Dumnezeu este iubire

[Ana-Maria N]

‘ Fiecare dintre cele doua momente, simtirea harului si pierderea lui, are menirea sa-l fereasca pe om (daca el adopta starea cuvenita, de smerenie, in primul caz; de bucurie si nadejde, in al doilea) de primejdia pe care o reprezinta celalalt, adica de mandrie si, respectiv, de deznadejde. Pierzand harul, care este simtit ca sprijin si pavaza dumnezeiasca resimtita de om nu doar ca abandonare din partea lui Dumnezeu, ci si ca o cadere a lui in puterea demonilor si a lucrarii lor.

Parasirea povatuitoare aduce sufletului intristare multa; de asemenea, o anumita smerenie si deznadejde masurata. Aceasta pentru ca partea lui iubitoare de slava si fricoasa sa ajunga, dupa cuviinta, la smerenie. Ea produce in inima indata frica de Dumnezeu si lacrimi de marturisire, precum si multa dorinta de tacere.

Dar parasirea in sens de lepadare lasa sufletul sa se umple de deznadejde, de necredinta, de fumul mandriei si de manie. Parasirea ca pedeapsa este, de fapt, lasarea omului in voia patimilor si in puterea vrasmasilor.
Dumnezeu nu este raspunzator pentru aceasta si nu El este Cel care-l pedepseste pe om; parasindu-l pe cel care L-a parasit, El nu face decat sa-i respecte libertatea.

Omul insusi se plaseaza intr-o stare in care pierde sprijinul si ajutorul lui Dumnezeu si se preda patimilor ’

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Omul insusi se plaseaza intr-o stare in care pierde sprijinul si ajutorul lui Dumnezeu si se preda patimilor ’

Sa-ti spun un mic "secret" : cand ajungi sa-L cunosti pe Dumnezeu , cand El vrea sa ti se descpere , cand El efectiv te vrea , in clipele de ratacire, pace si liniste nu vei avea ! Caci pacea si linistea pe care o dorim noi aici , este complet diferita de pacea si linistea cea Adevarata ! Odata intrat in turma lui Hristos , chiar de te pierzi pentru o vreme , revii inapoi , caci Bucuria cea mare a Pastorului , este aflarea oii ratacite , si nu ori si cine are acest "privilegiu " !

[cristiboss56]

Sfintii Parinti ne avertizeaza : SA NU NE INSELAM CU IDEILE SECTARILOR , CARE VIN DIN SANURILE BISERICII PROTESTANTE , CARE ZIC CA NUMAI CREDINTA , ADICA ' SOLA FIDE ' , AJUNGE PENTRU MANTUIRE , SI CA POT SA-TI FACI DE CAP , CA N-AU NEVOIE DE SFAT . SAU ' SOLA GRATIA' , CARE INSEAMNA MANTUIRE PRIN HAR . NU ESSTE ADEVARAT ! ! !

[Ana-Maria N]

Sfântul Vasile cel Mare ne îndeamnă zicând: “Nu deznădăjdui, nici nu te opri din rugăciune, ci apropie-te, păcătos fiind, ca să Îl preamăreşti tu pe Stăpânul, pentru ca să Ii dai Lui prilej de a-Şi arăta iubirea de oameni în iertarea păcatelor tale. Fiindcă dacă te temi să te apropii, pui piedică bunătăţii Lui şi împiedici bogăţia bunătăţii Lui, şi însuşi faptul de a veni la tine.”

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Sfântul Vasile cel Mare ne îndeamnă zicând: “Nu deznădăjdui, nici nu te opri din rugăciune, ci apropie-te, păcătos fiind, ca să Îl preamăreşti tu pe Stăpânul, pentru ca să Ii dai Lui prilej de a-Şi arăta iubirea de oameni în iertarea păcatelor tale. Fiindcă dacă te temi să te apropii, pui piedică bunătăţii Lui şi împiedici bogăţia bunătăţii Lui, şi însuşi faptul de a veni la tine.”

" Cu omul eretic sa nu vorbesti , in casa sa nu-l primesti , la masa sa nu stai cu dansul , buna ziua sa nu-i dai "

[Ana-Maria N]

‘ La inceputul inaintarii, daca iubim cu caldura virtutea lui Dumnezeu, Sfantul Duh face sufletul sa guste cu toata simtirea si incredintarea din dulceata lui Dumnezeu, ca mintea sa afle printr-o cunostinta exacta rasplata desavarsita a ostenelilor iubitorilor de Dumnezeu. Dar pe urma se ascunde pentru multa vreme bogatia acestui dar de viata facator, ca, si de vom implini toate celelalte virtuti, sa ne socotim ca nu suntem nimic, intrucat nu avem inca dragostea sfanta ca deprindere. Din pricina aceasta, sufletul se intristeaza si mai mult, purtand in el amintirea dragostei dumnezeiesti, dar neputand-o dobandi in simtire, pentru lipsa ostenelilor celor desavarsite. E trebuinta deci sa ne silim sa o implinim, ca sa ajungem la gustarea ei intru toata simtirea si incredintarea.’

[George.m]

"Sa iubim pe Domnul cum ii cinstim pe prietenii nostri. Caci am vazut adeseori pe unii suparand pe Dumnezeu si neavand nici o grija de aceasta, dar marind pe cei iubiti de ei pentru vreun lucru neinsemnat si folosind orice mijloc, nascocind orice gand, rabdand orice necaz, facandu-le orice declaratie (de cinstire), ei insisi, sau prin prieteni, sau trimitandu-le orice fel de daruri, ca sa-i intoarca "(Sfantul Ioan Scararul).