![]() |
![]() |
|
#31
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#32
|
|||
|
|||
![]()
EU i-am fortat pe copii sa nu mai priveasca nici la desene,dupa ce am vazut ca dupa doua-trei desene (pacifiste chiar)prezinta tulburari de atentie,anxietate.Am luat cablul si l-am ascuns.Au fost urlete lacrimi in prima zi,dar fiind mici s-au obisnuit.Altfel ar fi devenit dependenti..la calc.nu au loc de mine:D ...de fapt nu sunt interesati fiindca le retin atentia cu altele..jocul in principal,povestile.
|
#33
|
|||
|
|||
![]()
o mare dracovenie tv-ul..eu privesc putin cel mai putin din casa,nu am mai urmarit un film de vreo 6 luni.Urasc in special telefoanele mobile(nici nu posed),am inceput sa urasc zgomotul de orice fel (o fi patologic?????)
|
#34
|
|||
|
|||
![]() |
#35
|
|||
|
|||
![]()
----------------------what?vrei sa spui off topic?
|
#36
|
|||
|
|||
![]() Citat:
:D:D:D Succes in continuare, lupta de abia incepe... asta am scris dar nu stiu de ce s-a sters:( |
#37
|
|||
|
|||
![]()
..peste cadavrul meu se vor mai uita!sa-si puna pofta in cui!eu sunt seful(dupa sotul meu evident)
|
#38
|
|||
|
|||
![]()
un articol mai vechi :
Televiziunea si violenta. Una dintre problemele cele mai des intalnite este aceea a violentei, ea putand fi astazi generalizata de filmele si emisiunile de la televizor. Nu putem pune exclusiv pe seama televiziunii ingrijoratoarele brutalitati sociale din prezent dar numeroase opinii considera ca ea are un rol important si agravant. Totusi televiziunea arata in majoritatea cazurilor realitatea, o realitatea nu prea placuta pentru altii, dar este totodata si lumea in care traim noi toti. Majoritatea specialistilor mentioneaza patru factori agravanti datorati televiziunii: * Un efect de pasivitate, caracterizat de o indiferenta si de o insensibilitate anormala fata de violentele efective * Un efect de teama excesiva de a nu cadea victima violentei; * Un efect de cerc vicios, caracterizat de tendinta de a se indentifica cu personajele agresive, de a actiona asemenea lor si de a cauta mereu emisiuni prea brutale, tendinta observabila la copiii care urmaresc programe cu caracter violent – deoarece copilul nu poate lua distanta fata de aceste imagini ale agresivitatii. |
#39
|
|||
|
|||
![]()
"Las' ca v-am gasit eu ac de cojoc. De-acum dormiti, dormire-ati somnul cel de veci, ca v-am asternut eu bine! " (Din povestea lui Harap Alb)
Virgiliu Gheorghe: Cercetarile efectuate in ultimele decenii arata ca, indiferent de continutul programului de televiziune urmarit, traseele electroencefalografice ale celor care privesc la televizor se schimba dobandind, dupa numai doua minute de vizionare, o configuratie noua, specifica, neintalnita in nici o alta activitate umana (starea de hipnoza si de vis nu pot fi socotite activitati). Se inregistreaza o micsorare a nivelului activitatii corticale. Se constata o scadere a frecventei undelor cerebrale care trec din starea beta in starea predominant alfa si delta. Emisfera stanga isi diminueaza extrem de mult activitatea, proces ce se desfasoara concomitent cu intreruperea partiala a puntii de legatura dintre cele doua emisfere – corpul calos. In acelasi timp, ariile cortexului prefrontal (centrii executivi ai creierului) sunt periclitate. Inca din anii ’60, McLuhan sustinea faptul ca “esential intr-un proces de comunicare nu este mesajul transmis, ci mediul prin care se realizeaza comunicarea (the medium is the message)”. Mai concret, fiecare mijloc de comunicare – vorbirea, scrisul, radioul, telefonul si televizorul – structureaza intr-un mod specific si definitoriu mesajele pe care le transmite. “Nu este important ce vedem la televizor, spune McLuhan, ci faptul ca ne uitam la televizor.” Fiecare mediu – televiziunea, in special – ne face sa ne raportam intr-un anumit fel la lumea care ne inconjoara, ne modeleaza comportamentul, perceptiile si universul de gandire. Cu toate ca teoria era argumentata prin numeroase exemple din istoria culturii, din antropologie si teoria comunicarii, ea parea destul de putin credibila pentru marea parte a comunitatii oamenilor de stiinta. In anul 1971, Herbert Krugman, un cunoscut cercetator din domeniul neuropsihologiei, punea la punct o serie de experimente menite sa demonstreze, precum a recunoscut singur mai tarziu, contrariul teoriei lui MacLuhan. El urmarea sa arate ca activitatea neurologica inregistrata in timpul unei comunicari, pe parcursul cititului sau al vizionarii TV, nu depinde de mediul prin care se realizeaza comunicarea, ci de natura mesajului. Krugman analizeaza miscarile oculare si electroencefalogramele realizate pe un grup de tineri, comparand activitatea neurologica a subiectilor din timpul lecturii cu aceea care se inregistreaza pe parcursul vizionarii TV. „O persoana citea o carte cand a fost deschis televizorul. De indata ce a devenit atenta la ecran, frecventa undelor cerebrale s-a modificat considerabil. in mai putin de doua minute subiectul se afla predominant in stare alfa – relaxat, pasiv, neconcentrat. Reactia cerebrala a subiectilor la trei tipuri de continut al programului TV a fost esentialmente identica, desi i-au marturisit lui Krugman ca unul le place, altul le displace, iar al treilea ii plictiseste. Ca rezultat al unei serii de asemenea experimente, Krugman ajunge la o concluzie contrara asteptarilor sale: aceasta stare predominant alfa este caracteristica modului in care omul reactioneaza la televiziune, la orice program de televiziune. (…) Se pare ca raspunsul la televiziune este foarte diferit de raspunsul la materiale tiparite (…) raspunsul electric al creierului este in mod evident dependent de mediu, si nu de continut”. Cativa ani mai tarziu, la Universitatea de Stat din Canberra, Australia, se desfasura un important proiect de cercetare condus de sotii Emery. La fel ca si Krugman, acestia ajung la concluzia ca, „indiferent de emisiunea vizionata la televizor, undele cerebrale au un raspuns caracteristic. Raspunsul tine de mediu mai degraba decat de continutul transmis. Odata ce televizorul este pornit, undele creierului incetinesc pana cand undele alfa si delta devin preponderente. Cu cat televizorul sta mai mult timp aprins, cu atat sunt mai lente undele cerebrale.” ...................................... Deoarece in mai multe randuri, pe parcursul acestei lucrari, se vor face referiri la tipurile de activitate electrica corticala (patru la numar) ce caracterizeaza starile mentale sau activitatea creierului, trebuie facuta urmatoarea precizare: - Undele b (beta) care au frecventa cea mai mare – intre 14 si 30 Hz – apar in creier pe parcursul proceselor de gandire, de analiza si de decizie, in majoritatea starilor de veghe, atunci cand mintea este concentrata asupra unei sarcini, a unei activitati oarecare; - Undele a (alfa) cu o frecventa cuprinsa intre 7,6 si 13,9 Hz domina activitatea corticala in momentul in care persoana se afla intr-o stare de relaxare; - Undele 0 (teta) – intre 5,6 si 7,6 Hz – sunt cele care definesc starea de somn usor si anumite stari meditative; - Undele 5 (delta), cele mai lente, intre 4 si 5,6 Hz apar in creier pe perioada somnului profund. Pe parcursul vizionarii TV, masuratorile au indicat o deplasare a varfului spectrului de activitate electrica corticala dinspre undele beta, cu frecventa inalta, catre cele mai lente – undele alfa si teta, cu o puternica predominanta a spectrului undelor alfa. „Modelele de emisie alfa, inregistrate in zona occipitala, apreciaza dr. Peper, dispar in momentul in care o persoana da comenzi vizuale (concentrare, acomodare), cand are loc un proces de cautare de informatie. Orice orientare inspre lumea exterioara creste frecventa undelor cerebrale si blocheaza emisia undelor alfa. Undele alfa apar in momentul in care nu te orientezi spre ceva anume. Poti sa stai pe spate si sa ai niste imagini in minte, dar esti intr-o stare cu totul pasiva si nu esti constient de lumea din afara imaginilor tale. Cuvantul potrivit pentru starea alfa este “in afara spatiului”, fara orientare. Cand o persoana se concentreaza vizual sau se orienteaza catre ceva, indiferent ce, si observa ceva in afara sa, imediat are loc o crestere a frecventei undelor cerebrale (unde beta), iar undele alfa dispar. Asadar, in loc sa antreneze atentia activa, televiziunea pare sa o suspende.” Toate studiile constata aparitia unei anomalii neurologice in timpul privitului la televizor, si anume o inhibare a activitatii emisferei stangi a creierului, care-si reduce extrem de mult activitatea. „Cercetarile lui Herbert Krugman au dovedit ca vizionarea TV amorteste emisfera stanga si lasa emisfera dreapta sa indeplineasca toate activitatile cognitive. Acest fapt poate avea consecinte din cele mai importante pentru dezvoltarea si sanatatea creierului. De exemplu, emisfera stanga este regiunea critica pentru organizarea, analiza si judecata datelor primite. Partea dreapta a creierului trateaza datele primite in mod necritic: nu descompune si nu decodeaza informatia in partile ei componente. Emisfera dreapta proceseaza informatia in intregul ei, determinand raspunsuri mai degraba emotionale decat rationale, logice.” Nu putem trata rational continutul prezentat la televiziune deoarece emisfera stanga a creierului nostru nu este operationala. Prin urmare, nu este surprinzator faptul ca oamenii rareori inteleg ce vad la televizor, dupa cum a aratat si un studiu condus de cercetatorul Jacoby. El a descoperit ca, „din 2700 de oameni testati, 90% au inteles gresit ce au privit la televizor cu cateva minute inainte”. Acelasi lucru este constatat si in cercetarile efectuate de sotii Emery. Acestia arata ca, la adultii carora li s-a facut electroencefalograma pe parcursul vizionarii TV, emisfera stanga este foarte putin activa. Ei apreciaza ca „vizionarea TV se situeaza la nivelul constient al somnambulismului. Emisfera dreapta inregistreaza imaginile de la televizor, dar, din moment ce legaturile incrucisate dintre emisfere au fost partial intrerupte, aceste imagini cu greu pot fi constientizate. De aici dificultatea celor mai multi oameni de a-si aminti multe dintre lucrurile pe care le-au vizionat anterior.” Transferul activitatii creierului de pe emisfera stanga pe emisfera dreapta, concomitent cu intreruperea partiala a puntii dintre cele doua emisfere, fenomen ce se manifesta pe parcursul vizionarii TV, conduce la o anomalie neurologica in contextul in care creierul, aflat intr-o stare mentala pasiva (inhibitie a activitatii emisferei stangi), este pus in situatia de a absorbi o cantitate uriasa de informatii. Mintea omului in fata televizorului nu mai este un subiect deplin constient al procesului de cunoastere, pe care sa-l poata controla dupa capacitatea ei de intelegere, de rationare si organizare a materialului parcurs. |
#40
|
|||
|
|||
![]()
Cartea in format audio poate fi ascultata aici:
http://www.ortodoxmedia.com/inregist...a-mintii-umane Este o carte foarte interesanta si utila. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Efectele televiziunii asupra mintii umane" (virgiliu gheorghe) - mp3 | roman2010 | Resurse ortodoxe on-line | 1 | 25.03.2011 20:21:54 |
Influenta daunatoare a practicii yoga asupra trupului si a mintii | Blancheee | Intrebari utilizatori | 5 | 21.05.2010 11:50:33 |
Pornografia - efectele ei | Traditie | Nunta | 74 | 25.04.2010 19:22:24 |
Efectul devastator al televiziunii | cozia | Generalitati | 25 | 30.05.2009 15:52:54 |
Carte - Efectele televiziunii asupra mintii umane si despre cresterea copiilor in lum | Ioan_Ciobota | Generalitati | 3 | 22.10.2008 19:22:50 |
|