Cum stim ca am tinut postul cu folos?

[glykys]

În prealabil postat de Mia Mia

In perioada postului crestinul care tine post este mai ispitit decat in restul zilelor? nu stiu parca mie asa mi se intampla parca... si pana la urma e bine sau nu sa zicem ca tinem post? sau deja cadem in pacatul mandriei?

Iata un raspuns al parintelui Teofil Paraian la aceasta intrebare:
"- Se spune in Pateric ca la o adunare, unul dintre frati a zis: Eu nu mananc aceasta mancare, caci postesc. Parintele il cearta, zicandu-i: Mai bine nu posteai, decat sa te lauzi pentru fapta aceasta! Noi cand suntem in vreme de post si mergem la rude, daca ne pun pe masa bucate care nu sunt de post, ce sa facem?"
Par. Teofil: "SA SPUNETI CA POSTITI SI SA POSTEASCA SI EI! Draga, asta din Pateric, ca eu postesc, era o pravila a lui personala, nu randuiala bisericeasca. Eu, de exemplu, daca ma duc undeva unde nu se posteste si mi se pune o mancare de dulce in post, refuz mancarea de dulce! De ce? Pentru ca si omul care imi ofera trebuie sa posteasca! Acum exista o randuiala precisa, pe atunci nu existau randuieli precise, ca existau niste deprinderi ale unora si ale altora... Daca tu te duci intr-o adunare unde nu se posteste si tu vrei sa postesti intr-o chestiune particulara, e una, iar daca postesti pentru ca e randuiala Bisericii sa postesti, e alta. De exemplu, daca mergem la pomeni de inmormantare sau la parastas, daca e zi de miercuri, de vineri sau zi de post, eu nu mananc de dulce, ca oamenii baga de seama ce mananci. De altfel, eu nici acasa nu mananc de ducle in zi de post. Si atunci, de ce sa imi stric randuiala cand ma duc la o pomana? Le spun oamenilor: nu mananc, fiindca azi se mananca de post. Si atunci oamenii se orienteaza, eventual, iti dau altceva sa mananci, iar daca nu-ti dau, trece, te duci acasa si mananci ce poti manca. Asta este randuiala noastra de acum.

Deci sunt chestiuni care sunt precise si sunt chestiuni cu elasticitate, si nu e nicio greseala ca le spun oamenilor ca azi e post si trebuie sa postim, fiindca nu ma laud cu postul, ci vreau sa implinesc o randuiala pe care trebuie sa o implineasca si ei."


Acum... eu merg pe varianta asta si am si scris pe un anumit topic, in spiritul acestor cuvinte, ca bunicul meu, la 82 de ani, tine, poate pentru prima data in viata lui, intreg postul Pastilor, in ideea de a ii intari si de a-i incuraja pe unii ca se poate tine post, cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar daca ai o anumita varsta si anumite boli - daca un batran de 82 de ani tine post (bine, a mai avut si vreo 3-4 zile cand a fost nevoit sa calce randuiala si a mancat de dulce), desi la drept vorbind, ar avea dezlegare sa nu tina de ce altii, mai tineri si mai zdraveni, sa nu poata? Cineva a inteles ca ma laud... Deci nu poti sa ii multumesti pe toti. Conteaza intentia cu care zici si cu care faci un anumit lucru. Daca spui ca tii post, pentru a ii atentiona si pe ceilalti sa tina, e bine, daca spui ca tii post pentru a le arata ca esti om credincios si ei nu sunt, nu e bine...

[windorin]

În prealabil postat de glykys

Parintele Teofil Paraian: "SA SPUNETI CA POSTITI SI SA POSTEASCA SI EI!

Draga, asta din Pateric, ca eu postesc, era o pravila a lui personala, nu randuiala bisericeasca. Eu, de exemplu, daca ma duc undeva unde nu se posteste si mi se pune o mancare de dulce in post, refuz mancarea de dulce! De ce? Pentru ca si omul care imi ofera trebuie sa posteasca! Acum exista o randuiala precisa, pe atunci nu existau randuieli precise, ca existau niste deprinderi ale unora si ale altora. Daca tu te duci intr-o adunare unde nu se posteste si tu vrei sa postesti intr-o chestiune particulara, e una, iar daca postesti pentru ca e randuiala Bisericii sa postesti, e alta. De exemplu, daca mergem la pomeni de inmormantare sau la parastas, daca e zi de miercuri, de vineri sau zi de post, eu nu mananc de dulce, ca oamenii baga de seama ce mananci. De altfel, eu nici acasa nu mananc de ducle in zi de post. Si atunci, de ce sa imi stric randuiala cand ma duc la o pomana? Le spun oamenilor: nu mananc, fiindca azi se mananca de post. Si atunci oamenii se orienteaza, eventual, iti dau altceva sa mananci, iar daca nu-ti dau, trece, te duci acasa si mananci ce poti manca. Asta este randuiala noastra de acum."

La acest lucru ma refeream si eu mai sus.
Ma bucur de cuvantul parintelui, intru totul simplu si edificator problemei ridicate.

As avea si eu o intrebare legata de post, de postul la mancare mai precis
In familia mea doar eu tin posti dar sotul si copii nu. Este adevarat, nici nu i-am obligat. Si astfel m-am ostenit toata perioda aceast sa fac mancare de ambele feluri. Un gand imi spune ca toata osteneala asta a mea nu prea este ziditoare... M-a cam pus pe ganduri aceasta problema cand am auzit-o pe o vecina, ortodoxa de rit vechi, ca preotul ei duhovnic n-a vrut s-o impartaseasca, deoarece a gatit mancare de dulce nepoatei ei ( e fetita de liceu, deja).
Eu nici macar nu m-am gandit sa spun la spovedanie ca am dat mancare de dulce alor mei...
( Ar fi trebuit sa citesc un indreptar de spovedanie inainte...).
Intrebarea este:
Oare e atat de grav ca am gatit si mancare de dulce in aceasta perioada?

[Un_trecator]

În prealabil postat de vintage

As avea si eu o intrebare legata de post, de postul la mancare mai precis
In familia mea doar eu tin posti dar sotul si copii nu. Este adevarat, nici nu i-am obligat. Si astfel m-am ostenit toata perioda aceast sa fac mancare de ambele feluri. Un gand imi spune ca toata osteneala asta a mea nu prea este ziditoare... M-a cam pus pe ganduri aceasta problema cand am auzit-o pe o vecina, ortodoxa de rit vechi, ca preotul ei duhovnic n-a vrut s-o impartaseasca, deoarece a gatit mancare de dulce nepoatei ei ( e fetita de liceu, deja).
Eu nici macar nu m-am gandit sa spun la spovedanie ca am dat mancare de dulce alor mei...
( Ar fi trebuit sa citesc un indreptar de spovedanie inainte...).
Intrebarea este:
Oare e atat de grav ca am gatit si mancare de dulce in aceasta perioada?

Umila mea parere ca este ca ar trebui sa vorbesti acest lucru cu duhovnicul tau. Pentru ca fiecare din noi putem avea pareri diferite si te putem influenta in fel si chip si poate nu ai lua tocmai alegerea buna.

o zi frumoasa!

În prealabil postat de Un_trecator

Umila mea parere ca este ca ar trebui sa vorbesti acest lucru cu duhovnicul tau. Pentru ca fiecare din noi putem avea pareri diferite si te putem influenta in fel si chip si poate nu ai lua tocmai alegerea buna.

o zi frumoasa!

Un sfat intelept. La urmatoarea spovedanie o sa-l intreb.Dar tare mi-e teama ca o sa-mi zica sa le fac si lor de post si daca mananca bine, daca nu,asta este... Si sa vezi revolta in familie!
Dar va trebui sa fac ascultare de duhovnic. Iar ai mei sa faca ascultare de mine... Doamne ajuta!

[glykys]

În prealabil postat de vintage

Un sfat intelept. La urmatoarea spovedanie o sa-l intreb.Dar tare mi-e teama ca o sa-mi zica sa le fac si lor de post si daca mananca bine, daca nu,asta este... Si sa vezi revolta in familie!
Dar va trebui sa fac ascultare de duhovnic. Iar ai mei sa faca ascultare de mine... Doamne ajuta!

Nu cred ca iti va spune asta, nu asa se pune problema. Ideea este ca tui trebuie sa le dai lor un exemplu, sa ii faci sa tina post si sa duca o viata crestineasca nu bagandu-le pe gat mancare de post sau predici rasuflate! Nu asa... ci prin rugaciune pentru ei, prin post pentru ei, prin rabdare, prin smerenie... Si bunica a avut maaare rabdare si muult s-a mai rugat pentru ca cei din familia ei sa mearga pe calea Domnului, dar niciodata nu a obligat sau constrans sa facem ca ea. Uite, am scris pe alt topic ceva legat de aceasta idee:
Azi am avut o mare alinare sufleteasca - la predica, parintele, explicand pilda slabanogului din Capernaum - cum ca prietenii aceluia puteau sa ii spuna: iata, noi ne-am facut datoria, te-am dus pana aici, dar nu putem intra, mai mult nu putem sa iti facem; dar nu, au fost staruitori si s-au urcat pe casa, au facut gaura in acoperis - spunea asa: vedeti ca omul cutare e in suferinta si poate nu iti permiti sa il ajuti material, zicand nu am ce-i face, dar o rugaciune poti spune pentru el, ca nu te costa nimic; vezi ca nu poate veni la biserica, dar tu esti zdravan si vii, trece-l si pe el in pomelnic. I-a indemnat pe oameni sa isi transmita valorile mai departe, pentru ca realizarile oamenilor sunt, in primul rand, rodul puterii lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al sfintilor, dar si al parintilor, al bunicilor si al celor care ne-au format pe noi. Iar oamenii care vin la biserica sa nu mai vina singuri, sa isi ia si sotul / sotia, copiii, nepoti, sa tina post nu doar pentru ei, ci si pentru copiii lor, care nu tin, deoarece si pentru cei care tin acum post au existat candva niste parinti si bunici care au tinut post. Pentru ca vine un necaz, o boala, o batranete si nu mai poti merge la biserica, nu mai poti posti, nu mai ai putere sa faci ce ai facut la tinerete, dar daca ai invatat pe cineva sa se roage si sa posteasca, se va duce acela si va face el pentru tine. Vine apoi moartea si, daca nu ai lasat pe nimeni care sa te urmeze pe drumul acesta, nu are cine sa ocupe locul pe care il lasi gol in biserica si nu are cine sa te mai pomeneasca la liturghie.

Mi-am adus aminte de bunica, si ea ne spunea mie si tatalui meu la fel, in ultimii ani, cand nu mai putea sa stea la slujba: "mama, duceti-va voi si rugati-va si pentru mine, ca si eu m-am dus cat am fost in putere, dar acum nu mai pot". Si critica si ea pe buna dreptate "babele care-si iau geanta la spinare" si vin singure la biserica, dar pe copii si nepoti nu ii educa sa le urmeze - cred ca i-ar fi placut predica. Mi-aduc aminte ca ani in sir, cand eram eu mai mica si faceam o gramada de mofturi, si mancam si eu si bunicul micul dejun duminica - doi rasfatati - bunica statea si ne astepta, sa plecam impreuna, oricat de inaintate erau ceasurile. Niciodata nu a plecat singura si nici macar nu cartea ca, din cauza noastra, nu putea sa stea la toata slujba. Spunea: "mai bine ajungem cu totii chiar si la 11, cand se miruieste, decat sa merg singura la slujba, de la 8. Pe ei cui ii las?" Cand prindeam Tatal nostru, era multumita, iar daca ma sculam eu mai devreme si prindeam si iesirea cu Sfintele Daruri, era cea mai fericita.

De abia acum am realizat ca daca s-ar fi dus de la 8 si nu m-ar fi asteptat si pe mine, azi poate nu intram in biserica. Aviz persoanelor care au copii si nepoti!

În prealabil postat de glykys

Nu cred ca iti va spune asta, nu asa se pune problema. Ideea este ca tui trebuie sa le dai lor un exemplu, sa ii faci sa tina post si sa duca o viata crestineasca nu bagandu-le pe gat mancare de post sau predici rasuflate! Nu asa... ci prin rugaciune pentru ei, prin post pentru ei, prin rabdare, prin smerenie... Si bunica a avut maaare rabdare si muult s-a mai rugat pentru ca cei din familia ei sa mearga pe calea Domnului, dar niciodata nu a obligat sau constrans sa facem ca ea. Uite, am scris pe alt topic ceva legat de aceasta idee:
Azi am avut o mare alinare sufleteasca - la predica, parintele, explicand pilda slabanogului din Capernaum - cum ca prietenii aceluia puteau sa ii spuna: iata, noi ne-am facut datoria, te-am dus pana aici, dar nu putem intra, mai mult nu putem sa iti facem; dar nu, au fost staruitori si s-au urcat pe casa, au facut gaura in acoperis - spunea asa: vedeti ca omul cutare e in suferinta si poate nu iti permiti sa il ajuti material, zicand nu am ce-i face, dar o rugaciune poti spune pentru el, ca nu te costa nimic; vezi ca nu poate veni la biserica, dar tu esti zdravan si vii, trece-l si pe el in pomelnic. I-a indemnat pe oameni sa isi transmita valorile mai departe, pentru ca realizarile oamenilor sunt, in primul rand, rodul puterii lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al sfintilor, dar si al parintilor, al bunicilor si al celor care ne-au format pe noi. Iar oamenii care vin la biserica sa nu mai vina singuri, sa isi ia si sotul / sotia, copiii, nepoti, sa tina post nu doar pentru ei, ci si pentru copiii lor, care nu tin, deoarece si pentru cei care tin acum post au existat candva niste parinti si bunici care au tinut post. Pentru ca vine un necaz, o boala, o batranete si nu mai poti merge la biserica, nu mai poti posti, nu mai ai putere sa faci ce ai facut la tinerete, dar daca ai invatat pe cineva sa se roage si sa posteasca, se va duce acela si va face el pentru tine. Vine apoi moartea si, daca nu ai lasat pe nimeni care sa te urmeze pe drumul acesta, nu are cine sa ocupe locul pe care il lasi gol in biserica si nu are cine sa te mai pomeneasca la liturghie.

Mi-am adus aminte de bunica, si ea ne spunea mie si tatalui meu la fel, in ultimii ani, cand nu mai putea sa stea la slujba: "mama, duceti-va voi si rugati-va si pentru mine, ca si eu m-am dus cat am fost in putere, dar acum nu mai pot". Si critica si ea pe buna dreptate "babele care-si iau geanta la spinare" si vin singure la biserica, dar pe copii si nepoti nu ii educa sa le urmeze - cred ca i-ar fi placut predica. Mi-aduc aminte ca ani in sir, cand eram eu mai mica si faceam o gramada de mofturi, si mancam si eu si bunicul micul dejun duminica - doi rasfatati - bunica statea si ne astepta, sa plecam impreuna, oricat de inaintate erau ceasurile. Niciodata nu a plecat singura si nici macar nu cartea ca, din cauza noastra, nu putea sa stea la toata slujba. Spunea: "mai bine ajungem cu totii chiar si la 11, cand se miruieste, decat sa merg singura la slujba, de la 8. Pe ei cui ii las?" Cand prindeam Tatal nostru, era multumita, iar daca ma sculam eu mai devreme si prindeam si iesirea cu Sfintele Daruri, era cea mai fericita.

De abia acum am realizat ca daca s-ar fi dus de la 8 si nu m-ar fi asteptat si pe mine, azi poate nu intram in biserica. Aviz persoanelor care au copii si nepoti!

Mare dreptate ai si ce frumos zici!
Cata rabdare si dragoste a avut bunica ta!
Mama mea, bunica copiilor mei, tot din dragoste exagerata dar gresit manifestata, cand se pregatea diminica dimineata sa mearga la biserica umbla prin casa incetisor, pas, pas... sa nu ne trezeasca pe noi si pe copii... Acolo se ruga, este drept, tot pentru noi... dar era altceva...

[Mihailc]

În prealabil postat de vintage

As avea si eu o intrebare legata de post, de postul la mancare mai precis
In familia mea doar eu tin posti dar sotul si copii nu. Este adevarat, nici nu i-am obligat. Si astfel m-am ostenit toata perioda aceast sa fac mancare de ambele feluri. Un gand imi spune ca toata osteneala asta a mea nu prea este ziditoare... M-a cam pus pe ganduri aceasta problema cand am auzit-o pe o vecina, ortodoxa de rit vechi, ca preotul ei duhovnic n-a vrut s-o impartaseasca, deoarece a gatit mancare de dulce nepoatei ei ( e fetita de liceu, deja).
Eu nici macar nu m-am gandit sa spun la spovedanie ca am dat mancare de dulce alor mei...
( Ar fi trebuit sa citesc un indreptar de spovedanie inainte...).
Intrebarea este:
Oare e atat de grav ca am gatit si mancare de dulce in aceasta perioada?

Stai liniştită şi perseverează în străduinţa ta cu nădejdea că într-o zi o să postiţi cu toţii în familie. Postul e un mijloc nu un scop (cred că au mai spus-o şi alţii pe forum dar nu strică să ne reamintim). Eu cunosc numeroase cazuri de căsnicii destrămate din cauza maximalismului habotnic unor duhovnici incapabili să înţeleagă că exigenţa de sine a creştinului nu e întotdeauna bineprimită de apropiaţi. Poate îi convingi să postească măcar miercurea şi vinerea cum văd că e la modă acum ( în posturile mari).
Poate că discuţia asta era mai potrivită după post şi poate întrebarea care dă titlul topicului este ea însăşi o ispită. Mă gândesc că o să avem un folos din post atunci când nu ne mai întrebăm ce foloase o să avem, aşa cum iubirea e mai autentică cu cât o trăieşti fără să ai habar că faci ceva extraordinar.

În prealabil postat de Mihailc

Stai liniştită şi perseverează în străduinţa ta cu nădejdea că într-o zi o să postiţi cu toţii în familie. Postul e un mijloc nu un scop (cred că au mai spus-o şi alţii pe forum dar nu strică să ne reamintim). Eu cunosc numeroase cazuri de căsnicii destrămate din cauza maximalismului habotnic unor duhovnici incapabili să înţeleagă că exigenţa de sine a creştinului nu e întotdeauna bineprimită de apropiaţi. Poate îi convingi să postească măcar miercurea şi vinerea cum văd că e la modă acum ( în posturile mari).
Poate că discuţia asta era mai potrivită după post şi poate întrebarea care dă titlul topicului este ea însăşi o ispită. Mă gândesc că o să avem un folos din post atunci când nu ne mai întrebăm ce foloase o să avem, aşa cum iubirea e mai autentică cu cât o trăieşti fără să ai habar că faci ceva extraordinar.

!!!!!!
Multumesc de raspuns! imi convine asa cum ziceti! Mi-a mai venit inima la loc!
Dar totusi mi-ar placea sa posteasca si ei. Poate cu duhul blandetii sau cu pacaleli, de genul: hai sa ne facem vegetarieni ca este trendy...
o rezolv eu cumva

[glykys]

În prealabil postat de vintage

As avea si eu o intrebare legata de post, de postul la mancare mai precis
In familia mea doar eu tin posti dar sotul si copii nu. Este adevarat, nici nu i-am obligat. Si astfel m-am ostenit toata perioda aceast sa fac mancare de ambele feluri. Un gand imi spune ca toata osteneala asta a mea nu prea este ziditoare... M-a cam pus pe ganduri aceasta problema cand am auzit-o pe o vecina, ortodoxa de rit vechi, ca preotul ei duhovnic n-a vrut s-o impartaseasca, deoarece a gatit mancare de dulce nepoatei ei ( e fetita de liceu, deja).
Eu nici macar nu m-am gandit sa spun la spovedanie ca am dat mancare de dulce alor mei...
( Ar fi trebuit sa citesc un indreptar de spovedanie inainte...).
Intrebarea este:
Oare e atat de grav ca am gatit si mancare de dulce in aceasta perioada?

Iti voi spune ce a spus un parinte la predica acum cateva saptamani: daca in casa sunt oameni care tin post si altii care nu tin post, atunci cei care postesc sunt datori sa se roage si sa posteasca si pentru cei care nu postesc. In sensul ca actul tau de jertfa nu trebuie sa fie numai unul personal, ci sa vina ca si cum ar veni din partea tuturor ai casei.

Mi-aduc aminte de bunica mea, in vremurile in care putea sta vineri noaptea in picioare la rugaciune si care ii pomenea pe toti ai casei, raportandu-se la ei ca si cum ar fi fost prezenti langa ea si ar fi rostit aceeasi rugaciune (la pasaje de genul: "primeste rugaciunea ce iti aducem acum, noi, robii tai, X, Y, Z"). Practic, nu se ruga decat ea si cel mult eram si eu pe acolo, sub fusta ei, dar ea ii lua pe toti in rugaciune.

Eu una nu cred ca e asa pacat ca le gatesti de dulce, adica nu stiu... Nu ar fi pacat mai mare sa ii lasi nemancati? Desi, de regula, cel care gateste poate impune niste reguli... Sa vorbesti cu parintele tau duhovnic despre asta, nu despre faptul ca tu le faci de mancare de dulce, ci despre faptul ca tu tii post, iar sotul si copiii nu, sa vedeti din ce cauza se intampla asta... El trebuie sa stie mai bine problemele voastre de familie si cum pot fi remediate acestea. Ideea este ca suntem foarte raspunzatori fata de cei care sunt in casa noastra si vom da seama nu doar de ce am facut noi pentru sufletul nostru in parte, ci si de ceea ce s-a ales de sufletele cu care am luat contact. Spunea acelasi parinte de mai inainte ca in rai nu suntem primiti singuri, trebuie sa venim de mana cu cineva...