Ce este mantuirea?

[Eugen7]

În prealabil postat de antoniap

Nu-ti propune sa lupti cu toate pacatele deodata. Asta ar fi o dovada de mandrie. Striga catre Dumnezeu si cere-i ajutor pentru a lupta pe rand cu fiecare pacat mai mare. Apoi fii atent si la cele mici. Aceste sfaturi nu sunt ale mele, ci ale unui duhovnic.

Sfaturile duhovnicului nu sunt universale. Precum doctorul prescrie tratamentul pentru fiecare bolnav in parte, iar tratamentul care face bine unui bolnav poate face rau altuia (chiar daca poate are aceeai boala), asa si preotul duhovnic da tratamentul (canonul) in functie de fiecare credincios in parte.
Altfel nu am mai avea nevoie de duhovnic. Ne-am uita intr-un tabel si am vedea... pentru pacatul asta facem asta etc.

Nu omul se lupta cu patimile! Ci Hristos ne vindeca de patimi si pacate.
Omul trebuia doar sa se lupte cu sine insusi (prin post si rugaciune) sa il lase pe Hristos sa lucreze in intreaga lui fiinta (trup si suflet), deci doar intr-un singur loc e lupta omului.
Cine vrea sa lupte singur cu patimile si pacatele nu are nici o sansa caci Hristos spune "fara Mine nu puteti face nimic" Ioan 15,5

Cand Hristos patrunde in om, prin Sfintele Slujbe ale Bisericii, prin Sfintele Taine, comuniunea deplina fiind in Sfanta Taina a Euaristiei, stie EL cum sa vindece patimile si pacatele noastre... nu tre sa ii spunem noi cum, adica pe rand.

Cand chemi un bun inginer sa iti faca un pod peste o apa mare ii spui tu cum sa construiasca podul sau ii spui doar ca vrei sa faca podul si cum trebuie sa arate si il lasi pe el sa isi faca meseria?

A inviat Hristos pe Lazar cel aflat de 4 zile in mormat intr-o clipita, si credeti oare ca nu poate sa vindece cele mai grele patimi si pacate ale noastre intr-o clipita?

Asadar sa luam aminte.

[iana]

În prealabil postat de Eugen7

Sfaturile duhovnicului nu sunt universale. Precum doctorul prescrie tratamentul pentru fiecare bolnav in parte, iar tratamentul care face bine unui bolnav poate face rau altuia (chiar daca poate are aceeai boala), asa si preotul duhovnic da tratamentul (canonul) in functie de fiecare credincios in parte.
Altfel nu am mai avea nevoie de duhovnic. Ne-am uita intr-un tabel si am vedea... pentru pacatul asta facem asta etc.

Nu omul se lupta cu patimile! Ci Hristos ne vindeca de patimi si pacate.
Omul trebuia doar sa se lupte cu sine insusi sa il lase pe Hristos sa lucreze in intreaga lui fiinta (trup si suflet), deci doar intr-un singur loc e lupta omului.
Cine vrea sa lupte singur cu patimile si pacatele nu are nici o sansa caci Hristos spune "fara Mine nu puteti face nimic" Ioan 15,5

Cand Hristos patrunde in om, prin Sfintele Slujbe ale Bisericii, prin Sfintele Taine, comuniunea deplina fiind in Sfanta Taina a Euaristiei, stie EL cum sa vindece patimile si pacatele noastre... nu tre sa ii spunem noi cum, adica pe rand.

Cand chemi un bun inginer sa iti faca un pod peste o apa mare ii spui tu cum sa construiasca podul sau ii spui doar ca vrei sa faca podul si cum trebuie sa arate si il lasi pe el sa isi faca meseria?

A inviat Hristos pe Lazar cel aflat de 4 zile in mormat intr-o clipita, si credeti oare ca nu poate sa vindece cele mai grele patimi si pacate ale noastre intr-o clipita?

Asadar sa luam aminte.

Deci, cat de important este sa se impartaseasca omul cat mai des!

[Eugen7]

În prealabil postat de iana

Deci, cat de important este sa se impartaseasca omul cat mai des!

Trebuie sa ne impartasim cu cumpatare dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur.
Dreapta socoteala ne ajuta sa ne dam seamna daca este prea des si "uitam" de valoarea Sfintei Euharistii sau daca este prea rar si astfel nesocotim aceasta mare Taina prin refuz.
Preotul duhovnic ne ajuta sa avem dreapta socoteala, chibzuinta, cumpatarea.

[iana]

În prealabil postat de Eugen7

Trebuie sa ne impartasim cu cumpatare dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur.
Dreapta socoteala ne ajuta sa ne dam seamna daca este prea des si "uitam" de valoarea Sfintei Euharistii sau daca este prea rar si astfel nesocotim aceasta mare Taina prin refuz.
Preotul duhovnic ne ajuta sa avem dreapta socoteala, chibzuinta, cumpatarea.

Am inteles. De fapt eu ma gandisem altfel. Cel care este impatimit sa fie macar impartasit o data, l-a inceput, ca sa aiba puterea de-a lupta cu patimile. Adica la ''sa punem inceput bun", pentru ca dupa cum spune-ai "cine vrea sa lupte singur cu patimile si pacatele nu are nici o sansa caci Hristos spune "fara Mine nu puteti face nimic". Apoi va putea socoti duhovnicul daca e bine des sau rar.

[Eugen7]

În prealabil postat de iana

Am inteles. De fapt eu ma gandisem altfel. Cel care este impatimit sa fie macar impartasit o data, l-a inceput, ca sa aiba puterea de-a lupta cu patimile. Adica la ''sa punem inceput bun", pentru ca dupa cum spune-ai "cine vrea sa lupte singur cu patimile si pacatele nu are nici o sansa caci Hristos spune "fara Mine nu puteti face nimic". Apoi va putea socoti duhovnicul daca e bine des sau rar.

Intru totul de acord cu tine iana.
Doamne ajuta!

[Eugen7]

Mantuirea nu este un act juridic, un fel de certificat, contract.

Mantuirea inseamna eliberarea de patimi si pacate si este un proces complex pe care il lucreaza Hristos in noi si EL stie cum si cat iar in viata noastra se vad rezulatele.

Omul mai cade in pacate si chiar in patimi... insa Hristos spune "de cate ori vei cadea, de atatea ori ridica-te si te vei mantui" (evident cu ajutorul LUI).

In aceptiunea dvs. daca mantuirea ar fi de tip juridic, contractual, certificat ar insemna ca de fiecare data cand omul pacatuieste ar trebuie reinoit contractul (certificatul).

In teologia ortodoxa crestina, avand in vedere ca mantuirea este un prces complex, continuu, in care omul de buna voie IL lasa pe Hristos sa lucreze in viata lui, prin conlucrare, comuniune se considera ca starea de mantuire a omului la un moment dat de timp (se vede excluiv in faptele lui, evident bune, pe care le face cu ajutorul lui Hristos). In decursul vietii omul cade, se ridica cu ajutorul lui Hristos si merge mai departe tot cu ajutorul lui Hristos pe calea mantuirii, desavarsirii si a indumnezeirii.

Retineti va rog ca scopul vietii ortodoxe crestine este indumnezeirea omului, manutirea fiind primul pas. Indumnezeire si desavarsire nu se poate fara mantuire, insa manutire se poate fara desavarsire si indumnezeire.

În prealabil postat de Eugen7

Sfaturile duhovnicului nu sunt universale. Precum doctorul prescrie tratamentul pentru fiecare bolnav in parte, iar tratamentul care face bine unui bolnav poate face rau altuia (chiar daca poate are aceeai boala), asa si preotul duhovnic da tratamentul (canonul) in functie de fiecare credincios in parte.
Altfel nu am mai avea nevoie de duhovnic. Ne-am uita intr-un tabel si am vedea... pentru pacatul asta facem asta etc.

Nu omul se lupta cu patimile! Ci Hristos ne vindeca de patimi si pacate.
Omul trebuia doar sa se lupte cu sine insusi (prin post si rugaciune) sa il lase pe Hristos sa lucreze in intreaga lui fiinta (trup si suflet), deci doar intr-un singur loc e lupta omului.
Cine vrea sa lupte singur cu patimile si pacatele nu are nici o sansa caci Hristos spune "fara Mine nu puteti face nimic" Ioan 15,5

Cand Hristos patrunde in om, prin Sfintele Slujbe ale Bisericii, prin Sfintele Taine, comuniunea deplina fiind in Sfanta Taina a Euaristiei, stie EL cum sa vindece patimile si pacatele noastre... nu tre sa ii spunem noi cum, adica pe rand.

Cand chemi un bun inginer sa iti faca un pod peste o apa mare ii spui tu cum sa construiasca podul sau ii spui doar ca vrei sa faca podul si cum trebuie sa arate si il lasi pe el sa isi faca meseria?

A inviat Hristos pe Lazar cel aflat de 4 zile in mormat intr-o clipita, si credeti oare ca nu poate sa vindece cele mai grele patimi si pacate ale noastre intr-o clipita?

Asadar sa luam aminte.

Hristos bate la usa inimii noastre, dar nu intra inauntru, daca nu-I deschidem. Deci e nevoie de un efort si din partea noastra.

Ba se lupta si omul cu patimile, cerand ajutor lui Dumnezeu. E o lupta duhovniceasca dusa in smerenie, dar e o lupta. Cand vezi o persoana de sex opus duci o lupta cu tine insuti, cerand ajutor lui Dumnezeu pentru a nu te lasa ispitit. Nu astepti ca Dumnezeu sa intervina fara sa faci niciun efort.

Minunile sunt minuni, dar patimile sunt greu de dezradacinat. E nevoie de lacrimi adesea si de mult ajutor de la Dumnezeu. Dar exista situatii si situatii pe care Dumnezeu le stie mai bine. De aceea se vorbeste si despre razboiul nevazut.

[Eugen7]

În prealabil postat de antoniap

Ba se lupta si omul cu patimile, cerand ajutor lui Dumnezeu. E o lupta duhovniceasca dusa in smerenie, dar e o lupta. Cand vezi o persoana de sex opus duci o lupta cu tine insuti, cerand ajutor lui Dumnezeu pentru a nu te lasa ispitit. Nu astepti ca Dumnezeu sa intervina fara sa faci niciun efort.

Draga antoniap, efortul omului (prin post si rugaciune) trebuie sa se indrepte intr-un singur scop, acelea de a-L accepta deplin pe Hristos in viata noastra, de a-L lasa pe Hristos sa traiasca in noi.
Cand omul traieste in comuniune cu Hristos, patimilie nu au cum sa se indradacineze in om, iar ispitele varsamislor (vazuti si nevazuti) sunt vadite de Hristos care ne ajuta sa trecem peste ele.

Ar trebui sa IL dorim pe Hristos nu doar pentru a obtine anumite favoruri (ferirea de ispite, vindacare de boli, ajutor etc) ci din dragoste sincera si adevarata caci prin comuniunea cu EL implicit ne vin si cele de mai sus si mult mai mult decat atat. ("Cautati mai intai imparatia cerurilor si toate celelate se vor adauga voua...")

Pentru ca ati adus vorba de ispitele trupesti (sexuale), asa cum am spus anterior: atractia sexuala, fireasca fata de sexul opus este normala, asa ne-a facut Dumnezeu. Insa nu trebuie sa ne lasam stapaniti si inrobiti de aceasta.
Scopul casatoriei este iubirea, comuniunea sotilor intru dragoste atat sufletesca cat si trupeasca.

Este bine sa iti doresti trupeste sotul/sotia caci din aceasta unire apar pruncii care sunt binecuvantarea lui Dumnezei si rod al dragostei sotilor in familie. Prucii nu trebuie priviti ca urmarea unei dorinte sexuale rele in sine, caci dintr-un lucru rau nu poate iesi nimic bun.
Repet, rea este dorina sexuala satisfacuta nefiresc, adica altfel decat in iubirea reciproca binecuvantata in taina casatoriei (adica ma refer la:curvire, preacurvie, masturbare, pornografie, sodomie-homosexualitate, lesbianism, gomorie, zoofilie ... nu o sa le enumar pe toate. Cine este interesat le gaseste descrie de Moise in Levitic.)

Daca, casatoriti fiind, ne dorim alt partener, mai poate fi vorba de iubire deplina fata de sot/sotie si fata de Hristos? Nu cumva ne-am casatorit din cauza altor considerente (socio-profesionale, materiale, sau exclusiv sexuale)? Nu cumva suntem inca robiti de patima trupului, casatoriti fiind, si acest lucru se intampla tocmai pentru ca nu traim in comuniune cu Hristos?

Daca omul iubeste cu adevarat pe Hristos si se casatoreste din iubire (dupa randuiala Bisericii) primind binecuvantarea in Taina Casatoriei, paseste spre drumul manutirii intru Hristos pe aceasta cale a casatoriei.

Casatoria este o Sfant Taina, caci Dumnezeu insusi va pazi familia care traieste intru Hristos (dupa voia lui Hristos), de toate "sagetile" vrasmasilor vazuti si nevazuti. Dumnezeu este Cel care prin harul sau si puterea sa va mentine dragostea reciproca si resprectul intre membrii intregii familii (daca ei umba dupa voaia LUI, randuiala Bisericii Ortodoxe).

Doamne ajuta. Har si pace intru Hristos Iisus, Domnul Dumnezeu nostru.