De ce vizitarea unui pustnic este o aberatie?

[costel]

În prealabil postat de I.Calin

P.S. Și să nu uit, pustnicii nu sunt obiective turistice.

Daca il cauti sa faci o poza cu el nu-ti foloseste la nimic, dar daca il cercetezi ca sa vezi prin el cat de departe esti de Dumnezeu, mult folos iti va aduce intalnirea cu el.

[I.Calin]

În prealabil postat de costel

Daca il cauti sa faci o poza cu el nu-ti foloseste la nimic, dar daca il cercetezi ca sa vezi prin el cat de departe esti de Dumnezeu, mult folos iti va aduce intalnirea cu el.

Așa e, mult folos mie, dar lui...?

Creștinii înainte de a se pune pe ei înșiși în centrul propriei atenții trebuie să-și vadă (și sunt convins, că majoritatea o fac) semenul întru nevoință. Pustnicii își au nevoința lor și nu ușoară. Cine vrea să-i caute trebuie să o facă "cu privirea în jos", fără prea multe cuvinte, doar cât sunt necesare (adică, vorbirea rugăciunii între doi oameni se face în tăcere, sper să reușesc să mă fac înțeles) și cât de iute, fuga - fuguța, de acolo. Doar dacă nu vrei să devii ucenic al pustnicului pentru a te împustnici (iertatu-mi fie acest verb) și tu. În rest, să ne vedem de mizeria morală (vorbesc în primul rând de mine) și de puținătatea credinței. Adevărat întru Hristos vei fi când vei trăi doar pentru El și propria desăvârșire. Pustnicii nu au nevoie de oameni cu probleme personale "de nerezolvat", deși dacă îi vor căuta, aceștia vor găsi alinare, dar, ei, pustnicii, nu mai au probleme personale de rezolvat, orice problemă care nu are legătură cu mântuirea este suspendată din viața lor.

De ce spun toate acestea, aici sau în postarea de mai sus? Mulți dintre noi cred că, dacă-l vor căuta, își vor rezolva problema cu soția / soțul, cu "vrăjile" care n-o lasă să se mărite, cu dracii din caracterul nostru de care noi înșine nu vrem să scăpăm la o analiză mai atentă, cu reușita la examene și alte, alte, situații de zi cu zi. Noi chiar nu trăim cu adevărat întru Hristos să realizăm "nimicurile" acestei vieți, nimicurile care nu au legătură cu mântuirea noastră, care sunt probleme artificiale, create de noi și diavoli să ne abată / abatem atenția de la îndumnezeire, să nu conștientizăm, de pildă, că e important ce fac pentru soția / soțul meu ca fiind semenul meu, în primul rând, și apoi, partener de viață.

În concluzie, nu sunt împotriva vizitelor la duhovnici, ci doar pentru reducerea vizitei la următoarele cuvinte (din partea noastră): "Blagoslovește / binecuvintează părinte" și "Un cuvânt de învățătură, te rog, părinte", atât și fuga de unde ai venit. Doar nu vrea careva să poarte discuții despre dogmatică, IBOR sau IBU cu părintele pustnic? Și dacă nu vrea să-ți dea vreun cuvânt de învățătură, fiindcă, probabil, consideră că ți l-ar fi dat dintr-o privire, la fel, fuga de unde ai venit. În cazul că vrei să devii pustnic, să te ajute Dumnezeu să găsești calea potrivită și rămâi, dacă o dorește și el, în preajma lui.

Doamne ajută!

[costel]

În prealabil postat de I.Calin

Așa e, mult folos mie, dar lui...?

Calin, pentru cel imbunatatit nu esti pricina de cadere. Daca iti poate spune numele, oare nu vede in tine mai multe decat ii poti spune tu? Asa ca si simpla prezenta in fata lui poate fi mai mult decat crezi tu. Deci sa nu mergem pe principiul ca trebuie sa-i cerem doar binecuvantare si sa fugim, pe motiv ca-l putem sminti.

Ma uit si la marii duhovnici, cate rele nu aud ei si cu toate acestea tot drepti raman. Asa si cu pustinicii. Cei drepti vor ramane drepti, indiferent de caderea noastra.

[I.Calin]

În prealabil postat de costel

Ma uit si la marii duhovnici, cate rele nu aud ei si cu toate acestea tot drepti raman. Asa si cu pustinicii. Cei drepti vor ramane drepti, indiferent de caderea noastra.

Ai dreptate, perfectă dreptate. Cred că poate să vadă mai multe în mine decât îi pot spune eu fără a-i povesti din experiențele mele și sunt convins că nu m-aș duce neîmplinit de acolo. Și știu că cei drepți vor fi drepți, indiferent de căderea noastră, dar eu cel cel care încă n-am fost pregătit să-l întâlnesc, ducându-mă doar din interese "lumești" nu voi risca să mă pierd pe cale neînțelegând sfințenia părintelui?

Să-ți povestesc un episod pentru a mă înțelege: am avut un coleg de școală (Dumnezeu să-l binecuvinteze că mi-a îndreptat pașii spre biserică!) care, așa cum a făcut cu mine, a făcut și cu un alt coleg baptist... l-a dus la mănăstire. Întors de acolo, sectantul a spus despre părintele Cleopa, că este "un moșneag senil" , alte invective mai grele nu cred că merită pomenite. Deci, de mine mă tem ("mine", în sens general) nu de căderea sfinților, ci căderea mea. Pentru că sfinții, deși vorbesc pe înțeles, prin cuvinte simple și concise, cei mai mulți am avea alte pretenții, poate o mică poveste, poate chiar o "bârfă", Doamne iartă-mă...

[George.m]

În prealabil postat de I.Calin

Ai dreptate, perfectă dreptate. Cred că poate să vadă mai multe în mine decât îi pot spune eu fără a-i povesti din experiențele mele și sunt convins că nu m-aș duce neîmplinit de acolo. Și știu că cei drepți vor fi drepți, indiferent de căderea noastră, dar eu cel cel care încă n-am fost pregătit să-l întâlnesc, ducându-mă doar din interese "lumești" nu voi risca să mă pierd pe cale neînțelegând sfințenia părintelui?

Să-ți povestesc un episod pentru a mă înțelege: am avut un coleg de școală (Dumnezeu să-l binecuvinteze că mi-a îndreptat pașii spre biserică!) care, așa cum a făcut cu mine, a făcut și cu un alt coleg baptist... l-a dus la mănăstire. Întors de acolo, sectantul a spus despre părintele Cleopa, că este "un moșneag senil" , alte invective mai grele nu cred că merită pomenite. Deci, de mine mă tem ("mine", în sens general) nu de căderea sfinților, ci căderea mea. Pentru că sfinții, deși vorbesc pe înțeles, prin cuvinte simple și concise, cei mai mulți am avea alte pretenții, poate o mică poveste, poate chiar o "bârfă", Doamne iartă-mă...

Eu cred ca sfantul il reveleaza cel mai bine celorlalti pe Dumnezeu. Daca nici intalnirea cu sfantul nu m-ar schimba, tind sa cred ca si de l-as intalni pe Hristos, tot ratacit as ramane. Ma gandesc ca cei ce spuneau despre Sfantul Ioan Botezatorul ca are demon (Mt.11,18), nu L-au recunoscut nici pe Hristos ca Mesia, ci il numeau mâncăcios şi băutor de vin. Ma intreb: daca respectivul "sectant" nu l-a vazut pe Cleopa drept omul lui Dumnezeu, numindu-l "mosneag senil", ce cuvinte i-ar fi adresat Dumnezeului lui Cleopa?

Am tastat pe Google "Pustnicul si ucenicul sau". Am gasit mai mult decat banuiam, de-a dreptul incantator:
1. Filmul (10 min, pare un simplu desen de animatie, e "deghizat" - sacrul camuflat in profan...)
2. Cartea (Ion Agarbiceanu, ce surpriza!)
Ambele cu acelasi nume.
Vizionare si lectura placute!