Apocalipsa...apocrifă?

[Erethorn]

În prealabil postat de Lucemferre

Atunci să fie prezentată ca atare; nu ca o scriere profetică ce urmează să aibă loc.

Dar interpretarea Apocalipsei într-o cheia sau alta nu face parte dintre dogmele Bisericii. Nu mă obligă nimeni să o vad ca pe o profeţie, nu este un adevăr de credinţă. Şi nici BOR nu face acest lucru. Iată, din comentariul la Apocalipsă în ediţia Anania a Bibliei:

Scrierea îi aparţine genului numit „apocaliptic“, ilustrat în principal de profetul Daniel, dar destul de cultivat şi în primul secol al erei creştine. În epocă, înţelesul mai exact al cuvântului grecesc apokálypsis desemna acţiunea de a dezvălui, a da la o parte vălul care acoperă tainele lui Dumnezeu. Ca atare, şi Apocalipsa Sfântului Ioan, deşi inspirată, foloseşte toate mijloacele şi procedeele genului, precum aproximaţia (ambiguitatea artistică), hiperbola (exagerarea, supradimensionarea), fantasticul, pseudonimia (substituirea de nume proprii, relaţia nomen-cognomen), dar mai ales simbolismul (al culorilor, al pietrelor, şi în primul rând al numerelor). Toate acestea, menite aiurea să deconcerteze, sub pana Sfântului Ioan capătă transparenţă, unitate şi sens, în scene de o mare densitate simbolică, în care prevalează gustul pentru ordine, simetrie şi mişcare dramatică, un gust care izbuteşte să învingă precaritatea limbii greceşti în care e scrisă opera.

[Lucemferre]

În prealabil postat de Erethorn

Dar interpretarea Apocalipsei într-o cheia sau alta nu face parte dintre dogmele Bisericii. Nu mă obligă nimeni să o vad ca pe o profeţie, nu este un adevăr de credinţă. Şi nici BOR nu face acest lucru. Iată, din comentariul la Apocalipsă în ediţia Anania a Bibliei:

Dragă Etheron, credinciosul poate fi din orice pătură socială. În general, se găseşte în pătura de mijloc (v. Gauss). Deci omul de rând nu prea ştie ce şi cum cu Biblia. Doar că e obligatoriu şi în totalitate de natură Divină şi că tot ce se găseşte în ea trebuie luat de bun. Foarte mulţi cred că Apocalipsa e o profeţie ce urmează să se împlinească. Foarte curând. Intraţi numai pe sasciv sau pe războintrucuvant. O să vedeţi acolo împotriva a ce se îndreaptă mesajul meu şi o să înţelegeţi foarte bine despre ce vorbesc. Nu mă obligă nimeni să o văd ca pe o profeţie. Nu mă certaţi, că nu o văd eu aşa. Alţii sunt cei care o văd şi o cam iau razna pe forum cu cipurile, pecetele şi altele.

[Erethorn]

Eu înţeleg perfect despre ce vorbiţi. Totuşi, tind să cred că specimenele de anti-gândire de pe razboiintrucuvant nu sunt definitorii pentru Biserica Ortodoxa.

Pe de altă parte, imprejurarea că Apocalipsa n-ar fi fost scrisă de acelaşi autor ca şi Evanghelia după Ioan sau epistolele lui Ioan nu inseamna ca nu e inspirata.

[Lucemferre]

O, ba da. Din păcate e definitoriu pentru mulţi ortodocşi care încearcă să evolueze pe calea ortodoxiei şi se lovesc de Tradiţie. Tradiţia întotdeauna a propus o viziune pesimistă asupra vieţii. O luptă continuă până la moarte, iar dacă greşeşti, trebuie mult chin ca să fii iertat. Deci cu cât aprofundezi ortodoxia (pentru că nu se poate altfel, fără să citeşti şi scrierile diferitelor Sfinţi), cu atât ajungi mai trist (în sensul propriu al cuvântului; nu epitetul pentru fraier) şi-ţi doreşti să mori să ajungi în rai mai repede. Iar Apocalipsa, văzută ca profeţie, a influenţat mult sfinţii din perioada mai apropiată nouă.

[glykys]

Asa cred unii ca au descoperit America... si daca ar fi apocrifa, ce? Asa, se pare ca nici Epistola catre Evrei nu ar fi scrisa de Pavel, ca are alt stil si alte idei, dar nu s-a daramat pana acum niciun "univers launtric" din cauza asta... Filologia e filologie si credinta e credinta.

de aceia rezista biserica si va rezista ca nu crede si nu asculta pe nici un filozof ce ar vrea el sa scape de urgia apocaliptica,si ar vrea sa dea un alt sens vietii.

[Lucemferre]

În prealabil postat de glykys

Filologia e filologie si credinta e credinta.

Credinţa...în ce? Credinţa se referă la nădejdea în Dumnezeu că te poate salva. Nu la credinţa în autenticitatea diferitelor scrieri. De ce să cred ceva ce nu e adevărat? Mă ajută la ceva ?

Prima parte

Cartea Apocalipei este singura din acest gen din Noul Testament, dar mai sunt multe de acest tip in societatea antica,scrise in special de iudei si mai apoi de crestini.Acestea au fost denumite descoperiri,termenul derivand din cuvantul grecesc apokalypsis, scopul principal al unei astfel de carti fiind acela de a tine aprinsa flacara credintei in vremuri dificile si sa mentina vie speranta venirii Zilei Domnului si a Imparatiei lui Dumnezeu.Miscarea apocaliptica este vazut ca fiind rodul profetiei,dar apocalipsele evreiesti totusi nu aveau intrutotul speranta escatologica a oamenilor pentru ca ele contineau de regula descrieri ale cerului si pamintului cu locuitorii lor,inclusiv puteri angelice si demonice.

Cel mai remarcabil exemplu de apocalipsa din Vechiul Testament este cartea lui Daniel,care a devenit un model pentru scrierile apocaliptice de mai tarziu.Si alte lucrari profetice contin trasaturi inrudite cu gndirea si modul de exprimare al scrierilor apocaliptice.Ezechiel,de exemplu,a fost numit deseori drept ,,parintele apocalipsei".Multe pasaje din Isaia 40-55 anticipeaza stilul si continutul apocaliptic,alaturi de Isaia 25-27 si Zaharia 9-14.
O caracteristica interesanta,in comparatie cu evangheliile este faptul ca mare parte a invataturii Mantuitorului este exprimata in plide in timp ce cartea Apocalipsei foloseste imagini alegorice pentru a expune prezentarile despre trecutul,prezentul si viitorul istoric.Intelegerea folosirii unor astfel de alegorii in literatura inrudita este de o importanta cruciala pentru a intelege semnificatia lor in contextul Apocalipei lui Ioan. Limbajul plastic al apocalipselor evreiesti isi are originea in Vechiul Testament si la randul lor autorii Vechiului Testament au folosit imaginistica specifica popoarelor din Orientul Apropiat.Ioan a fost evident familiar cu acest context,deoarece lucrarea sa reflecta influente certe ale limbajului Vechiului Testament.Insa lucrarea lui Ioan nu trebuie privita nici ca o profetie,nici ca o apocalipsa exclusiva,ca si cum acesti termeni s-ar exclude reciproc,ci dimpotriva,ei se completeza si duc lucrarea in categoria unui profetii apocaliptice. Spre diferenta de alte lucrari similare,cu care a fost des pusa in comparatie spre analiza,de exemplu I Enoh,Apocalipsa lui Ioan este diferita.

In timp ce in I Enoh profetul afirma ca ceea ce a vazut nu era pentru generatia acesta ,,ci pentru una necunoscuta care urma sa vina",Apocalipsa lui Ioan este mult mai pragmatica intrucat situatiile si nevoile bisericilor carora li s-a adresat Ioan erau tot atat de reale in conceptia lui Ioan pe cat erau de reale bisericile carora li s-a adresat Apostolul Pavel.Profetului i s-a poruncit sa scrie din perspectiva evenimentelor,din Asia romana,cu privire la evenimentele ce incepeau sa prinda contur cu privire la bisericile locale dar cu o rezonanta in timp ce depasea momentul istoric respectiv.Prezenta a numeroase pasaje inrudite cu specia imnului in Cartea Apocalipsei i-a facut pe multi exegeti sa considere cartea drept drama a sfarsitului,precum in traditia antica,unde drama si inchinarea erau in stransa legaura.Cartea este practic alcatuita din sapte acte si sapte scene iar ,,imnurile"au o functie similara cu sensul lor in drama antica:arunca lumina asupra viziunii cartii,anticipand si explicand partile dramatice ale intrigii.Cu toate acestea Apocalipsa nu este o drama dar are caracteristicile unei opere dramatice.

Sunt doua posibilitati principale legate de data scrierii Apocalipsei,care sunt insa inc in dezbterea cercetatorilor: perioada furtunoasa de dupa moartea lui Nero(68-69 d.Hr) fie spre sfarsitul domniei lui Domitian,in jurul anului 95 d.Hr.Primul punct de vedere este sustinut pe baza probabilitatii ca Ioan sa fi indurat persecutia impotriva crestinilor din timpul lui Nero,dar si pe baza faptului ca nu exista in carte o referire exacta cu privire la data distrugerii Ierusalimului,in anul 70 d.Hr.Daca textul din Apocalipsa 11:1-2 este interpretat in mod literal,acesta poate indica faptul ca Ierusalimul ar fi fost sub atac prelungit si ca altarul si curtea exterioara a Templului au fost fie impresurate fie nu au putut fi ferite din calea fortelor romane,timp in care Sfantul Lacas ar fi continuat sa fie pazit de Dumnezeu.In ultimele capitole ale cartii Roma este denumita ,,Babilonul",motivul cel mai proabil fiind ca Nabucodonosor a distrus Ierusalimul in anul 586 i.Hr la fel cum a procedat si Roma pentru ultima data.Un alt argument in acest sens ar fi ca apocalipsele 4 Ezdra si 2 Baruh au fost scrise la sfarsitul primului secol al erei crestine si ele atribuie,de asemenea,Romei titlul de Babilon din aceleasi considerente. Cu privire la a doua posibilitate multi cercetatori din prezent sustin ca Irineu a punctat cel ma bine data scrierii cartii:,,Asa ceva s-a vazut nu cu mult timp in urma,ci aproape in zilele noastre,spre sfarsitul domniei lui Domitian",aproximare ce a fost sustinuta si de care Eusebiu.

Nota: la final voi indica si bibliografia.Ceea ce cititi este un punct de vedere si trebuie tratat in acest mod,drept o sinteza de mici dimensiuni despre un subiect cu multe intelesuri.

[calator prin ploaie]

Multumim mult Scotianule!

[Claudiu_Zel]

Sincer, teologic vorbind, ma depaseste situatia. Am citit Apocalipsa insa ff fugitiv si nu mi-a captat atentia prea mult, nu am inteles-o, nu mi-a acaparat meditatia, am pastrat in suflet doar imaginea clasica asupra ei, evanghelica. Totusi, ma bag in seama, pentru baiatul zelos, care as vrea sa nu simta ca ii se intoarce spatele. Nu prea a fost ok reactia care ai primit-o, iar eu iti inteleg zelul si cred ca acest lucru il avem amandoi in comun.
Ca sa incep corect aceasta argumentare, primul citat care mi-a venit in minte vizavi de acest subiect este: "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El". Orice om inspirat de Dumnezeu, isi pastreaza limitarea pamanteasca si totul trece printr-o prisma ff severa. Aceste imagini care le reda apocalipsa lui Ioan sunt poate putin extreme si dau spre ocult, deci implicit cam pune la indoiala ortodoxismul din ele. Insa eu cred ca Ioan, ''omul'' Ioan ca sa zic asa, dupa aceasta revelatie, atat de atins a fost sufleteste incat a impins orice mijloc de comunicare omenesc, la extrem, vroia cu disperare sa sparga bariera cuvantului pamantesc asa ca a dat o nuanta violenta, mistica poate chiar monstruoasa. A fost o refulare a unui om care are un suflet incarcat cu o tornada de trairi. Cat despre aceasta asociere permanenta, aceasta profetie ce pare valabila continuu si au fost evenimente in istorie care se pot asocia usor cu cele prezise, eu as vrea sa dau un exemplu care sa mearga in paralel cu aceste lucruri. Cand un om ucide pe fratele sau, sau mai rau, se sinucide, ma intreb ce se naste in existenta lui interioara. Ce monstri si balauri ar putea descrie ce se intampla in sufletul lui, cand devi asa de Anti-HRISTos! Eu cred ca nici Ioan nu ar fi in stare sa descrie o fractiune de secunda care poate transforma omul intr-o existenta groteasca, lipsita de orice urma de pace. Si eu cred ca va veni o vreme, cand un Balaur, va pune stapanire pe atatea suflete incat se va dezlantui acel razboi apocaliptic.

In concluzie, prietenul meu, te sfatuiesc sa ai rabdare in cautarile tale interioare, iar daca ''nu pica din cer'', fie de la sine, fie prin oameni, cel mai intelept ar fi sa astepti sa te intalnesti ''fata catre fata'' cu Cuvantul si asta se poate doar dupa ce vei da bucata de carne viermilor, intr-un cosciug. Intradevar, sunt multe lucruri deranjante in ''omenescul'' ortodoxiei, insa de aceea a lasat Dumnezeu aceste impuritati, ca sa rasplateasca pe cei care vad cu ochii sufletului si ii sacrifica pe cei pamantesti, prin smerenie, blandete si ascultare.