Bucuria postului

[Solveig]

În prealabil postat de windorin

Minunat rostea un parinte, zicand: "Viata crestinului este post."
Fie alimentar, fie verbal, fie vestimentar, fie de orice fel... viata crestina este un post... o postire de lume si de ce este lumesc.

.

Eu m-as simti frustrata de indemnul asta, sau poate l-as primi daca imediat mi-as aminti ca postim ca sa ne impartasim cu bucuria, cu Viata, deci postul este doar un mijloc.

[George.m]

Nu trebuie sa uitam ca adevaratul post nu consta decat in abtinerea de la anumite alimente:

Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

Esential e sa ne infranam in post mai ales pornirile egoiste, care ne impiedica sa iubim. Daca vom reusi asta, cred ca vom fi intr-adevar fericiti.

[Daniel777]

Deci ce vom face in acest post? La ce vom renunta?

[windorin]

În prealabil postat de Daniel777

Deci ce vom face in acest post? La ce vom renunta?

Fiecare sa renunte la cele care il tin robit !

Multe sunt ingaduite omului, atata timp cat nu se lasa robit de ele.
Insa cand omul ajunge rob lucrurilor, atunci el ar trebui sa se infurie asupra lor.

Unii la televizor, altii la cafea, altii la cartofi prajiti, altii la Cola, altii la parfum, altii la coafura, altii la Facebook.

[vicentiu68]

Postul păzeşte pruncii, face curat pe tânăr, umple de vrednicie pe bătrân; părul alb împodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivită; este frâu pentru oamenii în floarea vârstei, talismanul căsniciei, păzitorul fecioriei. Acestea sunt binefacerile pe care le aduce postul în fiecare casă. (Sfântul Vasile cel Mare)

Postul adevărat este abţinerea de la orice lucru rău. Sfântul Teodor Studitul

[Marius22]

În prealabil postat de vicentiu68

Postul păzeşte pruncii, face curat pe tânăr, umple de vrednicie pe bătrân; părul alb împodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivită; este frâu pentru oamenii în floarea vârstei, talismanul căsniciei, păzitorul fecioriei. Acestea sunt binefacerile pe care le aduce postul în fiecare casă. (Sfântul Vasile cel Mare)

Cat de minunat si concret mentioneaza Sfantul Vasile cel Mare roadele postului pentru fiecare generatie, pentru fiecare etapa a vietii unui om. Nu este niciodata prea devreme pentru a ne impodobi cu postul, si niciodata nu este prea tarziu. De suntem, copil, tanar sau batran, barbat sau femeie, postul nu ne lipseste de foloasele sale.

În prealabil postat de Daniel777

Deci ce vom face in acest post? La ce vom renunta?

La nervii fata de alta persoana?

[windorin]

Sa postim si pentru cei care nu postesc !
Sa postim si in numele celor care nu se pot opri de la "cele gustoase ale trupului".

Cata durere infatiseaza celorlalti aceia care nu stiu pentru ce traiesc... aceia care nu Il cunosc pe Hristos... care nu'L cauta.

În prealabil postat de Daniel777

Deci ce vom face in acest post? La ce vom renunta?

La invidie?

[adam000]

În prealabil postat de Crestin_Simona

La nervii fata de alta persoana?

În prealabil postat de Crestin_Simona

La invidie?

Tu vei reusi sa renunti in acest post la toate acestea?!?!?

Eu nu pot. N-am reusit niciodata.

De fiecare data cand am crezut ca pot, mi-a scos Dumnezeu in cale o persoana mai enervanta, ca sa-mi arate ca nu pot si sa ma smereasca. Asa ca mi-am propus doar sa ma rog. Ca asta depinde doar de bunavointa mea. De restul va avea grija Dumnezeu. M-am gandit ca daca ma rog n-o sa am timp sa ma gandesc la altii ca sa-i invidiez, pt ca o sa ma gandesc la Dumnezeu. Iar in starea de rugaciune fiind, cu gandul la Dumnezeu si pace in suflet, chiar cand ma ciocnesc de cate cineva enervant, insultator, etc, mi-e mai greu sa il bag in seama, nu mai sar in sus asa in gandul meu. Si chiar daca persoana din fata mea continua si dupa un timp sesizez ca imi pierd pacea, tot ce trebuie sa fac e sa imi impun sa tin gandul la Dumnezeu pina trece ispita. Ca la un moment dat, cand reusesc sa ma gandesc iar la Dumnezeu, potoleste pornirile rele (din mine si din celalalt) chiar Dumnezeu in mila Sa.