Biserica Crestina Universala

[vsovivi]

Mai sus am presupus greșit că dacă arzi hârtie complet rezultă carbon, mangal, căci nu rezultă carbon ci cenușe, a cărei compoziție nu o știu, că dacă am cumpărat niște cărbune de desen și mine de creion și le-am pus între aluminiu și cositor sau cupru, nu apărea nici o tensiune căci carbonul conduce curentul și practic aparatul indica tensiune zero între aluminiu și cositor sau cupru despărțite de stratul de carbon. Deci nu merge cu carbon așa că mi l-am pus iată în cap.

Deci e vorba de cenușe de hârtie! Și am repetat testul cu 5 bani de cupru și merge și așa. Practic dacă suflu, ceva aburi calzi cu gura, se încarcă exact ca o minibaterie și-mi arată o tensiune de 300mV ce poate ajunge chiar la 0,600mV... iar dacă am făcut două straturi suprapuse, am ajuns foarte aproape de 1V. Doar că am suflat de câteva ori niște abur cald cu gura. Cenușa din hârtie trebuie să fie foarte subțire și să fie un singur strat și să nu existe atingeri între metale. Metalele trebuie să fie diferite.

Dar să vă mai supun încă ceva de necrezut dar care se întâmplă: în loc de hârtia arsă am pus o frunzuliță uscată, foarte subțire, am cules-o dintr-un ghiveci, și iată că mergea și așa, am măsurat după două trei sufluri cu gura și iată 0,450mV cu un ban de 5 bani sau de 50 de bani de cupru pus pe un radiator (de procesor) de aluminiu. Anodul mini sursei de tensiune se formează pe cupru iar catodul pe aluminiu. Vă puteți face o idee dacă faceți comparația cu un LED obijnuit a cărei tenisune crește cu 100mV dacă e expusă la soare.

Deci minisursa : un bănuț de aluminiu, o frunză uscată sau cenușe de hârtie foarte subțire și o monedă de 5 bani de cupru este echivalentă cu 5 led-uri, și se încarcă de la aburii sufletului gurii.

Experimentul e foarte simplu! Și merge sigur.

La soare însă sau la căldură nu prea merge la fel de bine... Am să mai fac niște experieri și am să vă țiu la curent :)).

Doamne ajută! Știu că sunt mulți necredincioși... dar tare se vor mira ei cândva. La sfârșit atunci când vor constata.

[vsovivi]

Cercetările continuă,

adică am observat că n-are legătură cu încălzirea aluminiului sau a cuprului ci e vorba de încălzirea materialului dintre metale.

Dacă frunza părea că s-a epuizat, atunci am ars niște hârtie igienică, la o flacără. Am ars, ca „ardere de tot” toți viermișorii de jar care apăreau, și a rămas în final o rămășiță de cenușă foarte subțire și puțină, căci am ținut cu pensa hârtia deasupra flacărei și toată hârtia a ars, apoi hârtia arsă a ars și ea sub formă de viermișori de jar ce mâncau hârtia arsă și n-a mai rămas aproape nimic decât niște cenușă ca o pânză de paianjen lipicioasă care forma un fel de pastă albă foarte puțină, ca un fel de cenușă lipicioasă albă, pe care am folosoit-o ca material despărțitor dar rezultatele nu au mai fost la nivelurile anterioare ci abea am ajuns la 0,100-0,200mV. Deci am abandonat și am încercat ceva și mai surprinzător de simplu.

Dacă am văzut că nu e vorba de încălzirea aluminiului sau a cuprului ci de aburul care pare că încarcă hârtia sau frunza subțire dintre metale, atunci am adus o cană cu apă, și am tăiat o bucățică de hârtie dintr-o foaie și am muiat-o în apă și apoi am încălzit-o ușor la flacără și am așezat-o rapid între cele două metale: radiator de aluminiu sau folie de auminiu și moneda de cupru de 50 de bani sau moneda de 1 penny pe care am găsit-o ieri pe jos, pe stradă.

Am măsurat rapid între metale și iată 0,500mV.

Deci merge cu orice hârtie care absoarbe apă și dacă se încălzește ușor fără să se aprindă iată că apare o tensiune de jumate de Volt la o suprafață a hârtie de 2 x 2 cm patrați.

Acuma, mă gândesc cum s-ar putea realiza o mini celulă electrică de 10 x 10 cm... păi se ia niște hârtie neagră sau de o culoare închisă, cred că e bună și aia de ziar colorată, care se plasează strâns de tot între o plasă de cupru și o folie de aluminiu sau o tablă de aluminiu și se pune la soare sau la căldură după ce a fost udată cu apă sau a fost aburită, și ar trebui să meargă. Problema este că ea ar trebui să fie mereu umedă și să absoarbă căldura solară și astfel între metale apere o tensiune. Poate ar merita încercat să vedem cum se schimbă tensiunea dacă mărim suprafața hârtiei. Sau dacă facem ceva multi strat.

Am mai făcut un mini experiment, am pus două diode în serie și le-am apropiat de lumina unei flăcări și rezultatul e că am putut măsura 1,3V -2V. Deci iată că e ceva similar în cazul hârtiei umede doar că ea absoarbe căldura și nu lumina, transformînd-o în energie electrică căci putem măsura aceste tensiuni ce apar între cele două metale separate de stratul de hîrtie obijnuită.

Mulțumesc Doamne că am ajuns la o explicație cât de cât a fenomenului.

[vsovivi]

Am tăiat mai multe bucăți de hârtie și de folie de aluminiu cam de 3 x 3 cm și am făcut un tortuleț.

Jos am pus un radiator mititel de aluminiu și pe el o hârtie muiată în apă, apoi moneda de cupru de 50 de bani peste care am așezat următorul strat format din folie de aluminiu, hârtie muiată și o monedă de cinci bani de cupru, și apoi încă un strat de folie de aluminiu, hârtie muiată în apă și peste ele moneda de 1 penny de cupru.

Surpriză de proporții după ce am încălzit un pic dedesubt și lângă hârtii cu flacăra:

1,2-1,3mV care pare că se mențin în timp.

Mulțumesc Doamne că am ajuns la o concluzie atât de frumoasă după munca asta infernală la nivel de experiere, care nici nu ma are rost a fi trasă, căci oricine poate pricepe concluziuniunea:

Cu ajutor de sus, două diode serie sunt echivalente la nivel de măsurătoare cu tortulețul descris mai sus, doar că diodele absorb lumina, iar tortulețul căldura.

1, 2mV =~ două diode =~ un mini tortuleț.

Dar să avem puțintică răbdare ca să vedem ce se întâmplă la nivel de extindere a suprafețelor. La 10 x 10 cm patrați... Numai să nu-L lepădăm pe Dumnezeu pentru bani.

[Mihailc]

Vsovi, să înţeleg că aici e blogul frăţiei tale?

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Vsovi, să înţeleg că aici e blogul frăţiei tale?

Lasa ca e bine, avem un forum multi valent. Rimeaza cu experimentele lui Ovidiu.

[D3cebal]

Incalcite sunt caile Domnului...dar nici chiar asa! Doamne miluieste-ne!

[vsovivi]

În prealabil postat de D3cebal

Incalcite sunt caile Domnului...dar nici chiar asa! Doamne miluieste-ne!

Atât de tare m-am încâlcit în neputinţă încât mi-am adus aminte că defapt nu-s în stare de nimic, nu pot absolut nimic, sunt neputincios complet şi dacă încerc să demonstrez cuiva că iată că defapt pot, imediat mă afund mai adânc în pocirlă şi mă cuprinde o spaimă deznădăjduitoare văzându-mi neputinţa crescătoare şi tind să arăt totuşi în dauna evidenţei că pot, şi mie şi altora, şi e ca şi cum aş încerca să mă mântui pe mine însumi de neputinţă, şi aş da semne şi minuni ca să vadă şi alţii că iată că pot, şi defapt eu nu pot şi mă tot informez că e chiar penibilă situaţia şi ceea ce încerc şi-mi creşte iar tensiunea şi panica, înlemnesc, paralizez, ruşinea atinge cote insuportabile şi brusc acuz şi realizez că nu pot să-i imit pe cei ce pot, nu pot să mă imit nici pe mine când puteam şi paralizez până la moarte şi iată că nu mai respir de frică, de ruşine, de groază că-mi vine rândul să pot şi eu nu pot defapt şi mă cuprinde panica, ruşinea, neatenţia, neputinţa mai mare şi groaza, ruşinea publică, buimăceala... m-aş ascunde şi aş uita totul, dar entuziasmul speranţei deşarte mă momeşte ca să mai persist, să mai încerc şi prostia mea credulă şi sedusă ar încerca iar să încerce iar dar acum văd apogeul trist al neputinţei, acum ştiu că nu mai e nici o speranţă ca să pot şi aş fugi undeva pentru ca să nu se mai ştie de mine, ridicolul e prea absurd şi grotesc, aş vrea să fug să nu-şi dea sema din ei că acum nu mai pot nici ceea ce puteam până acum şi nici ce visasem şi sperasem în copilărie crezând că voi putea cândva... iată deci că acum nu mai pot absolut nimic, pentru că neputinţa de acum şi frica şi emoţia şi panica e ca un nisip mişcător, ca o pocirlă, în care dacă ai intrat şi ai spectatori, nu mai poţi să ieşi şi cu cât încerci să te mişti ajungi tot mai neputincios, mai speriat, mai îngrozit şi tot mai ruşinat ajungi apoi, iar dacă încerci să te paralizezi cumva tot nimic nu faci căci nu scapi de ruşinea neputinţei nicicum, nici mort, căci se ştie căci s-a văzut, s-a auzit, te-ai remarcat prin prostie şi neputinţă. Şi iată că nu mai îndrăzneşti niciodată să mai vorbeşti cu cineva, să te mai întâlneşti, nu mai îndrăzneşti să începi un discurs, o poveste, o glumă, o relatare, o întrebare, o frază, un salut, fiindcă se vede că nu poţi şi se reaminteşte că nu puteai şi doare şi se ştie că vrei mereu să demonstrezi şi ţie şi altora că poţi şi că nu faci altceva decât să te antrenezi ca sadicii maţochişti folosindu-te şi de alţii pentru clipa când chiar o să poţi cu siguranţă. E acelaşi minteres. Iar ea, clipea, nu va veni niciodată singură căci e ca o superstiţie perfectă a fatalităţii şi nu vine căci e imposibil în cazul tău aşa minune ca să poţi oricât ai exersa... şi-ţi dai seama după atâtea încercări ratate că şi atunci când aveai sentimentul că puteai nu a fost decât jucarea unei scenete, cu tine în rolul cel mare, bine ascuns în spatele unei măşti după care să ascunzi şi neputinţa... realizezi iată însfârşit că te amăgeai şi te măguleai în acelaşi timp că poţi ceva, ca să fii ceva, ceva ce ţi-a băgat cineva în cap că nu poţi... sau că poţi şi e de dorit dacă vrei se te dai mare.

Deci cine oare mi-a băgat mie în cap că vreau să pot?.. Şi de ce să pot? Pentru ce anume să pot şi să mai pot? Iată că nici nu mai vreau să pot! Aşa că îmi arăt de acum şi mie şi tuturor că nu pot! Fiindcă chiar nu pot, deci nu-i greu şi nici mare lucru ce o să fac, o să nu pot, dar zău că nu ştiu ce o să mă fac atunci când o să mi se ceară de către şef sau de către situaţie să pot ceea ce se cere şi ceea ce niciodată n-am putut şi nici n-am crezut vreodată că aş putea... aşa că îmi e tot mai clar că nu mai pot face faţă fiindcă nici n-am putut niciodată ci doar arătam că pot ca să bravez dar defapt nu aveam nici pic de încredere că chiar pot fiindcă doar vedeam mereu că nu pot oricât încercam să arăt că pot. Iar apoi am căpătat orare de toate situaţiile căci în toate se vedea că nu pot şi mi se cerea să pot.

Doamne, Doamne, tare-s mic şi necăjit şi neputincios... negru mic, muiat în tuş... cri cri cri toamnă gri... nu credeam c-o să mai vi... zise el cu glas sfârşit ridicând un picioruş, dar de-acuş s-a isprăvit.

Soluţia? Aseamă-nă-te cu Iisus ca cei mai buni actori care nu mai ştie ieşi din rol nici după ce a căzut cortina... mai ales noaptea când nu te vede nimeni, mai ales când nu ştie şi nu ghiceşte nimeni asemănarea şi rolul pe care-l joci.

''-zi pietrelor să se preschimbe în pâine,
-nu numai cu pîine trăieşte omul ci cu orice Cuvânt...

-închină-te mie şi toate averile şi bogăţiile ţi le voi da ţie,
-este scris să te închini numai Domnului Dumnezeului Tău şi Lui singur să-i slujeşti...

-sari de aici jos căci e scris că îngerii Lui te vor ţine pe aripi ca să nu-şi frângi piciorul,
-este scris să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău...''

Deci e clar, e scris că nu pot oricât aş încerca.

[vsovivi]

O mică rectificare: moneda era de 1 Peennig (Deutschland). Abea am putut citi pe ea căci era neagră și foarte tare călcata în picioare.

@Mihailc, răspuns:

Dacă dumneata mă persiflezi cu întrebări atunci dă-mi voie să te întreb și eu de ce te-ai supărat? Oare pentru că nu-ți convine că mi-am expus pilele? Păi la câți au pile pe lumea asta și dau mită în stânga și dreapta ca să parvină fără efort, pe tine pare-se că te-a supărat faptul că m-am flatat cu Domnul dăruindu-mi El ceea ce iată v-am dăruit și eu vouă mai departe... niște pile termo-solare umede la hârtie.

Și nu m-am lăudat (poate, cineștie? sigur se va știi...) așa cum ți s-a părut ci iată am lucrat ceva împreună cu Domnul, după îndemnul lui Caramitru de la revoluție: „arată că lucrezi, arată la ce lucrezi, fă-te că lucrezi...” și astfel oricine poate să beneficieze și să-și facă și ei un tortuleț și să măsoare încărcarea care apare din pricina încălzirii apei din hărtie și apoi poate confirma sau infirma dacă am mințit; dar tu pare-se că nu crezi din start, și de aia, sau poate din lene, ți-ai zis că e mai ușor ca să ironizezi munca altora și așa să capeți faimă... de milițian, că iată ai semnalat și ai luat la întrebări căci ai văzut dumneata ceva necurat, că a scăpat un blogger pe forum și care pare că a și început să se laude singur cu sine. Păi cu ce are omul ca să se laude? Cu sine? Și ce ai omule pe care să nu-l fii primit de la Dumnezeu? Sau acuma dacă ai pile ți-ai zis sufletului că... gata, e meritul tău că a rodit țarina și s-a dublat averea și de acum te poți veseli și odihni căci ai destule strânse pentru multe zile... Deci toate de pe blogul ăsta ale cui vor fi dacă în noaptea asta se va cere sufletul meu?

Păi ale tale vor fii stimabile @Mihailc... fără supărare. Dar pe tine te-a supărat ceea ce mi s-a dat fiindcă tu ai fii vrut să ți se fii dat numai ție pilele, și mie nu, căci zici că am față urâtă... de blogger. Păi ți s-ar fi dat ție, dar dacă ți s-ar fi dat ție și nu mie, dumneata mi le-ai fii dat și mie? Așa că a fost mai sigur ca să-mi dea mie toate pilele căci mă știa că nu-mi pot ține gura cuprinsă de entuziastm.

Iar filmul acela se chema „Duios Anastasia trecea”... și ea nici nu ura și nici nu se tulbura oricâte neputințe și neînțelegeri avea... cu privire la mituimirile și pilele altora căci ea se trata de...isis. Dar experierea sperăm că va continua fără însă a satisface curiozitatea ucigașă a unora, nu dăm nume, căci duios Anastasia trecea... la lucru.

„Arată că te faci că lucrezi!” (mersi oricum că ai îndrăznit să adresezi o întrebare, frăției tale)

[vsovivi]

Iată deci pila termo-electrică sub formă de tortuleț Al-HîrtieApă-Cu în câteva straturi.

Am observat că tensiunea crește cu numărul de straturi și curentul cu suprafața stratului și cu căldura, căci am obținut la 5 straturi 2V și un curent de 0,100A la 5cm patrați (2,25cm x 2,25cm) la temperatura de 20 grade Celsius care a ajuns la 0,2 - 0,5A dacă aluminiu era ținut la flacără, deci presupun că:

pentru un cub de 10 cm latura cu 50 straturi de arie 100cm patrați (10cm x 10 cm), ar trebui să obținem o tensiune de 20V și un curent de 2A și o putere de 40W la temperatura ambiantă și până la 100W dacă aluminiul e ținut la soare sau diferență de temperatură între straturi, primul și ultimul, aluminiul la cald, dar nu știu cam cât timp se poate consuma energia respectivă, și dacă într-adevăr chiar se poate obține. Nu am făcut încă acest test.

[vsovivi]

Am mai făcut un test creștin ortodox și nu e nevoie nici măcar de hârtie, in, cânepă, sau alt material ce ține apa, ci doar de apă și două metale, Cu și Al, sub formă de folie sau tablă, sau tablă de cupru pe care se lipește pe o parte folie de aluminiu sau viceversa.

Un strat va fi format din Cu, Apă, Al ce nu atinge Cu, și apoi iarăși Cu, Apă, Al, și așa mai departe, astfel încât Al unui strat să atingă Cu stratului următor.

Tensiunea unui strat ce se poate măsura la 20 grade Celsius, este de 0,5V iar curentul la o suprafață de 5cm patrați este între 0,05-0,10A care crește cu suprafața și cu temperatura spre 0,2A.

Deci putem imagina un generator-baterie solară, formată din straturi așa fel încât apele dintre straturi nu se ating între ele dar ating o suprafață cât mai mare a stratului. Apa ar trebui să nu curgă afară dintre straturi, și să se mențină la același nivel. Iar culoarea neagră a generatorului-baterie și a locurilor unde luminează soarele, ar face să crească temperatura și astfel să crească și curentul tortulețului adică puterea care poate fi consumată.

Dacă am folosi și niște celule solare cum există pe piață, sau niște fotodiode montate în focarele unor mici parabole, am putea construi simplu, un panou solar foarte ieftin și foarte eficient cumulând efectele.

De exemplu, am putea pune straturile vertical pe un suport negru iar apa între straturi ar fi umplută până la un anumit nivel, putând fi astfel controlat mereu nivelul, iar soarele ar încălzi printr-o sticlă pusă deasupra apa dintre straturi mărind curentul adică puterea bateriei.

Nu am găsit tablă sau folie de cupru, în magazine, dar am văzut că sunt firme care vând așa ceva.
Ieri abea am scăpat de diavolul slavei deșarte... care era să mă înghită complet, căci mă visam că-mi fac de cap în fel și chip... cu tot felul de femele... dar dragostea curată nu caută ale sale, nu caută cu entuziasm pătimaș ca să-și împlinească voia sa ci zice:

Doamne, facă-se după cum Tu voiești cu ale Tale... și nu după vicleana și ascunsa voie hoață a mea de sine însumi ca să-ți pun pe cap coroana de electroni programați: aplauze, femei frumușele, puteresuri, trândăveseli, banimite, minciuni părelnice, vise pripite, averîsuri, pironii, planuri ispititor pismașe și răzbunătoare, priviri urâcioase, vorbe rele și trufașe adică nu după cum vrea unelțica răutății și a lepădării de Dumnezeu.