinte, insa importanta este trairea rugaciunii.

Multi se roaga din Psaltire insa nu stiu cum sa se roage... se mira ca sunt munciti de diavoli cand se roaga din psaltire. Pai fratii mei, psaltirea contine profetii mesianice si acelea trebuie citite cu frica si cutremur, cu gandul la Hristos stiind ca despre EL sunt scrie acelea.

Sunt multi care citesc fara sa inteleaga ce scrie acolo in Psaltire. Va dau doar un exemplu: "si m-ai incins cu putere spre razboi... si nu ma voi intoarce pana ce nu voi zdrobi pe vrasmasi sub picioarele mele" (Psalmul 17) si vine diavolul si se ia la lupta cu el si bietul om nu stie de ce. Pai mai omule daca tu asa ceri in rugaciune sa te lupti singur cu cel rau, ca il calci in picioare... in loc sa iei aminte ca despre Hristos sunt scrise acelea, caci EL este biruitorul, EL este cel ce s-a luptat si a calcat si calca sub picioarele sale pe vrasmasi... de ce te miri ca te munceste necuratul daca esti singur (fara Hristos). Fara Hristos nu putem face nimic (Ioan 15,5).
De aceea multi duhovnici imbunatatiti, recomanda credincioasilor ca sa se roage din psaltire doar dupa ce se roaga si Maicii Domnlui... ca pana invata omul cu sa se roage din psaltire sa fie pazit de Maica Domnului, iar cand invata sa se roage din psaltire cum trebuie tot trebuie sa se roage si Maicii Domnului caci aceasta are o singura voie (ca si Dumnezeu): Slava lui Hristos si mantuirea noastra.

In orice rugaciune inima si gandul trebuie sa ne fie la Hristos Iisus, cerand comuniunea cu EL, cerand Duhul Sfant care din Tatal purcede (Luca 11,13). Rugaciunile indreptate catre Maica Domnului si catre sfintii lui Hristos sunt tot spre slava lui Dumnezeu si spre miluirea noastra, caci ei ne ajuta cu voia si cu puterea lui Iisus Hristos, spre mantuirea noastra si slava lui Dumnezeu.

De aceea una dintre cele mai puternice rugaciuni este cea a inimii: "Doamne Iisuse Hristoase mantuieste-ma pe mine pacatosul"... si doar prin aceste putine cuvinte insa spune din inima si indelung omul a ajuns (si pote ajunge) cu ajutorul lui Hristos sa vada lumina necreata de pe muntele Tabor.

Asadar sa luam aminte.

[AdrianAamz]

În prealabil postat de Eugen7

Ultimul Sfant Parinte Bisericesc, Sfantul Ioan Damaschin este foarte clar in aceasta privinta.

Imi cer iertare pentru interventie; nu e din dorinta de a critica pe cineva si de a-l face sa se simta aiurea, ci doar de nevoia de a fi informati corect cei care au avut mai putin acces la problemele de istorie bisericeasca si de patristica.

Cu tot respectul, trebuie sa precizez ca Sf. Ioan Damaschin nu este ultimul sfant parinte bisericesc, pentru ca sirul acestor Sfinti Parinti nu se incheie cu el (sa amintesc doar de Sf. Simeon Noul Teolog din sec. 10 si de Sf. Grigorie Palamas din sec. 14, ca fiind printre cei mai cunoscuti,dar au fost mult mai multi...).

Sf. Ioan Damaschin este intr-adevar un "incheietor de pluton", in sensul ca este ultimul sfant parinte al perioadei Sinoadelor ecumenice, dar am fi nedrepti daca am nega calitatea de sfinti parinti bisericesti a celor care au existat si care au activat dupa el.

[Eugen7]

În prealabil postat de AdrianAamz

Imi cer iertare pentru interventie;

Interventia dvs ma bucura, intrucat vad crestini ortodocsi care au cultura religioasa. De accea revin cu informatii suplimentare (conform invataturii teologice ortodoxe la nivel universitar).

Patristica sau Patrologia este disciplina teologică care studiază istoria și conținutul doctrinei Părinţilor Bisericii, doctrină închegată ca tradiţie, acceptată în comun de întreaga Biserică într-o perioadă a istoriei bisericești, în care s-a transmis și asimilat învățătura apostolică într-o formă autentică și normativă.

În mod convențional, patristica începe cu perioada post-apostolică (Apostolul Ioan moare în jurul anului 95) și se termină cu perioada ultimului Sinod Ecumenic (sfântul Ioan Damaschin moare pe la anul 753), dar aceasta nu înseamnă că spiritul patristic nu a continuat în Biserică. Cei mai mulți teologi și patrologi integrează astfel în Patristică pe sfântul Simeon Noul Teolog (+1022), pe scriitorii bizantini din secolele XIII-XIV care au dezvoltat doctrina isihastă și învățătura despre energiile divine necreate (Sf. Grigorie Palama), și chiar pe sfântul Nicodim Aghioritul (+1809).

Pentru mai multe informatii acceasti link-ul urmator:
http://ro.orthodoxwiki.org/Patristic%C4%83

Har si pace. Doamne ajuta.

[AdrianAamz]

În prealabil postat de Eugen7

Interventia dvs ma bucura, intrucat vad crestini ortodocsi care au cultura religioasa. De accea revin cu informatii suplimentare (conform invataturii teologice ortodoxe la nivel universitar).

Patristica sau Patrologia este disciplina teologică care studiază istoria și conținutul doctrinei Părinţilor Bisericii, doctrină închegată ca tradiţie, acceptată în comun de întreaga Biserică într-o perioadă a istoriei bisericești, în care s-a transmis și asimilat învățătura apostolică într-o formă autentică și normativă.

În mod convențional, patristica începe cu perioada post-apostolică (Apostolul Ioan moare în jurul anului 95) și se termină cu perioada ultimului Sinod Ecumenic (sfântul Ioan Damaschin moare pe la anul 753), dar aceasta nu înseamnă că spiritul patristic nu a continuat în Biserică. Cei mai mulți teologi și patrologi integrează astfel în Patristică pe sfântul Simeon Noul Teolog (+1022), pe scriitorii bizantini din secolele XIII-XIV care au dezvoltat doctrina isihastă și învățătura despre energiile divine necreate (Sf. Grigorie Palama), și chiar pe sfântul Nicodim Aghioritul (+1809).

Pentru mai multe informatii acceasti link-ul urmator:
http://ro.orthodoxwiki.org/Patristic%C4%83

Har si pace. Doamne ajuta.

Aceasta era de fapt ideea de baza: ca si cei din perioada patristica, si cei din perioada post-patristica sunt tot sfinti parinti bisericesti, caci ei apartin Bisericii, indiferent de evul in care au trait..

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AdrianAamz

Aceasta era de fapt ideea de baza: ca si cei din perioada patristica, si cei din perioada post-patristica sunt tot sfinti parinti bisericesti, caci ei apartin Bisericii, indiferent de evul in care au trait..

Există Sfinţi Părinţi care să nu aparţină Bisericii? :)

[Eugen7]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Există Sfinţi Părinţi care să nu aparţină Bisericii? :)

Nu.
Sfinţii Părinţi sunt acei părinţi teologi ai Creştinătăţii care au rămas în conştiinţa Bisericii, prin viaţa şi scrierile lor, ca modele şi izvoare de înţelepciune. De asemenea, limbajul liturgic al sinaxarelor îi numesc Sfinţi Părinţi, generic, pe ierarhii şi teologii care au luat parte la Sinoadele Ecumenice.
http://ro.orthodoxwiki.org/Sfin%C5%A...4%83rin%C5%A3i

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Eugen7

Nu.
Sfinţii Părinţi sunt acei părinţi teologi ai Creştinătăţii care au rămas în conştiinţa Bisericii, prin viaţa şi scrierile lor, ca modele şi izvoare de înţelepciune. De asemenea, limbajul liturgic al sinaxarelor îi numesc Sfinţi Părinţi, generic, pe ierarhii şi teologii care au luat parte la Sinoadele Ecumenice.
http://ro.orthodoxwiki.org/Sfin%C5%A...4%83rin%C5%A3i

Eugen,

Nu pot decît să mă bucur că ai găsit forumul nostru. Aşteaptă-te la întrebări din partea mea... :)

[AdrianAamz]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Există Sfinţi Părinţi care să nu aparţină Bisericii? :)

Normal ca nu. Asta am vrut si eu sa subliniez !!

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Trebuie precizat ca Fericitul Augustin este printre primii scritori crestini care a dezvoltat o teologie a Sfintei Treimi (si aceasta pornind de la puterile sufletesti ale omului).
Astfel Fericitul Augustin a facut o analogie intre: a fi, a stii, a iubi zicand ca Tatal este cauza existentei "a fi", Fiul este stiinta "a stii - Logosul, Cuvantul" si isi are existenta personala din Tatal, iar Duhul Sfant este iubirea, si pentru ca atat Tatal il iubeste pe Fiu dar si Fiul iubeste pe Tatal, atunci inseamna ca Duhul Sfant isi are existenta personala atat din Tatal cat si din Fiul, prin purcedere.

De acord cu tot ceea ce ati scris. Fac o completare, inainte de Fer. Augustin sfantul Ilarie de Poitiers scrie un tratat despre Sfanta Treime. El se intreaba in acel tratat daca Duhul nu purcede si de la Fiul, dar el era echivoc in privinta dumnezeirii Duhului.
De la acesta a preluat ideea Fer. Augustin, ducand-o mai departe. Dar Fer. Augustin se pare ca avea o inclinatie spre modalism, el asemuind Persoanele Sfintei Treimi cu insusiri ale Tatalui, asa cum am dat citate aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=130