Despre judecarea aproapelui

[Marius22]

Mi s-a parut revelatoare aceasta intamplare din viata parintelui Porfirie din Grecia, in care se arata pana unde poate merge nejudecarea aproapelui.

In timp ce sfintea casele credinciosilor de Boboteaza, a intrat pe o strada pe care nu mai fusese niciodata. La un moment dat parintele vede o poarta metalica si intra pe ea cantand "In Iordan botezandu-Te Tu Doamne...". Ajunge intr-un loc mai ferit "de ochii lumii", ce s-a dovedit insa a fi un bordel. Imediat ce a fost auzit, o femeie ii iese in intampinare si il roaga sa paraseasca locul pentru ca nu se cuvine ca persoanele aflate in locuinta sa sarute Sfanta Cruce. A spus ca dupa ce se va inchina ea, parintele sa plece.

Dandu-si seama din primul moment de context, parintele a raspuns ca nu poate pleca. Mai mult decat atat, a marturisit ca nu suntem noi in masura sa stabilim cine este sau nu vrednic sa se inchine Sfintei Cruci. A insistat ca femeile sa vina si sa se inchine, considerand ca ele au mai mare nevoie de acest lucru. Dupa ce s-au inchinat le-a spus urmatorul cuvant: "Copiii mei, La multi ani!" Dumnezeu ne iubeste pe toti. El este foarte bun si "da ploaie si peste cei drepti si peste cei nedrepti". El este Tatal tuturor si poarta de grija
fiecaruia. Trebuie sa-L iubiti, si atunci veti vedea cat de fericite veti fi."

S-au uitat la el mirate insa ceva parca le-a luat, macar pentru o clipa, o povara de pe suflet. In incheiere, parintele le-a spus: "Sunt bucuros ca Dumnezeu a randuit sa ajung astazi aici pentru a va binecuvanta. La multi ani! "

[camy_d]

În prealabil postat de Marius22

Mi s-a parut revelatoare aceasta intamplare din viata parintelui Porfirie din Grecia, in care se arata pana unde poate merge nejudecarea aproapelui.

In timp ce sfintea casele credinciosilor de Boboteaza, a intrat pe o strada pe care nu mai fusese niciodata. La un moment dat parintele vede o poarta metalica si intra pe ea cantand "In Iordan botezandu-Te Tu Doamne...". Ajunge intr-un loc mai ferit "de ochii lumii", ce s-a dovedit insa a fi un bordel. Imediat ce a fost auzit, o femeie ii iese in intampinare si il roaga sa paraseasca locul pentru ca nu se cuvine ca persoanele aflate in locuinta sa sarute Sfanta Cruce. A spus ca dupa ce se va inchina ea, parintele sa plece.

Dandu-si seama din primul moment de context, parintele a raspuns ca nu poate pleca. Mai mult decat atat, a marturisit ca nu suntem noi in masura sa stabilim cine este sau nu vrednic sa se inchine Sfintei Cruci. A insistat ca femeile sa vina si sa se inchine, considerand ca ele au mai mare nevoie de acest lucru. Dupa ce s-au inchinat le-a spus urmatorul cuvant: "Copiii mei, La multi ani!" Dumnezeu ne iubeste pe toti. El este foarte bun si "da ploaie si peste cei drepti si peste cei nedrepti". El este Tatal tuturor si poarta de grija
fiecaruia. Trebuie sa-L iubiti, si atunci veti vedea cat de fericite veti fi."

S-au uitat la el mirate insa ceva parca le-a luat, macar pentru o clipa, o povara de pe suflet. In incheiere, parintele le-a spus: "Sunt bucuros ca Dumnezeu a randuit sa ajung astazi aici pentru a va binecuvanta. La multi ani! "

Minunată întâmplare.

[George.m]

"Nu trebuie sa ne cutremuram, sa ne miram si sa ne uimim cu mintea de faptul ca Dumnezeu si Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului? Ca zice Fiul: Nu judecati ca sa nu fiti judecati, nu osanditi ca sa nu fiti osanditi (Matei 7,1; Luca 6,37). Iar Apostolul la fel: Nu judecati ceva inainte de vreme, pan' ce nu va veni Domnul (1 Corinteni 4,5); si: Cu judecata cu care judeci pe altul, te judeci si pe tine insuti (Romani 2,1).

Dar oamenii, lasand grija de a-si plange pacatele lor, au luat judecata de la Fiul si se judeca, si se osandesc unii pe altii, de pare ca ar fi fara de pacat. Cerul s-a uimit de aceasta si faptura s-a cutremurat (Ieremia 2,12). Ei insa nu se rusineaza, ca niste nesimtiti" (Sfantul Maxim Marturisitorul).

[caryna]

Cea mai scurta Cale catre Rai este: "NU JUDECA SI NU VEI FI JUDECAT".

Mantuitorul nostru IISUS HRISTOS ne invata: ''NU JUDECATI CA SA NU FITI JUDECATI. CACI CU JUDECATA CU CARE JUDECATI VETI FI JUDECATI,SI CU MASURA CU CARE MASURATI VI SE VA MASURA. DE CE VEZI PAIUL DIN OCHIUL FRATELUI TAU,SI BARNA DIN OCHIUL TAU NU O IEI IN SEAMA? SAU CUM VEI ZICE FRATELUI TAU: LASA SA SCOT PAIUL DIN OCHIUL TAU SI IATA BARNA ESTE IN OCHIUL TAU?" FATARNICE, SCOATE MAI INTAI BARNA DIN OCHIUL TAU, SI ATUNCI VEI VEDEA SA SCOTI PAIUL DIN OCHIUL FRATELUI TAU (Mt. 7, 1-5)

Aceste dumnezeiesti cuvinte ne indeamna sa NU JUDECAM,pentru ca PIERZATOARE SUNT URMARILE OSANDIRII PENTRU ACEIA CARE SAVARSESC ACEST PACAT.

Cine judeca pe aproapele sau,negresit VA FI OSANDIT DE DUMNEZEU LA INFRICOSATOAREA JUDECATA.

Ca sa se IZBAVEASCA CREDINCIOSII DE INFRICOSATA JUDECATA a LUI DUMNEZEU TREBUIE SA SE OPREASCA DE LA OSANDIREA APROAPELUI: Nu judecati si nu veti fi judecati, NU osanditi si nu veti fi osanditi, iertati si feti fi iertati (Luca 6,37)

Mantuitorul spune ca toti care osandesc pe aproapele lor SUNT ei insisi,negresit, MAI PACATOSI. Asadar au barna in ochiul lor.Iar cel care are barna in ochiul sau NU trebuie sa indrazneasca sa scoata paiul din ochiul fratelui sau. Daca el incearca,in ciuda avertizarii, sa faca aceasta, in loc sa-i scoata paiul din ochi, poate sa-l lase orb, deoarece EL ESTE ORB din pricina BARNEI DIN OCHIUL SAU.

Oricine se face pe sine judecator e asemenea unui felcer(asistent) neglijent care,cu mainile nespalate si cu pansament murdar, leaga ranile bolnavilor....drept urmare....in loc sa-i tamaduiasca, le pricinuieste o si mai mare infectie.

Sfantul Apostol PAVEL in Epistolele sale catre Corinteni:
Pentru accea, oricine ai fi, o, omule care judeci, esti fara cuvant de rasouns, caci, in ceea ce judeci pe altul, pe tine insuti te osandesti, caci aceleasi lucruri faci si tu care judeci (Rom. 2,1). Cine esti tu ca sa judeci pe sluga altuia? Sau,si tu,de ce dispretuiesti pe fratele tau? Caci toti ne vom infatisa inaintea Judecatii lui Dumnezeu (Rom. 14, 4-10)

Satana ne indeamna sa osandim p altii pentru neputintele lor firesti,lucru pe care Dumnezeu il opreste, NU INSA SI PENTRU CREDINTA RATACITA,CARE AR FI DE OSANDIT. Prin ceasta, satana se straduieste sa aseze o aureola unei false virtuti a osandirii aproapelui,iar osandirea ereticilor fanatici o prezinta ca marginire si obscurantism.
Stricatorii credintei sunt prietenii celui rau si ii slujesc in planurile lor pierzatoare, ei despart pe crestini,semanand neghina ratacirii printre samanta cea buna a adevarului, DESPARTIND credinciosii DE UNA, SFANTA SOBORNICEASCA SI APOSTOLEASCA BISERICA, lipsindu-i de HARUL MANTUIRII. Distruge credinta in fagaduinta Mantuitorului,Care spune ca biserica intemeiata de EL nu va fi biruita nici de portile iadului(Matei 16. 18) si va ramane stalp si temelie a adevarului (1 Tim. 3,15)pana la sfarsitul veacurilor.
IISUS HRISTOS A INTEMEIAT O SINGURA BISERICA. Unitatea BISERICII ORTODOXE raspunde conditiei de BISERICA CEA ADEVARATA A LUI HRISTOS, pentru ca a pazit
NEALTERATA CREDINTA transmisa noua de IIsus Hristos si de Sfintii Apostoli, pentru ca a pastrat neantrerupt continuitatea apostolica si pentru ca transmite in deplinatate, prin Sfintele Taine, HARUL DUMNEZEIESC CARE E NECESAR MANTUIRII NOASTRE.

Imi cer mii de scuze daca n-am scris corect dar scriu intr-o dunga,cu o singura mana si mai am fi fetita pe piciore ca plange.

Sper sa va fie de folos. DOAMNE AJUTA!

[George.m]

"Cei ce voiesc sa se mantuiasca nu tin seama de scaderile aproapelui.
Iar noi, nenorocitii, il judecam cu nepasare, ne scarbim de el, il dispretuim pentru orice vedem sau auzim, sau banuim in privinta lui. Si ceea ce e mai cumlit, e ca nu ne oprim numai la vatamarea noastra, ci, intalnind pe un alt frate, ii spunem indata si aceluia: S-a intamplat aceasta si aceasta.

Si-l vatamam si pe acesta, aruncand si in inima lui pacatul. Si ne aflam lucrand impreuna cu dracii la pieirea noastra si a aproapelui. Caci cei ce vatama un suflet ajuta dracilor si lucreaza impreuna cu ei, precum cel ce foloseste pe acela e impreuna-lucrator al sfintilor ingeri.

Daca am avea iubire, impreunata cu mila si cu durerea, nu ne-am ingriji sa vedem scaderile aproapelui. Caci zice: Dragostea acopera multime de pacate (1 Petru 4, 8); si iarasi: Dragostea nu socoteste raul, toate le acopera si celelalte (1Corinteni 13,5).

Deci si noi de am avea dragostea, insasi dragostea ar acoperi orice greseala precum si sfintii fac asa, vazand zdrobirea oamenilor. Caci nu sunt orbi sfintii. Si totusi nu vad pacatele lor. Pe de alta parte, cine uraste asa de mult pacatul, ca sfintii? Dar nu urasc pe pacatos, nici nu-l judeca, nici nu-l ocolesc, ci impreuna patimesc cu acela, il sfatuiesc, il mangaie, ii slujesc, il tamaduiesc ca pe un madular bolnav; toate le fac ca sa-l mantuiasca" (Ava Dorotei, Felurite invataturi lasate ucenicilor sai, Cuvantul 6, c.7,8, Filocalia IX).

[Marius22]

Dintre toti semenii nostri parca pe clerici suntem dispusi ai judeca cu cea mai mare usurinta. Neputintele lor ni se infatiseaza ca printr-o lupa, redimensionate, in toata "gravitatea" lor. Nu au tinuta morala, scurteaza slujbele etc.

Insa, in aceasta privinta, am ajuns a ne lua drept reper mai degraba cuvintele "sa faci ce spune popa, nu ce face popa", iar nu cuvintele Scripturii si poruncile lui Hristos.

Ori cuvintele Scripturii atribuie crestinilor, poporului lui Dumnezeu, numirea de "preotie sfanta" in sensul ca toti suntem partasi preotiei universale. Fiecare dintre noi este chemat sa aduca jertfa, doxologie, liturghie, in camara de taina a sufletului sau, inima.

Daca ne-am vedea noi cu iubire si daruire de aceaste lucrari ale preotiei la care Mantuitorul ne-a facut pe toti partasi, rugaciunea si faptele bune, nu i-am mai judeca nici pe preotii Bisericii (preotia sacramentala) si nici pe ceilalti semeni.

[antiecumenism]

-ma gandesc ca in antiteza cu judecarea pacatelor aproapelui se afla
Vederea pacatului propriu:

Sfantul Ignatie Briancianinov-Vederea pacatului propriu:

http://carteromaneasca.wordpress.com...tului-propriu/


"Singur Dumnezeu poate sa-i dea omului darul de a-si vedea pacatele si pacatul, caderea lui in care se afla radacina, samanta, gandurile, samburele, manunchiul tuturor gresalelor omenesti. Chemand in ajutor mila si puterea lui Dumnezeu, chemandu-le in ajutor prin cea mai calda rugaciune, unita cu post bine chibzuit, unita cu lacrimile si plansul inimii, deschid din nou cartea constiintei, din nou cercetez cu luare aminte cantitatea si calitatea pacatelor mele, cercetez ca sa vad la ce au dat nastere gresalele facute de mine.

Mintea unui pacatos invederat nu vede nici binele, nici raul; inima lui isi pierde puterea de a simti cele duhovnicesti.

Cand prin lucrarea Dumnezeiescului Dar i se vor descoperi nevoitorului multimea gresalelor lui, atunci e cu neputinta ca el sa nu ajunga la cea mai mare nedumerire, sa nu se scufunde intr-o adanca tristete: “Inima mea s-a tulburat”, din pricina unei asemenea privelisti.."

[iustin10]

Cea mai des replica am auzit-o ca fiind :"da ce ,eu am judecat ?" "Am exprimat o opinie ,a trebuit sa spun ca asa era corect,nu puteam lasa netaxata minciuna celuilalt. Dar de judecat nu am judecat ."
Cand judecam si cand facem observatii indreptatite asupra celorlalti ? Iata o granita foarte fragila si greu de deosebit.
Si iata si o propunere de a dsitinge intre cele doua . (E de fapt o aplicare a principiului :nu judeca ca sa nu fii judecat.)
Daca reactia celui vizat este de a te judeca si el la rindul sau pe tine ,si tu te simti judecat de el,inseamna ca atunci,si tu l-ai judecat initial,cand ai facut observatia respectiva .
Cine scoate sabia de sabie va pieri,dar capul plecat sabia nu il taie
Deci exista o lege a reciprocitatii,cu ce moneda platesti,cu aceiasi ti se raspunde.
Si acum vine partea interesanta:
In primul caz ,cand noi vorbim de altii,avem tendinta de a nu vedea judecata ,de a o dezvinovati ,de a nu ne fi clar ca judecam,caci mintea noastra se dezvinovateste singura,si de aceea nu vede clar .
In al 2 lea caz ,cand suntem judecati,o simtim pina in adincul sufletului,strigam in gura mare,si nedreptatea care ni se face ne copleseste.Iata minune,in al 2 lea caz stim sa discernem f bine ce este judecarea,caci o simtim pe pielea noastra.Gata,au disparut toate nelamuririle metafizice si confuziile ,caci orice judecata care ni se face o simtim ca pe o arsura
Deci iata criteriul : ce tie nu iti place,altuia nu ii face.
Si iata si concluzia dureroasa pentru multi din noi : Nu exista adevar cat de mare,incat sa aiba nevoie sa fie aparat prin utilizarea judecarii celorlalti.
Caci adevarul in sine chiar acesta este : nu jdeca si nu ai sa gusti amarul judecarii tale, nici dreapta ,nici nedrepta.
Aproape toti condamnatii unei inchisori,se considera nedreptatiti ,la judecata ce li s-a facut.
Ori adevarul are capacitatea magica de a se impune ca adevar ,in contradcitie cu minciuna ,dar fara a o judeca :) Minciuna doar judeca adevarul.Dar adevarul ,desi ar putea judeca intreaga lume ,prefera o cale mult mai frumoasa :iubirea,o ARMA MAGICA,care copleseste si inmoaie orice opozitie. Si care e asociata cu constiinta de sine ,deci nu mai poate fi judecata ,caci s-a judecat ea inainte.