Doliul in imbracaminte

Am citit aici pe site ca Mantuitorul nu a distrus raul din lume dar ne-a invatat cum anume sa ne raportam la el.
Similar, voi nu ati distrus prin postarile voastre nici moartea celor dragi, nici doliul, dar modul cum ati dezbatut aici subiectul ma intareste si ma invata cum sa fac fata doliului meu.
Va multumesc tuturor si lui Dumnezeu ca m-a ales sa fiu crestin, ca sa am parte de voi.
Domnul sa va binecuvinteze, fratilor, mi-ati inaltat inima peste neguri...

[Marius22]

Pentru mine, expresia doliului permanent se exprima cel mai evident in imbracamintea monahilor si a clericilor, vesmintele de culoare neagra. Nu le-as vedea acestora rostul decat ca doliu pentru Hristos. Dar de ce tine Biserica doliu, daca marturisim ca Hristos a inviat? De ce monahii si clericii nostri nu se imbraca in vesminte albe, precum cei din cadrul celorlalte confesiuni crestine? La fel - putem extinde - la ce folos sa tinem doliu dupa moartea celor apropiati ai nostri daca stim ca Hristos a "calcat cu moartea pe moarte"?

Negrul este culoarea "lipsei". Pana si fizica o defineste ca lipsa a tuturor culorilor ce alcatuiesc lumina. Se imbraca in negru, cel care face experienta lipsei, a pierderii. Negrul este culoarea dorului de Dumnezeu si de semenii trecuti la cele vesnice. Negrul este culoarea vietii de aici, a starii lumii pana la Parusie, in timp ce albul reprezinta culoarea Imparatiei, a regasirii in veacul viitor. Acest lucru este evident in cadrul liturgic cand vesmintele negre sunt acoperite, in cadrul slujbelor si in special in cadrul Sfintei Liturghii, de vesminte luminoase, unul din semnele impartasirii de realitatile Imparatiei.

In definitiv, vesmintele negre sunt o permanenta aducere aminte ca noi nu avem cetate statatoare pe pamant, ci in Ceruri, cum spune Apostolul Pavel.