Ortodoxia si incinerarea

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Intr-adevar trupul poate fi distrus accidental dar de ce ai face asta intentionat?
"Sau nu stiti ca trupurile voastre sunt temple ale Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?"
Stiu ca aici apostolul Pavel se referea la desfranare, de ce acestea nu se pot aplica si in cazul incinerarii? Trupul este templu al Duhului Sfant numai cat suntem in viata? Sau cum sa inteleg ca trupurile unor sfinti fac minuni si dupa moarte, acolo nu este tot opera Duhului Sfant?

Mă gîndesc că sutem meniţi să fim temple ale Duhului Sfînt atît cît suntem şi noi prezenţi în trup. Dacă noi nu mai suntem în trup, atunci de ce să ramînă Duhul Sfant, ca Persoană, prezent in trupul unui mort?

Da, în cazul Sfinţilor Dumnezeu lucrează minuni prin intermediul moaştelor, însă aici nu văd cum am putea vorbi despre prezenţa Lui ca Persoană în acele moaşte binecuvîntate. Prezenţa Sa presupune un dialog cu persoana care Îi răspunde, presupune o Cină, o comunicare, o comuniune. Daca sufletul este absent din trup şi se află in Rai, atunci Dumnezeu este cu el acolo, continuînd comuniunea care a început pe pămînt în timpul vieţii Sfîntului respectiv.

Eu aşa înţeleg. Rămîne să primesc de la voi citate ale Sfinţilor Părinţi care să îmi demonstreze eventual contrariul.

[Marius22]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Mă gîndesc că sutem meniţi să fim temple ale Duhului Sfînt atît cît suntem şi noi prezenţi în trup. Dacă noi nu mai suntem în trup, atunci de ce să ramînă Duhul Sfant, ca Persoană, prezent in trupul unui mort?

Dumnezeu este prezent in creatie nu dupa Fiinta, ci prin energiile Sale necreate. El ramane prezent tainic in lucrul sau locul care I-au fost inchinate, sfintite, dar si in omul indumnezeit, chiar dupa moartea acestuia. Noi tindem sa raportam relatia cu harul dumnezeiesc doar la nivel spiritual, la nivelul sufletului, insa acesta ni se impartaseste in aceasi masura si prin materie, la nivel trupesc.

[AlinB]

Ca sa nu o mai lungim inutil, stie cineva vreun canon ortodox care s-ar aplica in cazul celor care opteaza pentru incinerare?

Adica care i-ar interzice preotului sa faca slujba de inmormantare?
Ca de la asta a pornit topicul.

[glykys]

În prealabil postat de AlinB

Ca sa nu o mai lungim inutil, stie cineva vreun canon ortodox care s-ar aplica in cazul celor care opteaza pentru incinerare?

Adica care i-ar interzice preotului sa faca slujba de inmormantare?
Ca de la asta a pornit topicul.

Citiţi aici: http://www.parohiamacin4.org/incinerarea.htm.

[cocorel]

"In ceea ce priveste vreo oranduire expresa din partea Sfintilor Apostoli, nu avem nici un document scris. Stim insa ca foarte de timpuriu Biserica a primit in sanul ei un mare numar de neofiti din lumea greco-romana, care erau obisnuiti cu crematiunea. Cu toate acestea, nici arheologia crestina si nici istoria nu ne arata vreun caz de incinerare in comunitatile apostolice si stravechi crestine. Aceasta se poate explica prin faptul ca trebuie sa fi existat o lege formala sau anumite dispozitii care prevedeau inhumarea mortilor crestini si nu arderea lor"

http://www.crestinortodox.ro/diverse...oxa-69379.html

[glykys]

În prealabil postat de cocorel

"In ceea ce priveste vreo oranduire expresa din partea Sfintilor Apostoli, nu avem nici un document scris. Stim insa ca foarte de timpuriu Biserica a primit in sanul ei un mare numar de neofiti din lumea greco-romana, care erau obisnuiti cu crematiunea. Cu toate acestea, nici arheologia crestina si nici istoria nu ne arata vreun caz de incinerare in comunitatile apostolice si stravechi crestine. Aceasta se poate explica prin faptul ca trebuie sa fi existat o lege formala sau anumite dispozitii care prevedeau inhumarea mortilor crestini si nu arderea lor"

http://www.crestinortodox.ro/diverse...oxa-69379.html

Dacă ne referim la Biserica Ortodoxă Română, aceasta s-a pronunţat prin cel mai înalt for al ei, Sfântul Sinod, încă din anul 1928, în problema incinerării. Fiind pus în faţa unei atitudini ce trebuia exprimată, datorită atmosferei care se crease prin înfiinţarea crematoriului din Bucureşti, Sfântul Sinod, în şedinţa din 15 iunie 1928, a hotărât mai întâi următoarele: 1. Preoţii să prevină din vreme pe enoriaşi, atrăgându-le atenţia că, în cazul când cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenţă religioasă;
2. Înainte de oficierea slujbei de prohodire a unui mort, preotul respectiv să aibă grijă să se informeze pe lângă familia mortului, la care cimitir se va înmormânta cel decedat;
3. Celor ce totuşi au fost incineraţi sau se vor incinera să fi se refuze orice serviciu religios, atât la moarte, cât şi după moarte.
Problema incinerării a fost reluată şi în şedinţa Sfântului Sinod din 22 februarie 1933, în care s-a hotărât ca instrucţiunile formulate în şedinţa din 15 iunie 1928, cu privire la incinerare, să se comunice tuturor chiriarhilor spre a le pune în vedere preoţilor, în scopul aplicării lor. De asemenea, a hotărât ca chestiunea incinerării să se trimită la sediul Comisiei pentru doctrină şi viaţă religioasă spre a preciza dacă în cazurile de incinerare forţată şi fără voia sa a vreunui credincios, i s-ar putea da asistenţa bisericească. Hotărârea Sf. Sinod a fost aplicată trimiţându-se tuturor eparhiilor hotărârea din 15 iunie 1928 pentru a fi comunicată preoţilor, cu ordinul de a lua cunoştinţă şi a se conforma. Hotărârea a fost adusă la cunoştinţa preoţilor şi pe alte căi, iar în ordinul din 18 septembrie 1933, dat în urma unui caz de abatere de la hotărâre, s-a făcut precizarea că "pentru orice abatere de la hotărârea luată de Sfântul Sinod, în respectul doctrinei şi practicii Sfintei noastre Biserici Creştine Ortodoxe, preoţii vor fi opriţi de la toată lucrarea preoţească şi trimişi în judecata Consistoriului Spiritual Eparhial, spre aspră sancţionare".
Aşadar, Biserica Ortodoxă Română are o atitudine clar exprimată faţă de cei care s-au incinerat sau se vor incinera. Din 1928 şi 1933, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a revenit asupra acestei hotărâri, aşa, încât ea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre.

[cocorel]

În prealabil postat de glykys

Dacă ne referim la Biserica Ortodoxă Română, aceasta s-a pronunţat prin cel mai înalt for al ei, Sfântul Sinod, încă din anul 1928, în problema incinerării. Fiind pus în faţa unei atitudini ce trebuia exprimată, datorită atmosferei care se crease prin înfiinţarea crematoriului din Bucureşti, Sfântul Sinod, în şedinţa din 15 iunie 1928, a hotărât mai întâi următoarele: 1. Preoţii să prevină din vreme pe enoriaşi, atrăgându-le atenţia că, în cazul când cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenţă religioasă;
2. Înainte de oficierea slujbei de prohodire a unui mort, preotul respectiv să aibă grijă să se informeze pe lângă familia mortului, la care cimitir se va înmormânta cel decedat;
3. Celor ce totuşi au fost incineraţi sau se vor incinera să fi se refuze orice serviciu religios, atât la moarte, cât şi după moarte.
Problema incinerării a fost reluată şi în şedinţa Sfântului Sinod din 22 februarie 1933, în care s-a hotărât ca instrucţiunile formulate în şedinţa din 15 iunie 1928, cu privire la incinerare, să se comunice tuturor chiriarhilor spre a le pune în vedere preoţilor, în scopul aplicării lor. De asemenea, a hotărât ca chestiunea incinerării să se trimită la sediul Comisiei pentru doctrină şi viaţă religioasă spre a preciza dacă în cazurile de incinerare forţată şi fără voia sa a vreunui credincios, i s-ar putea da asistenţa bisericească. Hotărârea Sf. Sinod a fost aplicată trimiţându-se tuturor eparhiilor hotărârea din 15 iunie 1928 pentru a fi comunicată preoţilor, cu ordinul de a lua cunoştinţă şi a se conforma. Hotărârea a fost adusă la cunoştinţa preoţilor şi pe alte căi, iar în ordinul din 18 septembrie 1933, dat în urma unui caz de abatere de la hotărâre, s-a făcut precizarea că "pentru orice abatere de la hotărârea luată de Sfântul Sinod, în respectul doctrinei şi practicii Sfintei noastre Biserici Creştine Ortodoxe, preoţii vor fi opriţi de la toată lucrarea preoţească şi trimişi în judecata Consistoriului Spiritual Eparhial, spre aspră sancţionare".
Aşadar, Biserica Ortodoxă Română are o atitudine clar exprimată faţă de cei care s-au incinerat sau se vor incinera. Din 1928 şi 1933, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a revenit asupra acestei hotărâri, aşa, încât ea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre.

Am citit de cand ai dat link-ul da nu stiam pe ce baza a dat hotararea aia sinodul.

[sophia]

În prealabil postat de glykys

Dacă ne referim la Biserica Ortodoxă Română, aceasta s-a pronunţat prin cel mai înalt for al ei, Sfântul Sinod, încă din anul 1928, în problema incinerării. Fiind pus în faţa unei atitudini ce trebuia exprimată, datorită atmosferei care se crease prin înfiinţarea crematoriului din Bucureşti, Sfântul Sinod, în şedinţa din 15 iunie 1928, a hotărât mai întâi următoarele: 1. Preoţii să prevină din vreme pe enoriaşi, atrăgându-le atenţia că, în cazul când cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenţă religioasă;
2. Înainte de oficierea slujbei de prohodire a unui mort, preotul respectiv să aibă grijă să se informeze pe lângă familia mortului, la care cimitir se va înmormânta cel decedat;
3. Celor ce totuşi au fost incineraţi sau se vor incinera să fi se refuze orice serviciu religios, atât la moarte, cât şi după moarte.
Problema incinerării a fost reluată şi în şedinţa Sfântului Sinod din 22 februarie 1933, în care s-a hotărât ca instrucţiunile formulate în şedinţa din 15 iunie 1928, cu privire la incinerare, să se comunice tuturor chiriarhilor spre a le pune în vedere preoţilor, în scopul aplicării lor. De asemenea, a hotărât ca chestiunea incinerării să se trimită la sediul Comisiei pentru doctrină şi viaţă religioasă spre a preciza dacă în cazurile de incinerare forţată şi fără voia sa a vreunui credincios, i s-ar putea da asistenţa bisericească. Hotărârea Sf. Sinod a fost aplicată trimiţându-se tuturor eparhiilor hotărârea din 15 iunie 1928 pentru a fi comunicată preoţilor, cu ordinul de a lua cunoştinţă şi a se conforma. Hotărârea a fost adusă la cunoştinţa preoţilor şi pe alte căi, iar în ordinul din 18 septembrie 1933, dat în urma unui caz de abatere de la hotărâre, s-a făcut precizarea că "pentru orice abatere de la hotărârea luată de Sfântul Sinod, în respectul doctrinei şi practicii Sfintei noastre Biserici Creştine Ortodoxe, preoţii vor fi opriţi de la toată lucrarea preoţească şi trimişi în judecata Consistoriului Spiritual Eparhial, spre aspră sancţionare".
Aşadar, Biserica Ortodoxă Română are o atitudine clar exprimată faţă de cei care s-au incinerat sau se vor incinera. Din 1928 şi 1933, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a revenit asupra acestei hotărâri, aşa, încât ea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre.

Problema este ca am gasit acest text si altele asemanatoare, in care se spune despre decizia Sinodului si ce au de facut preotii.
Nu scrie insa nicaieri explicatia. De ce s-a luat aceasta decizie, de ce nu este acceptata incinerarea? Exact de asta am nevoie.
Asa in mare stiu cate ceva, dar cum argumenteaza biserica ortodoxa am fost intrebata.

[Florin-Ionut]

Marius,

Sper să nu greşesc răspunzîndu-ţi aşa:

În prealabil postat de Marius22

Dumnezeu este prezent in creatie nu dupa Fiinta, ci prin energiile Sale necreate.

De acord.

În prealabil postat de Marius22

El ramane prezent tainic in lucrul sau locul care I-au fost inchinate, sfintite, dar si in omul indumnezeit, chiar dupa moartea acestuia.

Dumnezeu este omniprezent, in sensul că toată Creaţia este în mîinile Sale, cum zice psalmistul: de mă voi pogorî în Iad, de faţă eşti. Noi existăm în Dumnezeu fără să ne confundăm cu El, dar El este prezent personal numai în Sfinţii Lui.

În prealabil postat de Marius22

Noi tindem sa raportam relatia cu harul dumnezeiesc doar la nivel spiritual, la nivelul sufletului, insa acesta ni se impartaseste in aceasi masura si prin materie, la nivel trupesc.

De acord, însă a nu se confunda lucrarea [energiilor] harului cu prezenţa Duhului Sfînt. Harul lucrează prin infinite metode, deci nu numai prin intermediul Sfinţilor.