Nu stiu

[cocorel]

În prealabil postat de Mara2009

mi-a zis ca o sa ma impac dar mai trebuiesc facute slujbe.Asa ca eu ..cea care nu prea credea inainte mi-am pus toata baza ca o sa fie bine.Si intradevar dupa ce am inceput sa citesc acatiste, situatia s-a mai ameliorat ( in sensul ca sufera si el acuma..nicidecum nu mi-a dat un semn de viata ).

Trebuie sa te rogi Lui Dumnezeu sa-ti dea dragostea adevarata nu sa te impaci cu fostul.Domnul stie cel mai bine de ce ai nevoie chiar daca tu crezi ca stii.

În prealabil postat de cocorel

Trebuie sa te rogi Lui Dumnezeu sa-ti dea dragostea adevarata nu sa te impaci cu fostul.Domnul stie cel mai bine de ce ai nevoie chiar daca tu crezi ca stii.

Asa cred si eu, dar asta nu exclude ca tocmai cu prietenul ei sa guste Mara dragostea adevarata.
Altfel spus (si poate ca asta ai vrut sa spui si tu) daca Mara simte cu adevarat ca il iubeste pe prietenul ei, poate cere lui Dumnezeu sa ii dea dragostea adevarata pentru acest baiat. Ma gandesc (si va rog sa ma iertati daca gresesc) ca nu-i de colea povestea lor de iubire care a traversat cativa ani (hopa! acum vad ca ultimele mesaje erau de prin 2009... oare ce s-o mai fi intamplat intre timp cu Mara si iubitul ei?... Povestea lor o continuam intr-un fel doar noi, dupa 2 ani... interesant!). De ce sa o vedem ca pe o ruptura si nu mai degraba o pauza de reflectie pentru a face saltul la un alt nivel de a iubi. Poate asta vrea Domnul, care este Insusi Iubire. Fiind noi copiii Lui, imi pare firesc sa cautam asemanarea cu El in iubire.
Cred ca nu persoana iubita e problema, ci modul in care noi o iubim.
Mara poate lupta (si eu te incurajez, Mara, sa o faci!) pentru o dragoste curata. Intr-un fel sau altul Dumnezeu o va lumina, ocroti si indruma. Precum si pe el, pe cel iubit. Numai sa fie efort spre curatia, spre inaltarea iubirii dincolo de impulsul imediat dictat de firea noastra (care stim cum e...), efort pe care noi oamenii il putem face.
Curatie sa fie, buna mireasma, si Domnul nu va intarzia sa ne sprijine. Domnul e credincios. Dumnezeu isi tine mereu promisiunile! Iar noi poate ca avem ragaz, prin poticnirile noastre momentane, sa mai luam aminte, sa ne mai facem curatenie, sa mai invatam, sa ne imblinzim inima, sa ne reimprospatam fortele catre iubirea smerita. Cat imi e mie de greu, v-o marturisesc: mereu imi e greu la hopuri si surprize nedorite (din cauza egoismului meu care ma sacaie mereu, ma vaneaza, ma hartuieste neobosit, imi intinde curse). Dar ce pot face? Sa abandonez autocompatimindu-ma? Sa dau vina pe fiinta iubita? Incerc sa aleg altfel: invat sa iubesc, caut sa fiu un candidat permanent la scoala dragostei. Desi imi este greu, uneori mai rup si eu cate un 5 de trecere...
Domnul sa va ocroteasca si sa va insufleteasca cele mai frumoase sentimente si fapte!