De ce suntem singuri?

În prealabil postat de silent assasin

Dumnezeu ne-a dat posibilitatea de a ne inmulti deci fiecare om trebuie ca in viata sa-si intemeieze o familie si am inteles ca este pacat sa treci prin viata fara de a-ti lasa mostenitor fara sa ai copii sotie si a duce semintia omului mai departe ...Si intrebarea e:Acei ,care sunt totusi credinciosi si buni la suflet,si nu reusesc a-si gasi consoarta de a-si intemeia o familie ,fie ca ei isi doresc asta,fac un pacat?

Eu cred ca fac un pacat doar ca nu accepta realitatea momentului prezent.Si se revolta si se plang.Cred ca ar trebui ca fiecare sa profite de perioadele de singuratate( o stare negativa care inseamna LIPSA cuiva), sa le transforme in perioade de solitudine( o stare pozitiva care inseamna PREZENTA cuiva - prezenta ta) sa incerce sa se cunoasca mai bine,sa-si depaseasca limitele,sa se dezvolte in domenii care le trezesc interes,sa evolueze spiritual,sa creeze ceva,sa traiasca frumos in conditiile pe care le au si cu coordonatele pe care le au.Sa caute bucurii in lucrurile simple.Spun mereu asta desi pare poate ceva banal,dar adevarul si raspunsurile, mereu se afla in lucrurile simple..Si nu in ultimul rand, sa stea de mana cu Dumnezeu!

Iar atunci cand Dumnezeu considera ca a sosit momentul, va aparea si jumatatea lor..Sau poate nu va aparea niciodata..asta nu depinde de noi, de aceea nu poate fi un pacat.( raspunsul exact la intrebarea ta).Dar poate fi un pacat,cred eu, atitudinea de revolta si frustrare, ca nu se intampla ce ne dorim..Uitand desigur, ca Dumnezeu stie mai bine ce e bine si ce nu e bine pentru noi..Eu cred ca fiecare are datoria sa-si astepte frumos jumatatea..chiar de ar fi s-o faca o viata intreaga!