De ce strigam?

[windorin]

Numai omul mandru ţipa !

Cand ajung sa ridic tonul... nu simt decat ca "am dreptate".
Este nevoie sa treaca putin timp (ora/zi) ca sa imi dau seama ce "nimic" m'a facut sa ridic tonul.
Si, odata venit in fire, chiar de inca mai simt (uneori) ca am/aveam dreptate, tot mi se pare aberanta reactia mea.

[George.m]

În prealabil postat de windorin

Numai omul mandru ţipa !

Cand ajung sa ridic tonul... nu simt decat ca "am dreptate".
Este nevoie sa treaca putin timp (ora/zi) ca sa imi dau seama ce "nimic" m'a facut sa ridic tonul.
Si, odata venit in fire, chiar de inca mai simt (uneori) ca am/aveam dreptate, tot mi se pare aberanta reactia mea.

Intr-adevar, de multe ori ridicam tonul fiindca ne iesim din fire.
Dar conteaza foarte mult cat timp ramanem in acea stare nedemna, dezgustatoare, subumana. Important e sa ne venim cat mai repede in fire, sa ne intoarcem la starea fireasca de pocainta.

[windorin]

În prealabil postat de George.m

Intr-adevar, de multe ori ridicam tonul fiindca ne iesim din fire.
Dar conteaza foarte mult cat timp ramanem in acea stare nedemna, dezgustatoare, subumana.
Important e sa ne venim cat mai repede in fire, sa ne intoarcem la starea fireasca de pocainta.

Asta asteapta Domnul de la noi, nu atat necaderea, cat ridicarea cea de dupa fiecare cadere.
Caderile ar trebui sa ne smereasca si sa ne intareasca.

[mela me]

În prealabil postat de George.m

Intr-adevar, de multe ori ridicam tonul fiindca ne iesim din fire.
Dar conteaza foarte mult cat timp ramanem in acea stare nedemna, dezgustatoare, subumana. Important e sa ne venim cat mai repede in fire, sa ne intoarcem la starea fireasca de pocainta.

Cred ca tot constiinta e cea care ne da semnalul de alarma cand am trecut limitele; in Sfanta Scriptura avem indemnul sa nu lasam soarele sa apuna peste pacatele noastre si de cele ce am facut sa na caim in asternuturile noastre ( iertare daca am scris gresit), dar ...offf...de multe ori lasam numai la stadiul de teorie, din pacate

[Marius22]

În prealabil postat de windorin

Numai omul mandru ţipa !

Experienta Bisericii ne pune inainte si "strigarea cea buna", daca o putem numi asa, cand omul striga nu intemeindu-se pe mandrie, ci pe opusul ei, smerenia. Este strigarea omului insetat de Dumnezeu precum ne invata Psalmistul: "Doamne, strigat-am catre Tine, auzi-ma; ia aminte la glasul rugaciunii mele, cand strig catre Tine."

Desigur, este o strigare launtrica, ce nu se masoara in decibeli. Spre aceasta ne indeamna Biserica. Bine ar fi, atunci cand avem conflicte, mai mici sau mai mari, astfel "sa strigam" in rugaciune pentru aproapele nostru, si nu inaltand glasul impotriva lui.

[calator prin ploaie]

De obicei striga surzii la cei pe care ii cred orbi, ologiti aparent adevarului pe care n-au putut sa-l atinga, intelegandu-l....De aceea acestia nu sunt intelepti....