Ce inseamna a deznadajnui?

[maria40]

Voi ce faceti cand sunteti cuprinsi de deznadejde?
De vreo trei zile ma macina tot felul de ganduri pe care foarte greu le pot depasi. Am avut anul trecut un soc extrem de puternic. De atunci m-am apropiat mai mult de Dumnezeu....altfel cred ca as fi innebunit....la propriu. Starile mele alterneaza de la bine la rau si invers. Am facut niste greseli pe care nu mi le pot explica nici eu insumi.....am fost fara minte. Nu ma pot ierta pentru ce am facut ! Ma rog sa ma ierte Dumnezeu pentru toate pacatele mele.

[glykys]

În prealabil postat de maria40

Voi ce faceti cand sunteti cuprinsi de deznadejde?
De vreo trei zile ma macina tot felul de ganduri pe care foarte greu le pot depasi. Am avut anul trecut un soc extrem de puternic. De atunci m-am apropiat mai mult de Dumnezeu....altfel cred ca as fi innebunit....la propriu. Starile mele alterneaza de la bine la rau si invers. Am facut niste greseli pe care nu mi le pot explica nici eu insumi.....am fost fara minte. Nu ma pot ierta pentru ce am facut ! Ma rog sa ma ierte Dumnezeu pentru toate pacatele mele.

Spovedanie!

[maria40]

Ma spovedesc in fiecare luna , dar, tot am momente in care cad. Probabil ca la socul pe care l-am avut inca nu a trecut suficient timp....inca rana e deschisa.

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de maria40

Ma spovedesc in fiecare luna , dar, tot am momente in care cad. Probabil ca la socul pe care l-am avut inca nu a trecut suficient timp....inca rana e deschisa.

Ai nevoie de vindecarea ranilor acum. Mergi la Sf Maslu saptamanal si la Sf Liturghie. Efectul il vei simti, nu imediat, dar garantat il vei simti.

[costel]

De cate ori se vorbeste de deznadejde imi vine in minte episodul cu Petru pe mare. Cand nu mai priveste la Hristos, incepe sa se scufunde. Asa se intampla si cu noi, prin pacate ne scufundam in tot ce nu are sens. Si hranindu-ne doar cu aceasta hrana, ajungem la un moment dat sa spunem "la ce bun asta?", renuntam sa mai luptam, cadem in deznadejde. Dar Hristos ii intinde mana. Sa cerem mereu ajutorul Sau, nu vom fi lipsiti de ajutorul Lui, indiferent de caderea noastra.

[George.m]

În prealabil postat de costel

De cate ori se vorbeste de deznadejde imi vine in minte episodul cu Petru pe mare. Cand nu mai priveste la Hristos, incepe sa se scufunde. Asa se intampla si cu noi, prin pacate ne scufundam in tot ce nu are sens. Si hranindu-ne doar cu aceasta hrana, ajungem la un moment dat sa spunem "la ce bun asta?", renuntam sa mai luptam, cadem in deznadejde. Dar Hristos ii intinde mana. Sa cerem mereu ajutorul Sau, nu vom fi lipsiti de ajutorul Lui, indiferent de caderea noastra.

E minunat faptul ca mana lui Dumnezeu care ne intinde paharul scarbelor vietii, ne ofera si salvarea din ele.
Iar cel ce deznadaduieste, refuza sa perceapa amaraciunile ca fiind ingaduite de Dumnezeu, ignorand totodata si ajutorul divin.

[glykys]

În prealabil postat de maria40

Ma spovedesc in fiecare luna , dar, tot am momente in care cad. Probabil ca la socul pe care l-am avut inca nu a trecut suficient timp....inca rana e deschisa.

Nu te lasa Dumnezeu. Poate ar fi bine sa iti ocupi timpul mai mult, cu munca si rugaciune, ca sa nu mai ai cand sa te gandesti la lucruri rele si urate.

[costel]

Nu am cunoscut pe cineva care sa fii fost lipsit de incercari. Toti trecem si prin momente dificile. Bine e sa nu ajungem la a crede ca nu mai exista salvare.

Deznadejdea este asemeni valurilor mari pe mare, scufunda barca in care calatoresti.

[MariS_]

În prealabil postat de maria40

Voi ce faceti cand sunteti cuprinsi de deznadejde?
De vreo trei zile ma macina tot felul de ganduri pe care foarte greu le pot depasi. Am avut anul trecut un soc extrem de puternic. De atunci m-am apropiat mai mult de Dumnezeu....altfel cred ca as fi innebunit....la propriu. Starile mele alterneaza de la bine la rau si invers. Am facut niste greseli pe care nu mi le pot explica nici eu insumi.....am fost fara minte. Nu ma pot ierta pentru ce am facut ! Ma rog sa ma ierte Dumnezeu pentru toate pacatele mele.

Cei care trec prin iad, draga maria40, sunt cei care se vor apropia cel mai mult de Dumnezeu. Dar trebuie sa rezisti, trebuie sa-ti intaresti ancora in Dumnezeu, sa nu-ti pierzi speranta. In prima instanta te accepti asa cum esti, te impaci cu tine, asta e primul lucru pe care trebuie sa-l faci ca sa inceteze zbuciumul interior. Abia apoi o sa ai ragazul sa urci panta din ce in ce mai mult. Te va ajuta si Bunul Dumnezeu, caci nu exista pacat pe care sa nu-l poata covarsi mila lui Dumnezeu. Domnul sa-ti ajute!
Har, smerenie si jertfa de sine.