Cum stim ca am tinut postul cu folos?

[windorin]

În prealabil postat de mirela.t

In privinta impartasirii, stiu ca in Romania se cere sa tii post 3 zile inainte. Dar aici in Occident (si la greci am vazut) regula este sa tii macar de la miezul noptii de sambata si te poti impartasi la Liturghia de duminica. O fi mai bine ca in RO, sa stea oamenii neimpartasiti cu lunile/ anii, sau mai bine ca aici, Dumnezeu stie. Post cu folos in continuare!

Personal, m'am impartasit cu 3, 2 si chiar o zi de post.
Niciodata insa fara minim o zi de post, tinuta in intregime, iar asta cand nu am putut tine mai multe zile.

Practica impartasirii cu numai cateva ore de post, nu este recomandata, ca sa nu fiu mai aspru in cuvant.
Mi'a dat Dumnezeu sa intalnesc mai multi parinti cu viata sfanta, iar nici unul nu a aprobat aceasta practica inovatoare.
Ala de sambata noaptea nu este post, caci oricum... dupa lasarea noptii, nu mai mananca aproape nimeni.
Numai atat merita Hristos, care se jertfeste, numai cateva ore, si alea de somn ?!

Sa ne lumineze Domnul mintea si sa ne incalzeasca inimile spre o ravna vrednica de Sfintele Taine.

Potrivit cuvantului, care zice...

"Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta." (Matei 5, 39-42)

... inteleg ca trebuie sa dam intotdeauna mai mult decat ni se cere, spre a dobandi harul. Asa cred ca este si cu postul.

[tabitha]

treaba e mai complicata decat pare la prima vedere.
romanii nostri (majoritatea) nu se impartasesc asa cu una, cu doua.
dar apoi ne 'atinge' parintele la predica si zice sa nu mai fim din aia "spectatori".
ascultarea e si ea buna, nu-i asa?
ps: la o adica, nu stim noi cat post tin altii si daca au binecuvantare (sau nu) sa se impartaseasca cu doar cateva ore de post.

[Eugen7]

Va adresez o intrebare:
De ce postim? Postim ca sa ne impartasim (ca sa fim vrednici de a fi chemati la Sfanta Impartasanie, la comuniunea deplina cu Hristos) sau postim pentru ca stim ca ne impartasim (pentru ca suntem chemati deja la comuniunea cu Hristos in Taina Sfintei Impartasanii, si trebuie sa fim vrednici de aceasta chemare)?

În prealabil postat de Eugen7

Va adresez o intrebare:
De ce postim? Postim ca sa ne impartasim (ca sa fim vrednici de a fi chemati la Sfanta Impartasanie, la comuniunea deplina cu Hristos) sau postim pentru ca stim ca ne impartasim (pentru ca suntem chemati deja la comuniunea cu Hristos in Taina Sfintei Impartasanii, si trebuie sa fim vrednici de aceasta chemare)?

Scopul vietii noastre este Mantuirea
Deci:
1) postul + rugaciune + fapte bune
2) marturisirea sincera si completa a pacatelor
3) iertarea pacatelor de catre Dumnezeu prin parintele duhovnic
4) Luarea Sfintei Impartasanii
Toate astea facandu-le, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem nadajdui ca ne vom mantui

[Eugen7]

În prealabil postat de vintage

Scopul vietii noastre este Mantuirea
Deci:
1) postul + rugaciune + fapte bune
2) marturisirea sincera si completa a pacatelor
3) iertarea pacatelor de catre Dumnezeu prin parintele duhovnic
4) Luarea Sfintei Impartasanii
Toate astea facandu-le, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem nadajdui ca ne vom mantui

hmmm

In primul rand trebuie definita mantuirea: Mantuirea este eliberarea de robia patimilor si a pacatelor. Scopul ortodoxiei crestine este indumnezeirea omului, mantuirea este doar primul pas pe calea desavarisrii al carei scop repet este indumnezeirea.

Nu poti fi desavarsit si indumnezeit daca nu esti mantuit, insa poti fi mantuit fara a atinge desavarsirea si indumnezeirea.

Si cum obtii mantuirea, prin cele cei ai scris (postul, rugaciunea, milostenia...adica ele determina mantuirea)? Este vorba cuva de un troc (schimb contractual) de genul: Domane Iisuse Hristoase facem un targ asa... eu iti dau post, milostenie si rugaciune iar Tu imi dai mantuirea in schimb? (E obligat Hristos sa dea mantuirea celui ce tine post aspru, rugaciune si milostenie?)

Sau mantuirea este darul lui Hristos (ca EL ne-a ales pe noi nu noi am ales pe EL) iar noi suntem datori sa acceptam acest dar savarsind fapta buna, postul, rugaciunea, milostenia? (iar starea noastra de pacatosenie mai mare sau mai mica, sau stare de mantuire mai mare sau mai mica, se vede exclusiv in faptele noastre, caci Sf Pavel spune la I Corinteni "Sa se cerceteze omul pe sine insusi inainte de Sfanta Euharistie". Evident ca aceasta nu exclude Taina Spovedaniei care trebuie facuta cu inima curata, duhovnicul ajutandu-l pe om se se cerceteze pe sine, sa inteleaga starea in care se afla, sa il lase pe Hristos sa lucreze.)

Ca sa fiu mai clar. Situatia este urmatoarea.
Daca ma imbrac de nunta inseamna ca o sa fiu chemat la nunta? Sau ma imbrac de nunta pentru ca am fost chemat la nunta (si trebuie sa raspund corespunzator chemarii, pentru ca nu cumva sa supar pe mire sau sa fiu aruncat afara ca nu am tinuta corespunzatoare)?

In mod analog, daca postesc, ma rog, fac milostenie o sa ma cheme Hristos la Euharistie? Sau pentru ca ma cheama Hristos la Euharistie postesc, ma rog si fac milostenie (ca nu cumva sa Il supar si nepregatit fiind sa iau foc in loc de viata la Taina Euaristiei... caci Dumnezeu e foc ce arde tota necuratia si pacatul si patima, dar acelasi foc il desavarseste si in indumnezeieste pe cel ce vrea comuniunea cu EL? Cat era - este si va fi in vecii vecilor - de aprins duhul sfintilor lui Dumnezeu?)

De ce este foarte important sa clarificam aceste lucruri?
Pai sunt unii oameni (ortodocsi crestini chiar) care pica in mandrie precum fariseul si zic: "Domane Iisus Hristosase, iti multumesc ca sunt vrednic de tine prin post aspru doar cu paine si apa, nu ca ceilati care manaca si legume... Eu te merit mai mult decat aceia".
Intelegeti ce vreau sa spun?

[George.m]

În prealabil postat de Eugen7

De ce este foarte important sa clarificam aceste lucruri?
Pai sunt unii oameni (ortodocsi crestini chiar) care pica in mandrie precum fariseul si zic: "Domane Iisus Hristosase, iti multumesc ca sunt vrednic de tine prin post aspru doar cu paine si apa, nu ca ceilati care manaca si legume... Eu te merit mai mult decat aceia".
Intelegeti ce vreau sa spun?

Intr-adevar, trebuie sa postim pentru a constientiza nevrednicia de a ne impartasi. Daca, in urma postului, vom avea senzatia ca suntem vrednici de a ne uni cu Hristos, de a primi infricosatoarele Taine, inseamna ca am postit pentru a ne fortifica mandria, parerea de sine.

Incercam sa dobandim in vremea postului starea de pocainta, inima infranta si smerita, nu semetie luciferica. Pentru ca apropierea de Hristos se petrece intru smerenie.

[MariS_]

În prealabil postat de George.m

Intr-adevar, trebuie sa postim pentru a constientiza nevrednicia de a ne impartasi. Daca, in urma postului, vom avea senzatia ca suntem vrednici de a ne uni cu Hristos, de a primi infricosatoarele Taine, inseamna ca am postit pentru a ne fortifica mandria, parerea de sine.

Incercam sa dobandim in vremea postului starea de pocainta, inima infranta si smerita, nu semetie luciferica. Pentru ca apropierea de Hristos se petrece intru smerenie.

Ma bucura cand mai vad oameni care cauta bunatatea. Am intalnit oameni care cautau sa fie buni si oameni care cautau sa fie corecti. Corecti din punct de vedere al normelor, tipicoanelor, dogmelor, regulilor si canoanelor. Ei se manifesta cam asa: mai, omule, tu vrei sa fii bun? Pai, stai, ca nu merge asa simplu, ia raspunde matale mai intai la chestionaru ista ca sa vad cum stai cu cartea. A, pai, slab, nenicule, slab. Ai gauri mari cat cuprinde. Da' la tipicoane, reguli si canoane cum stai? Pfuui, esti la pamant, vai de tine, nenicule! Fugi d-aci din fata mea ca nu esti bun de nimic, fugi pana nu ma enervez ca-ti arat eu atunci ce-i aia bunatate! Cand a venit Mantuitorul a dat de oameni corecti: fariseii. Fariseii erau nu corecti, ci cei mai corecti, impecabili de corecti, perfect de corecti; inchinarea pentru ei era arta si era perfectiune. A intalnit si carturari, astia stiau pe dinafara toata Scriptura, de la cap la coada si de la coada la cap. Cum vroiai ti-o recitau. Si L-au testat pe Mantuitorul de bunatate. Cum? Prin corectitudine. N-au putut sa-L bucteze la carte, caci Mantuitorul fiind si Cuvantul Insusi n-avea cum sa piarda, dar, in schimb, L-au gasit incorect la tipicoane, la respectarea regulilor, dreptarelor si ritualurilor. Si L-au omorat, L-au omorat ei, cei corecti, pe Cel BUN.
Iar, daca asa a fost inceputul, asa va fi si sfarsitul: cei corecti ii vor omori pe cei buni.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de vintage

Scopul vietii noastre este Mantuirea
Deci:
1) postul + rugaciune + fapte bune
2) marturisirea sincera si completa a pacatelor
3) iertarea pacatelor de catre Dumnezeu prin parintele duhovnic
4) Luarea Sfintei Impartasanii
Toate astea facandu-le, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem nadajdui ca ne vom mantui

Eugen,

Pai si tu si eu spunem acelasi lucru. Eu am facut o schema logica si rece ca un copac cu ramuri goale Tu ai dat viata copacului meu ai pus frunzele cu seva hranitoare, florile cu miros placut si in final fructele. Dar copacul meu ( suport solid si stabil) sustine esentialul evidentiat de tine.

[glykys]

În prealabil postat de vintage

Eugen,

Pai si tu si eu spunem acelasi lucru. Eu am facut o schema logica si rece ca un copac cu ramuri goale Tu ai dat viata copacului meu ai pus frunzele cu seva hranitoare, florile cu miros placut si in final fructele. Dar copacul meu ( suport solid si stabil) sustine esentialul evidentiat de tine.

Si... si dragostea fata de Dumnezeu, dragostea fata de aproapele, din care trebuie sa izvorasca toata acea schema, caci in absenta dragostei, acelea devin acte formaliste, mecanice... Si rabdarea in suferinta si smerenia...
Iar fara ajutorul lui Dumnezeu nu se mantuieste nimeni, si de ar posti si s-ar ruga toata viata lui.

În prealabil postat de glykys

Si... si dragostea fata de Dumnezeu, dragostea fata de aproapele, din care trebuie sa izvorasca toata acea schema, caci in absenta dragostei, acelea devin acte formaliste, mecanice... Si rabdarea in suferinta si smerenia...
Iar fara ajutorul lui Dumnezeu nu se mantuieste nimeni, si de ar posti si s-ar ruga toata viata lui.

glykys,
Multumesc pentru completarile binevenite si bineprimite!
Iertare, pe astea le-am uitat... oare nu le-as putea incadra la "fapte bune"?
Ca doar faptele bune dovedesc iubirea de aproapele si iubirea de aproapele duce incet, incet la iubirea de Dumnezeu... logica mea e cam trasa de par, nu?
Rabdarea si smerenia... nu prea le-am gasit loc in schema mea... la capitolul asta stau cam prost.
Dar ma straduiesc...
Noapte buna! si Doamne ajuta!