Gindurile!

[MariS_]

În prealabil postat de Sanduu

Pai si cum ramine cu calugarul care sa luptat cu gindurile necurate cu toate ca nu savirsise nici un pacat necurat? Si multi alti sfinti care au fost luptati de acest drac pina la adinci batrinete ? cu toate ca erau curati ca lacrima... Din pacate nu prea am inteles nimic... cel putin din multe istorii din Pateric se vede ca pentru lupta cu poftele se dau cununi desigur conditia sa nu savirsim pacatul... Si inca ceva daca nu esti ispitit (incercat) cum poti primi cununa? S-au cum spunea un sfint unde nu este razboi nu este nici cununa si rasplata!

Draga Sanduu, tu ai dreptate. Asa e, atata timp cat te lupti cu ele, nu se considera pacat. Pacatul incepe din momentul in care ai capitulat, ai cedat in fata lor. Ele sunt inerente la varsta voastra, ca mai lucreaza si hormonii. Cel care nu s-a luptat cu astfel de ganduri nu inseamna ca e mai puternic, caci va putea cadea mult mai usor la prima ispita. In schimb cel care s-a luptat cu ele si intr-un final le-a invins, acela se cheama virtuos. Virtutea nu se capata fara lupta. E ca in razboi (razboiul nevazut), daca adversarul se-mpiedica de-o pietricica, cade si moare, nu este declarat erou cel in fata caruia a cazut. Nici daca adversarul face stanga-nprejur si-o ia la fuga. Numai invingatorul in lupta e declarat erou si primeste cununa.
Har, smerenie si jertfa de sine.

poate ar trebui sa-l intrebi pe duhovnicul tau daca se spun la spovedanie sau nu... daca incepem noi insine sa "selectam" intre "posibile" pacate/pacate "certe, indubitabile", poate vom gresi si Doamne fereste! nu ne vom spovedi complet.

Daca constiinta ta iti ridica probleme cu privire la ele, ti le evidentiaza si te pune pe ganduri, decizia finala poate e cel mai bine sa o ia parintele tau duhovnic.

Doamne ajuta!

[George.m]

Daca gandul pe care diavolul il trimite omului isi face culcus in inima, acesta incepe deja sa se cufunde in pacat. Lupta cea mare a omului cu gandurile consta in a nu le lasa sa intre in inima sa. Pentru ca, de vor patrunde acolo, pot produce amaraciune, intristare ori o dulceata pacatoasa, o bucurie patimasa, murdara. Si astfel este savarsit pacatul cu gandul.

[Sanduu]

În prealabil postat de George.m

Daca gandul pe care diavolul il trimite omului isi face culcus in inima, acesta incepe deja sa se cufunde in pacat. Lupta cea mare a omului cu gandurile consta in a nu le lasa sa intre in inima sa. Pentru ca, de vor patrunde acolo, pot produce amaraciune, intristare ori o dulceata pacatoasa, o bucurie patimasa, murdara. Si astfel este savarsit pacatul cu gandul.

Da desigur nu trebuie sa lasam sa intre dar avem la dispozitie citeva clipe pentru a le alunga nu ? Au doara cum poate fi pacat din prima clipa daca tu nu ai avut timp nici sa ripostezi nici sa-ti dai seama ce se intimpla....

[Sanduu]

În prealabil postat de MariS_

Draga Sanduu, tu ai dreptate. Asa e, atata timp cat te lupti cu ele, nu se considera pacat. Pacatul incepe din momentul in care ai capitulat, ai cedat in fata lor. Ele sunt inerente la varsta voastra, ca mai lucreaza si hormonii. Cel care nu s-a luptat cu astfel de ganduri nu inseamna ca e mai puternic, caci va putea cadea mult mai usor la prima ispita. In schimb cel care s-a luptat cu ele si intr-un final le-a invins, acela se cheama virtuos. Virtutea nu se capata fara lupta. E ca in razboi (razboiul nevazut), daca adversarul se-mpiedica de-o pietricica, cade si moare, nu este declarat erou cel in fata caruia a cazut. Nici daca adversarul face stanga-nprejur si-o ia la fuga. Numai invingatorul in lupta e declarat erou si primeste cununa.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Exact asa stiu si eu si asa mi-au spus si multi prieteni Studenti la Teologie insa raspunsul Preotului ca se considera pacat din prima clipa m-a cam incurcat...