Lenea ne indeparteaza de Dumnezeu ( din invataturile Sf. Parinti )

[vsovivi]

Ştii ce am observat, că defapt lenea, trântoreala, este târâtă de lăcomuţu-ţuţu la o râvnă foarte serioasă... munceşte ia parcă ceva, lucrează, crează, se străduie, adică face, face ia ceva lenea, îşi stârneşte omul lenea de parcă ar fi inima, şi cu lenea asta stârnită şi speriată de bombe, apoi se trufeşte crezând că are roade, că are merite, ale Duhului, căci prin târâciunea asta care ascultă de trebe, trebe, şi crede credulul-bulul ceea ce-i trebe gLumii, un fel de morală a gLumii, şi aşa se sminteşte omul şi se simte ceva sfinţişor că dă lecţii şi se lăfăie înfoiat... defapt nu face decât să-şi mintă conştiinţa care îi repetă mereu:

-Mă, tu nu faci nimic util şi stai tolănit şi bine mersi pe spinarea altora,

Deci am impresia că şarpele ăsta târâcios care se semeţeşte şi pare atât de râvnitor nu e altceva decât semeţia lacomă a lenei care se crede şi înţeleaptă căci toată ziua îşi bea ia cărţile ei... cărţile ştiinţifice al slavei gLumii... se închipuie sărmana lene un comerciant strălucit, un mare om de ştiinţă care descoperă, un inventator care a găsit soluţia la orice, un rezolvator foarte competent de probleme, un meseriaş mare meşter care improvizează totul şi drege totul, un cântăreţ care n-ar nevoie de învăţătură că el ştie orice după ureche, deci e vorba de mândria omului care-şi face de cap în fel şi chip...

Căci, ştii ce cred?

Nu există nimic pe lume mai muncitor şi mai râvnitor şi mai responsabil şi mai serios vorbitor decât lenea... şi după ce a reuşit să facă ceva total inutil şi care te înrobeşte pe termen lung atunci apare mândria şi uite aşa din lene în mândrie şi din mândrie în lene o duce omul mereu visându-se originia binelui şi se vede împrăştiind de jur-împrejur bunătatea sa... defapt e şarpele versatil care primind putere de la duhul rău, de la îngerul căzut care-o slujeşte, a dorit să scape de femeie şi îşi face de cap în fel şi chip, şi apoi când a văzut pe vremuri că a scăpat de ea, de femeia care a îndrăţnit şi s-a hotărât şi s-a învoit, el, omul, ca să-şi acopere faptele, căci femeia a înţeles cine era vinovatul, a mâncat şi el din ce i-a dat femeia... având pregătită scuza.

...Deci că nu era cinstit sărmanul s-a văzut în momentul când s-a dezvinovăţit plin de semeţia ''ascultării'' căci a aruncat anatema pe ea, ea mi-a dat, deci nu-s eu vinovat... şi uite aşa după 7500 de ani, din lene în lene şi din mândrie în mîndrie, omul sa amăgeşte stârnindu-şi inima prin rugăciuni îndelungi şi postiri îndelungi şi smoliri de faţă ca să fie văzut de alţi oameni... şi se închipuie el săramnul prin stârnelile astea, prin tânjelile astea, prin tinderile astea, prin târelile astea că face parte din cinul monahal sau din cinul îngeresc sau e un frate mare sfâtuitor şi că va fi bine după cum a lăsat el tot felul de viclenii în urma lui căci crede sărmanul, exact ca proorocul mincinos, că vicleniile astea înţelepte ale lui vor aduce roade în alţii şi musai ele vor fi ivite din rodul stăruinţelor sale după viclenie... viclenia ce iese din lene şi se dă apoi atât de vrednică şi sfinţişoară că dacă nu o crezi să vezi cum ia ea la rost pe oricine plină de pretenţii că doar ea a făcut, ea a dres, ea s-a rugat, din pricina ei este binele... deci până şi Domnului îi cere socoteală căci e îndrăzneţ şi trufaş şi semeţ omul iei.

Defapt omul prin tactica asta de care nu-şi dă seama, căci nu ia în seamă patimile şi dulceţurile, omul rău şi necredincios nu face altceva decât să fugă ca să se ascundă, şi să-şi acopere păcatele şi faptele rele prin nişte trebuinţe copleşitoare... arătându-se deznădăjduit de problemele copleşitoare în ceea ce priveşte banul, mâncarea, păcatul şi femeile... nu scoate pe guriţă speriat decât catastrofă, criză, dezastru, şi toate celelalte gunoaie prin care se arată mândru de sine însuşi şi de talentele şi capacităţile sale de a tot rumega el pe probleme... probleme deşarte, căci omul nu cere decât iadul... prin rugăciunile sale... fiind fatalmente împietrit în orice proiect... fiindcă şi-a făcut din mîncare o bucurie şi din primăvara de dimineaţă, că cică are timp... toată ziua... păi nu face altceva decât s-o piardă mereu la po-poker şi la ru-lruletă rusească.

Vai şi amare de noi cu lene cu tot... că asta târăşte toată inima la înălţarea de sine. Şi aşa te smereşi de te înalţi prin respingerea celor nevinovaţi şi smeriţi. Ţi-e scârbă şi eşti dispăreţuitor şi deasupritor... căci mintea trupească a buruienii face toate jocurile.

Nu ţi-am zis? Deci fiascooooo......r

[cocorel]

În prealabil postat de vsovivi

Ştii ce am observat, că defapt lenea, trântoreala, este târâtă de lăcomuţu-ţuţu la o râvnă foarte serioasă... munceşte ia parcă ceva, lucrează, crează, se străduie, adică face, face ia ceva lenea, îşi stârneşte omul lenea de parcă ar fi inima, şi cu lenea asta stârnită şi speriată de bombe, apoi se trufeşte crezând că are roade, că are merite, ale Duhului, căci prin târâciunea asta care ascultă de trebe, trebe, şi crede credulul-bulul ceea ce-i trebe gLumii, un fel de morală a gLumii, şi aşa se sminteşte omul şi se simte ceva sfinţişor că dă lecţii şi se lăfăie înfoiat... defapt nu face decât să-şi mintă conştiinţa care îi repetă mereu:

-Mă, tu nu faci nimic util şi stai tolănit şi bine mersi pe spinarea altora,

Deci am impresia că şarpele ăsta târâcios care se semeţeşte şi pare atât de râvnitor nu e altceva decât semeţia lacomă a lenei care se crede şi înţeleaptă căci toată ziua îşi bea ia cărţile ei... cărţile ştiinţifice al slavei gLumii... se închipuie sărmana lene un comerciant strălucit, un mare om de ştiinţă care descoperă, un inventator care a găsit soluţia la orice, un rezolvator foarte competent de probleme, un meseriaş mare meşter care improvizează totul şi drege totul, un cântăreţ care n-ar nevoie de învăţătură că el ştie orice după ureche, deci e vorba de mândria omului care-şi face de cap în fel şi chip...

Căci, ştii ce cred?

Nu există nimic pe lume mai muncitor şi mai râvnitor şi mai responsabil şi mai serios vorbitor decât lenea... şi după ce a reuşit să facă ceva total inutil şi care te înrobeşte pe termen lung atunci apare mândria şi uite aşa din lene în mândrie şi din mândrie în lene o duce omul mereu visându-se originia binelui şi se vede împrăştiind de jur-împrejur bunătatea sa... defapt e şarpele versatil care primind putere de la duhul rău, de la îngerul căzut care-o slujeşte, a dorit să scape de femeie şi îşi face de cap în fel şi chip, şi apoi când a văzut pe vremuri că a scăpat de ea, de femeia care a îndrăţnit şi s-a hotărât şi s-a învoit, el, omul, ca să-şi acopere faptele, căci femeia a înţeles cine era vinovatul, a mâncat şi el din ce i-a dat femeia... având pregătită scuza.

...Deci că nu era cinstit sărmanul s-a văzut în momentul când s-a dezvinovăţit plin de semeţia ''ascultării'' căci a aruncat anatema pe ea, ea mi-a dat, deci nu-s eu vinovat... şi uite aşa după 7500 de ani, din lene în lene şi din mândrie în mîndrie, omul sa amăgeşte stârnindu-şi inima prin rugăciuni îndelungi şi postiri îndelungi şi smoliri de faţă ca să fie văzut de alţi oameni... şi se închipuie el săramnul prin stârnelile astea, prin tânjelile astea, prin tinderile astea, prin târelile astea că face parte din cinul monahal sau din cinul îngeresc sau e un frate mare sfâtuitor şi că va fi bine după cum a lăsat el tot felul de viclenii în urma lui căci crede sărmanul, exact ca proorocul mincinos, că vicleniile astea înţelepte ale lui vor aduce roade în alţii şi musai ele vor fi ivite din rodul stăruinţelor sale după viclenie... viclenia ce iese din lene şi se dă apoi atât de vrednică şi sfinţişoară că dacă nu o crezi să vezi cum ia ea la rost pe oricine plină de pretenţii că doar ea a făcut, ea a dres, ea s-a rugat, din pricina ei este binele... deci până şi Domnului îi cere socoteală căci e îndrăzneţ şi trufaş şi semeţ omul iei.

Defapt omul prin tactica asta de care nu-şi dă seama, căci nu ia în seamă patimile şi dulceţurile, omul rău şi necredincios nu face altceva decât să fugă ca să se ascundă, şi să-şi acopere păcatele şi faptele rele prin nişte trebuinţe copleşitoare... arătându-se deznădăjduit de problemele copleşitoare în ceea ce priveşte banul, mâncarea, păcatul şi femeile... nu scoate pe guriţă speriat decât catastrofă, criză, dezastru, şi toate celelalte gunoaie prin care se arată mândru de sine însuşi şi de talentele şi capacităţile sale de a tot rumega el pe probleme... probleme deşarte, căci omul nu cere decât iadul... prin rugăciunile sale... fiind fatalmente împietrit în orice proiect... fiindcă şi-a făcut din mîncare o bucurie şi din primăvara de dimineaţă, că cică are timp... toată ziua... păi nu face altceva decât s-o piardă mereu la po-poker şi la ru-lruletă rusească.

Vai şi amare de noi cu lene cu tot... că asta târăşte toată inima la înălţarea de sine. Şi aşa te smereşi de te înalţi prin respingerea celor nevinovaţi şi smeriţi. Ţi-e scârbă şi eşti dispăreţuitor şi deasupritor... căci mintea trupească a buruienii face toate jocurile.

Nu ţi-am zis? Deci fiascooooo......r

Mai sa stii ca nu inteleg eu chiar tot da ideea de baza cred ca da si ai dreptate.Da de ce scrii asa cum nu prea inteleg multi?

[vsovivi]

În prealabil postat de cocorel

Mai sa stii ca nu inteleg eu chiar tot da ideea de baza cred ca da si ai dreptate.Da de ce scrii asa cum nu prea inteleg multi?

Fiindcă multora de frica massmediei şi pentru ca să profite au mereu minteresul ăsta al lui trebe ce vrea gLumea... dici dacă ai inima vicleană şi strâmbă, nu ai cum să te rogi cu folos, căci pentru poftele tale şi de frica de a nu muri de foame, stai şi exploatezi pe alţii prin proorociile mincinoase pe care le ridici la rang de slujire... defapt îţi furi căciula încercând să-i păcăleşti pe alţii că aia e evlavie şi supunere... nu e, nu e ascultare ci e frica de a ţi se lua covorul roşu de sub picioare... atâta tot.

Lucru care e foarte trist, din moment ce BOR a intrat complet sub satana şi a început războiul în Libia iar în Japonia, cutremurul încă scoate fum radioactiv...

Ce i-aţi făcut Domnului... ce i-am făcut... Doamne iartă-ne.

Dar este scris că mulţi nu se vor pocăi nici după toate urgiile astea mari şi grele.

[cristiboss56]

"Semeţia voastră nu e bună. Oare nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura ? Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi fără aluat. Căci PAŞTILE nostru Hristos S-a jertfit pentru noi . De aceea să prăznuim nu aluatul vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului , ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului ."

[costel]

Lot si fiicele sale scapa din Sodoma si Gomora pentru ca au ascultat de Dumnezeu si nu s-au oprit din mers, nu s-au uitat inapoi. Acest episod imi este foarte graitor pentru lenesi, pentru cei care nu muncesc, nu merg, nu sunt pe drum. Lenesul este in cazul de fata omul care sta pe loc sau se uita in spatele sau. Iar daca face acest lucru, cred eu ca nu este departe de soarta sotiei lui Lot.

[quote=vsovivi;348693
Nu există nimic pe lume mai muncitor şi mai râvnitor şi mai responsabil şi mai serios vorbitor decât lenea...
[/QUOTE]

Ba da: rugina si ura...

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Ba da: rugina si ura...

Şi mai şi : PIZMA -ZAVISTIA ! Cel mai mare păcat ce-l separă pe om de Dumnezeu ! ! !

[vsovivi]

Ispispita vicleniei răutății meseției... e defapt semeția asta distractivă a deznădejdii... pentru bucuria vicleniei de a te bucura de răul altuia: înfrângerea celui înfrânt și căzut, batjocorirea celui mic și smerit, spurcarea slujitorului cel umilit, chinuirea prizonierului cel înfometat și așa mai departe.

...Și nu face omul altceva decât fură de la Dumnezeu și afirmă că sunt muncite de el cu mari eforturi și probleme grele și e mândru că și le-a apărat „luptându-se” cu „hoții” și acum mai este și nedreptățit taman ca o victimă vrednică... nedreptățit la plată tocmai de stăpânul care nu-i ia în seamă lăudoreșenia cea plină de demnitate a socotelilor. Adică e un hoț ce se mituiește și se fățărnicește ironizând și șantajând ca să se umple de minciunile mâririi de sine. E foarte viclean omul. El se laudă cu viclenia și mîndria căci asta i-a insuflat, asta i-a sugerat, asta l-a păcălit gLumea că-i trebe...

Credulitatea nu este credință și credința nu e credulitate căci credulitatea este a omului păcălit ce se păcălește la nesfârșit cu poftele răutății și vicleniei, iar credința este seninătate curată.

Tot răul se trage de la gemenii cei nevăzuți care sunt identici cu omul doar că sunt plini de viclenia răutății, de plan, plescăială, plută, plăcere, plictis, plombe, plumbi, plimbaruri, plin, adică de ceea ce-i place omului... asemănarea cu „lumina” gLumii.

Și are multă ambiție ca să se ție de credulitatea asta până în pânzele albe sau negre... deci e vorba de ambiția de a înfrânge el pe cei înfrânți... pentru lucrurile furate... de la stăpân, ca să se dea el stăpân deasupritor... dar nu rău ci din ăla bun de tot, așa de bun, exact ca un zgârci viclean ce nu știe altceva decât a socoti.

[vsovivi]

Adică omul se dă în acelaşi timp victimă vreeednică înfrântă, dar iată că nu-i convine lui ceva, e deci şi nemulţumit şi are şi pretenţii ca să te şantajeze, deci e şi neputincios dar şi deţine toată puterea ca să se aprindă de revoltă şi răzbunare iute căci emanându-se brusc la soluţii, din lene ucide fără cruţare că cică tu nu asculţi sau nu respecţi legea, deci vrea cu oricechip sinistru ca să te excludă şi să te pârască la oricine, că tu eşti cauza neplăcerilor lui. Deci se dezvinovăţeşte omul exact după metoda şarpelui, se dă el şi victimă neputincioasă dar iată că te şantajează şi-ţi impune teroarea lui.

Deci cum poate fi cineva concomitent şi victimă înfrântă dar şi nemulţumit revoltat plin de pretenţii, fără ca să se creadă vrednic luându-şi masca făţărniciei? Şi iată că omul e foarte viclean, la modul cel mai pervers, pentru pofta de amante desfrânate, pofofoftochiulhul, căci e plin de idei născocite pentru o cât mai plăcută meseţie... pardon, semeţie a mulţumirii de sine... ca să dea el lecţii... că cică e musai ca să plinim convenienţele gLumii, morala aia cu care se distrează gLumea, împuind capul copiilor că cică: trebe să fii mândru, trebe să poţi, trebe să te desincurci, trebe să fii şjmecher, trebe să ai experienţe, trebe să ai bani, avere, trebe să fii înţelept ca gLumea.

Adică te pune să îmbini munca cu desfrânarea şi... gata. Apoi clipele şi zilele zboară la nesfârşit disperându-te şi îngrijorându-te înfiorător dacă ieşi din ritm.

Deci e clar că vrei să scapi de ea... fiindcă te-ai îndrăgostit iar de alt harem... care vrea să te mulţumească de sine altfel de cum ai fost mulţumit până acuma, spre noi şi impunătoare culmi de cilivilisaţieee... tot mai sus... sus pus... de către cineva.

[cristiboss56]

În prealabil postat de vsovivi

Adică omul se dă în acelaşi timp victimă vreeednică înfrântă, dar iată că nu-i convine lui ceva, e deci şi nemulţumit şi are şi pretenţii ca să te şantajeze, deci e şi neputincios dar şi deţine toată puterea ca să se aprindă de revoltă şi răzbunare iute căci emanându-se brusc la soluţii, din lene ucide fără cruţare că cică tu nu asculţi sau nu respecţi legea, deci vrea cu oricechip sinistru ca să te excludă şi să te pârască la oricine, că tu eşti cauza neplăcerilor lui. Deci se dezvinovăţeşte omul exact după metoda şarpelui, se dă el şi victimă neputincioasă dar iată că te şantajează şi-ţi impune teroarea lui.

Deci cum poate fi cineva concomitent şi victimă înfrântă dar şi nemulţumit revoltat plin de pretenţii, fără ca să se creadă vrednic luându-şi masca făţărniciei? Şi iată că omul e foarte viclean, la modul cel mai pervers, pentru pofta de amante desfrânate, pofofoftochiulhul, căci e plin de idei născocite pentru o cât mai plăcută meseţie... pardon, semeţie a mulţumirii de sine... ca să dea el lecţii... că cică e musai ca să plinim convenienţele gLumii, morala aia cu care se distrează gLumea, împuind capul copiilor că cică: trebe să fii mândru, trebe să poţi, trebe să te desincurci, trebe să fii şjmecher, trebe să ai experienţe, trebe să ai bani, avere, trebe să fii înţelept ca gLumea.

Adică te pune să îmbini munca cu desfrânarea şi... gata. Apoi clipele şi zilele zboară la nesfârşit disperându-te şi îngrijorându-te înfiorător dacă ieşi din ritm.

Deci e clar că vrei să scapi de ea... fiindcă te-ai îndrăgostit iar de alt harem... care vrea să te mulţumească de sine altfel de cum ai fost mulţumit până acuma, spre noi şi impunătoare culmi de cilivilisaţieee... tot mai sus... sus pus... de către cineva.

Păi , dragă colega , aici ce spui dumneata e vorba de vrednicie , nu de lenevie ! Adevărat că-i vrednicia spre plăceri drăceşti îmbietoare, poftitoare , dar nu-i lenevie ! De preferat în astfel de situaţii a alege "lenevia", dar tot nu-i bine până la urmă ! Hărpăreţul, curvarul , hoţul , sunt de -o vrednicie ieşită din comun , dar e vrednicia pornită spre păcat ! Dracul nu stă o secundă. . . lucrează, lucrează, lucrează de zor ! ! !