Despre icoane

[George.m]

În prealabil postat de LapetiteMoc

O discutie recenta cu un preot ortodox grec m-a lamurit in privinta plasarii icoanelor : niciodata in camera in care dormi. Doar la bucatarie si in camera unde se serveste masa.

Nu impartasesc acest punct de vedere. Daca in camera in care dormim nu savarsim fapte necuviincioase, neplacute lui Dumnezeu, ci vietuim in conformitate cu voia Sa, ce motive am avea sa gandim ca n-ar fi bine sa asezam si acolo icoane?
Mi-au placut cuvintele Parintelui Arhimandrit Athanasie Mytilineos:

"Adesea le sugerez proaspetilor casatoriti si tuturor cuplurilor sa aiba scris deaupra patului, in dormitor, stihul Sfantului Apostol Pavel despre adevarata dragoste Dragostea nu se poarta cu necuviinta (1 Corinteni, 13, 5). Ingaduiti-mi sa va talcuiesc acest cuvant rostit in bogata limba greceasca: dragostea nu face lucruri urate! Iar lucrurile urate sunt comportamentele perverse si nefiresti - din pricina lor multi oameni ma intreaba: Putem tine icoane in dormitor?

Socotiti ca Hristos, Maica Domnului, Sfintii nu va vor vedea daca asezati icoanele pe peretele exterior, in afara dormitorului, in camera alaturata? Nu-i asta clasicul comportament de strut, cand strutul isi ascunde capul in nisip si crede ca atunci nu-l mai vede nimeni? Cand oare vom inceta sa mai gandim asa?"

[Man Teo]

Dumnezeu nu se vede cu ochii omului, in culoare.
Duhul Sfant nu se aude cu urechile omului in sunete.
Fiul nu se atinge cu mana omului, pe lemne sau pietre.

Copiii nu inteleg de ce batranului ii trebuiesc ochelari ca sa vada mai bine, ii trebuiesc strigari ca sa auda sau sa atinga ca sa i-si aminteasca...dar ei, copii, inteleg cel mai bine ce sunt icoanele...

Cei ce nu-L vor simti pe Dumnezeu prin Fiul, cu sufletul, in prima porunca,
Si i-si termina cautarea in rutina chipurilor, taie porunca a doua,
Si striga la desertul din porunca a treia.
Ziua a saptea este ziua cautarii; numele ei nu este nume, dar este cuvant, este ziua in care dupa ce omul simte pamantul si cerurile si le aude cu doi ochi de apa, gustand din viata cu doua urechi infometate, se odihneste in rugaciune intotdeauna cu Dumnezeu...

Dumnezeu a creat omul iar omul atunci sa implineasca voia Lui, sa nu nu arate acolo si acolo pe Cel ce a creat, a murit si a inviat; sa nu-L arate nici pe lemne colorate si nici printre vanturi zgomotoase, caci acolo este moartea pentru om.
Lumina cuvantului sa o dea mai departe...

Oare Fiul nu arata omului si copiilor unde este biserica si unde este El?

Unde-L gasea pe Dumnezeu cand era copil in trup, in templul lumii sau in casa tatalui?
Dar cand multimea bisericii lumii Il copleseste, la care biserica se duce Fiul si se roaga?
Unde, in ce biserica predica ultima data?

La om e invers pentru ca el tinde sa creeze nu sa implineasca, prima data ia cuvantul de la lume si apoi intra cu cuvantul in lume;
pe cand Fiul este cuvantul; iese in lume cu trupul dar e a Lui Dumnezeu!

Biserica adevarata este acolo unde totul e inconjurat de creatia Dumnezeului, nu a omului!
Dar crestinul cu numele lui, vede biserica cu numele ei la un deget distanta, si crede ca a gasit-o.

Cine dintre capii bisericii tin astazi cuvantari in aer liber si departe de orasul lor?

Si daca nu tin, de ce se tem mai mult? De apa, soare, pamant sau de ceruri?
Sau de lipsa cartilor, a geamurilor frumos colorate, a scaunelor si a icoanelor?
De judecata oamenilor sau a Lui Dumnezeu?

Cum arata un preot, pastor sau parinte in straie modeste si cu numele lui doar?
Cum ar arata un luptator fara sulite, armura, bocanci si steag?
Dar o biserica fara icoane si pian?

Inofensive sunt toate venite din Domnul...dar de dorit sa fie cucerite cu materialisme!
Inofensiv e si Dumnezeu...e de dorit sa fie cucerit de o biserica sau alta, spre moartea caramizilor ei!

Inofensiv e si Fiul...dar vindecator de inofensiv!

[richard_d]

trebuie sa faca si biserica bani din ceva.

[catalin2]

Despre inchinare la cei sfinti avem nenumarate exemple in Sfanta Scriptura.
Arhanghelul Mihail (din cate stiu adventistii cred ca e Iisus), Josua 5
"13.Aflându-se însă Iosua aproape de Ierihon, a căutat cu ochii săi şi iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie goală. Şi apropiindu-se Iosua de dânsul, i-a zis: "De-ai noştri eşti sau eşti dintre duşmanii noştri?"
14.Iar acela a răspuns: "Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum!" Atunci Iosua a căzut cu fala la pământ, s-a închinat şi a zis către acela: "Stăpâne, ce porunceşti slugii tale?"

"a ingenunchiat inaintea lui Ilie si s-a rugat lui si a grait catre el si a zis: Omule al lui Dumnezeu, cauta cu ochi milostivi la sufletul meu si la sufletul acestor cincizeci de robi ai tai!” (IV Regi, 1, 13).
“…feciorii proorocilor cei din Ierihon… au venit inaintea lui Elisei si s-au inchinat lui pana la pamant” (IV Regi, 2, 15).
Si iarasi: “Atunci imparatul Nabucodonosor a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat lui Daniel” (Dan., 2, 46). Si iarasi, vedem ca Valaam “plecandu-se cu fata sa s-a inchinat…” ingerului Domnului (Num., 22, 31). ingerii au primit inchinaciunea de la Lot (Fac., 19, 1). Ingerul Domnului a primit inchinaciunea de la Manoe si femeia lui care i s-au inchinat pana la pamant, iar ingerul Domnului s-a inaltat ca para focului de pe jertfelnic (Jud., 13, 18-21). Ingerul Domnului a primit inchinarea de la David si de la batranii poporului (I Par., 21, 16-18). Ingerul Domnului a primit inchinaciunea de la Daniel proorocul (Dan., 8, 11; 10, 9-15).

[spre_rasarit]

Exact, pentru ca Mihail nu e considerat ca Dumnezeu, inchinarea nu e idolatrie. Cuvantul inchinare aici are sensul de a arata respect.