Caderea lui Adam si Eva

[cristiboss56]

În prealabil postat de andreicozia

1. Nici religia de care vorbesti nu mai are nici o valoare pentru cel care a murit, si el pleaca cu buzunarele goale, preot , episcop, Papa. Pai cind te transformi in ingrasamint de flori la ce-ti mai trebuiesc?

2. Si de unde stii ce conditii impune Dumnezeu ACOLO? S-a intos cineva de acolo si ti-a spus numai tie?
Cine hotaraste ce-i curat si necurat?...niste evrei care au facut niste liste de necuratii pentru mIha-anca? :)))) si te astepti sa ii cred?...pe evrei?.....asta-i cel mai bun banc! :)))))))))
In foarte multe alte culturi lista lor nu valoreaza nici doi bani...asta oare nu-ti da de gindit...sau aia sunt SUB-tine, suboameni, cica , necurati, eretici( ce termen convenabil)

2. Absolut nimic nu-mi spune, identic si la fel mor si episcopii! :)))

Religia de care vorbeşte Anca , este cea pe care tu ţi-ai trecuto în profil , adică :ORTODOXĂ ! Iar ai dat cu bâta-n baltă, băiete !

[FiulRisipitor]

ATENTIE: Interpretarea de mai jos este proprie nu trebuie luata ca fiind parerea bisericii!

Mie imi pare destul de simpla problema, si plec de la ideea ca niciodata creatia nu poate lua locul Celui care a creat-o. Oricat si-ar dori creatia acesta este un lucru imposibil si aici se vede amagirea sarpelui si greseala: sarpele a mintit ca ei vor ajunge ca si creatorul iar greseala este ca desi stia ca este creat totusi si-a imaginat ca poate deveni si el creator desavarsit. Ok, creatia poate fi la randul ei creatoare dar niciodata la nivelul Creatorului ei. Daca omul ar fi devenit la fel atunci care mai era rolul creatorului? De aici este clar ca DUmnezeu ar fi fost inlocuit in acest caz.
Cred ca Dumnezeu a pus acel pom pentru ca avea exeperienta anterioara cu diavolul care si el la randul lui a gandit ca poate lua locul creatorului, din acel moment creatia este supusa la un test: felul cum isi foloseste liberul arbitru. Noi nu suntem pedepsiti pentru ce nu am facut ci suntem pusi la acelasi test usor inversat: noi nu am aparut in rai ca sa fim izgoniti, ci pentru ca ne-am nascut in afara raiului trecerea testului ne va obtine biletul de intrare in Rai. Noi nu suferim din acuza pacatului stramosesc, ci alegem: daca vrem sa suferim ne indepartam de Dumnezeu, daca alegem sa traim in rai il cautam pe Dumnezeu.
Nu cred ca pomul in sine era rau cred ca era un pom oarecare, ci neascultarea poruncii era de fapt rea. Cand Adam spune "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns" nu trebuie sa ne imaginam ca se rusina de goliciunea trupeasca, ci de faptul ca lepadase porunca data, era gol sufleteste. El a gresit spunand "sunt gol" in loc sa spuna "doamne am gresit iarta-ma". Si nici a doua oara nu si-a recunoscut greseala, ci a pasat vina catre femeie.
La fel si aceasta: "Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte." Eu zic ca frunzele de smochin nu arata ca goliciunea lor fizica era problema, cred ca este ceva de genul celor care dupa ce fac un lucru rau se spala, crezand ca stergand numai urmele fizice constiinta lor este curata.
Mai departe cand se spune "Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!..."" eu interpretez cam asa:
Cuvintele cheie in aceasta fraza sunt s-a făcut ca unul dintre Noi pentru ca cunoscând(cunoaste) binele şi răul. Deci si Adam a cunoscut cine este Dumnezeu si cine este diavolul. Pentru ca Adam nu cunostea moartea, era nemuritor, daca ar fi ramas asa, ar fi fost ca si diavolul: unul ce s-a impotrivit lui Dumnezeu si este nemuritor. In dragostea lui fata de creatie Dumnezeu a mai acordat o sansa: i-a dat moartea. (De aici si ideea ca plata pacatului este moartea. Nu in sensul ca noi platim pacatele cu moartea cu in sensul ca noi pacatuind vom muri. Nu noi platim pacatele, ci noi suntem platiti cu moartea pentru ca pacatuim.) Dar aceasta moarte nu este cum cred multi o pedeapsa, ci este intradevar o PLATA. Noi suntem niste privilegiati ca ni s-a dat acest timp, pana la moarte, sa ne putem recastiga raiul, si daca l-am pierdut prin neascultare, il putem castiga prin ascultare. Iar Domnul nostru Iisus Hristos a venit sa ne arata ce trebuie sa ascultam: ni s-au dat exemple, pilde, fericirile, recunoasterea greselilor prin spovedanie(sa nu fim deci ca si Adam si Eva sa aruncam vina pe altii si nici cand suntem intreabti de ce ne ascundem sa dam alt motiv decat cel real) si multe altele. Dumnezeu nu a abandonat creatia, ci din timp in timp a trimis prooroci sa o indrepte. Pentru ca omul a persistat in rau Dumnezeu a hotarat sacrificiul suprem: sa intrupeze El si sa discute direct cu omul. Iar pentru ca omul persista inca in rau va veni apocalipsa.
„Şi de nu s-ar fi scurtat zilele acelea, nu s-ar fi mântuit tot trupul, ci pentru cei aleşi se vor scurta zilele acelea”.
Cam asta am inteles eu.
Astept corectiile celor mai in tema...

[Mihnea Dragomir]

Excelentă postare! Aţi surprins foarte bine esenţa problemei. Oamenii caută tot felul de hermeneutici encriptate asupra a ce ar putea reprezenta acel pom. Ei se complică în tot felul de volute teologice, uitând esenţialul. În realitate, a fost un simplu test de ascultare.

[Danut7]

În prealabil postat de FiulRisipitor

ATENTIE: Interpretarea de mai jos este proprie nu trebuie luata ca fiind parerea bisericii!

Mie imi pare destul de simpla problema, si plec de la ideea ca niciodata creatia nu poate lua locul Celui care a creat-o. Oricat si-ar dori creatia acesta este un lucru imposibil si aici se vede amagirea sarpelui si greseala: sarpele a mintit ca ei vor ajunge ca si creatorul iar greseala este ca desi stia ca este creat totusi si-a imaginat ca poate deveni si el creator desavarsit. Ok, creatia poate fi la randul ei creatoare dar niciodata la nivelul Creatorului ei.

unde vezi mata ca primii oameni au vrut sa-i ia locul lui Dumnezeu?aceasta premisa este falsa... si ispita diavolului nu a fost in acest sens.. ci a fost in sensul acela, in care oamenii ar fi ajuns "ca si Dumnezeu" ... si daca ne luam dupa un verset urmator aceasta s-a si intamplat "Iata Adam a ajuns ca si Noi" ..

Daca omul ar fi devenit la fel atunci care mai era rolul creatorului? De aici este clar ca DUmnezeu ar fi fost inlocuit in acest caz.

eu cred ca asta e si scopul omului.. Din Scriptura: dumnezeii sunteti si toti fii ai Celui PreaInalt." "fiti desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit este".. Si nu inteleg cum asta l-ar inlocui pe Dumnezeu... Pe baza carui rationament?Mai incearca cu afirmatia asta..

Cred ca Dumnezeu a pus acel pom pentru ca avea exeperienta anterioara cu diavolul care si el la randul lui a gandit ca poate lua locul creatorului, din acel moment creatia este supusa la un test: felul cum isi foloseste liberul arbitru.

diavolul cum a cazut? de ce sa fie nevoie ca intreaga creatie sa fie supusa la acest test?Dumnezeul atotstiutorul nu cunoastea inimile si rarunchii fiecarei molecule ale creatiei?

Noi nu suntem pedepsiti pentru ce nu am facut ci suntem pusi la acelasi test usor inversat: noi nu am aparut in rai ca sa fim izgoniti, ci pentru ca ne-am nascut in afara raiului trecerea testului ne va obtine biletul de intrare in Rai. Noi nu suferim din acuza pacatului stramosesc, ci alegem: daca vrem sa suferim ne indepartam de Dumnezeu, daca alegem sa traim in rai il cautam pe Dumnezeu.
Nu cred ca pomul in sine era rau cred ca era un pom oarecare, ci neascultarea poruncii era de fapt rea.

pai si de ce a mai dat Dumnezeu porunca aceia cu privire la pomul cunostiintei?a pregatit terenul pentru cadere? in ce a constat porunca lui Dumnezeu cu privire la pom?Astept un raspuns mai amplu si mai complex decat fraza aceia din Biblie... Practic ce a simbolizat porunca? In cazul in care porunca a fost ne-explicita si ne-argumentata , neascultarea este justificala si "rautatea" neascultarii discutabila,poate chiar inexistanta...

Cand Adam spune "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns" nu trebuie sa ne imaginam ca se rusina de goliciunea trupeasca, ci de faptul ca lepadase porunca data, era gol sufleteste. El a gresit spunand "sunt gol" in loc sa spuna "doamne am gresit iarta-ma". Si nici a doua oara nu si-a recunoscut greseala, ci a pasat vina catre femeie.
La fel si aceasta: "Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte." Eu zic ca frunzele de smochin nu arata ca goliciunea lor fizica era problema, cred ca este ceva de genul celor care dupa ce fac un lucru rau se spala, crezand ca stergand numai urmele fizice constiinta lor este curata.

Da, goliciunea aceasta se pare ca a fost una sufleteasca.Care a doua oara?Or fi ei vina de la unul la altul, de fapt nu cred ca despre asta e vorba aici, ci despre faptul ca nu si-au asumat responsabilitatea... de fapt lucrurile au stat asa... femeia i-a dat lui Adam, si sarpele a amagit-o pe femeie..

Mai departe cand se spune "Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!..."" eu interpretez cam asa:
Cuvintele cheie in aceasta fraza sunt s-a făcut ca unul dintre Noi pentru ca cunoscând(cunoaste) binele şi răul. Deci si Adam a cunoscut cine este Dumnezeu si cine este diavolul.

Daca despre asta e vorba atunci asta e un lucru bun... e un lucru rau in cazul asta ca nu i-a fost admis sa cunoasca cine este diavolul si cine este Dumnezeu.. Ce este raul si ce este binele... Fiind on-topic si putin cinstit voi sublinia ca Adam a ajuns ca Dumnezeu "cunoscand binele si raul" ... adica in sensul asta a ajuns ca Dumnezeu... Ce inseamna asta mai concret nu stiu... poate mai tarziu pe topic voi forta si eu o interpretare..

Pentru ca Adam nu cunostea moartea, era nemuritor, daca ar fi ramas asa, ar fi fost ca si diavolul: unul ce s-a impotrivit lui Dumnezeu si este nemuritor. In dragostea lui fata de creatie Dumnezeu a mai acordat o sansa: i-a dat moartea. (De aici si ideea ca plata pacatului este moartea. Nu in sensul ca noi platim pacatele cu moartea cu in sensul ca noi pacatuind vom muri. Nu noi platim pacatele, ci noi suntem platiti cu moartea pentru ca pacatuim.) Dar aceasta moarte nu este cum cred multi o pedeapsa, ci este intradevar o PLATA. Noi suntem niste privilegiati ca ni s-a dat acest timp, pana la moarte, sa ne putem recastiga raiul, si daca l-am pierdut prin neascultare, il putem castiga prin ascultare.

Da, cam asta spune si Serafim Rose in viata dupa moarte, argumentand cu citate din sfintii parinti.Asa se spune ca daca omul ar fi mancat apoi din pomul vietii starea aceia de goliciune sufleteasca si pacatul ar fi devenit vesnice si nemuritoare.. Deci intr-un fel e bine ca suntem izgnotiti si moartea e un lucru bun!Cu gandul si la premisa asta am deschis topicul...

[Danut7]

ce a fost pomul cunostiintei binelui si raului?ce inseamna cunoasterea binelui si a raului din primele pagini ale Bibliei?

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de Danut7

ce a fost pomul cunostiintei binelui si raului?ce inseamna cunoasterea binelui si a raului din primele pagini ale Bibliei?

Binele il cunosteau in starea in care erau, dar nu cunosteau raul. Raul in sine nu are existenta, el este doar absenta binelui. Asa cum intunericul este absenta luminii (lumina=radiatie electromagnetica fotoni, intuneric= NIMIC) tot asa absenta lui Dumnezeu era raul. Asadar ei cunosteau binele dar nu-l cunosteau in antiteza cu raul.
Ai putea sa-ti imaginezi la ce-i folosea lui Adam si Evei in rai cunostiinta binelui si raului? Doar asa... sa-si satisfaca curizitatea sau ii mai trebuia la ceva?
Pomul binelui si raului era un pom oarecare dar evident ca testul sa fie cat mai serios, a fost facut si atragator. De test era nevoie, asa cum noi dupa ce facem (creeam) ceva, testam functionalitatea. Dumnezeu testa liberul arbitru al omului, si chiar daca stia ca va cadea in bunatatea Lui nu putea sa-i ia acest liber arbitru. Fara liberul arbitru omul nu mai este chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Cand spunem ca noi trebuie sa fim ca si Dumnezeu inseamna sa ne folosim acest liber arbitru numai pentru facerea binelui.

[calator prin ploaie]

http://www.descopera.org/pacatul-originar-adam-si-eva/

[cocorel]

In VT Facerea cum spune ordinea prima data la inceput pana la ziua a saptea si spune ca toate plantele si pomii ii da Dumnezeu oamenilor iar dupa aia cand e un fel de reluare dupa a saptea incepe sa povesteasca din nou ce a facut si nu mai e la fel?Nici ordinea nu mai e aia si nici pomii nu mai sunt toti dati oamenilor.

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de calator prin ploaie

http://www.descopera.org/pacatul-originar-adam-si-eva/

Pe nicaieri, slab de tot... merge exact pe sistemul de gandire al lui Danut7...
Ne intrebam "de ce nu?" dar nu incercam si "de ce da?" sau "la ce foloseste?" - in legatura cu neascultarea...
Unii s-au poticnict de geneza... altii au ramas la legea veche si sabat... si tot asa... In ansamblu e prea greu de privit.

De ce a pus Dumnezeu copacul cunoasterii si pe cel al nemuririi intr-un loc accesibil celor doi, mai ales ca El prin natura sa stia ce urma sa se intample? Tinuti o vesnicie cu ispita langa ei, era imposibil sa nu cedeze, macar din plictiseala sau curiozitate. De ce au fost pedepsiti atat de aspru, fiind niste copii din punct de vedere mental.

Imposibil? Da, la gandirea limitata a unora, respingandu-l pe Dumnezeu e clar, dar Iisus Hristos spunea "Indrazniti! Eu am biruit lumea!" Plictiseala? Curiozitate? As zice mai repede pofta si dorinta de inaltare: "De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă..."
1. placut la vedere si bun de mancat
2. vrednic de dorit pentru ca da stiinta

...au fost Adam si Eva parintii umanitatii (este posibil oare din punct de vedere stiintific?), de ce a existat un diavol in momentul creatiei (intrebare la care religia nu a putut raspunde pana in prezent) si, mai ales, de ce divinul a interzis Cunoasterea omului?

Probleme de intelegere a succesiunii lucrurilor: Diavolul exista in momentul creatiei omului, dar nu a fost creat diavol. Autorul probabil vrea sa spuna in paranteza subliniata ca nu e de acord ca invatatura despre aparitia diavolului. Nu a interzis cunoasterea, ci a interzis cunoasterea raului. Desigur fraza de mai sus ne arata si scepticismul in priviinta lui Dumnezeu si a creatiei, odata cu aceasta nici nu poti intelege mecanismele prin care a trecut creatia.

Si, pana la urma, ce este rau in a vrea sa fii ca Dumnezeu? Asemeni lui, cum ne recomanda in atatea locuri Scripturile. Si Lucifer a vrut sa fie asemeni lui. Se pare ca istoria se repeta. Si el a fost alunga din Rai precum Omul din Gradina Edenului.

Sa fi ca Dumnezeu dar nu fara Dumnezeu (cred ca cineva deja a dat replica asta), asa cum DUmnezeu intotdeauna vorbeste la plural "Sa facem om dupa...", in acest plural putea fi inclus si omul. Lucifer nu a vrus sa fie ca si Dumnezeu ci a spus ca isi va sui scaunul mai sus, apoi pe om nu mai putea sa-l ispiteasca cu aceeasi idee, ca va fi mai presus de Dumnezeu, ci la fel. Nu avea nevoie de un concurent pentru locul la care aspira el, ci de o sluga.

Ipotetic, probabil Adam a vrut sa cunoasca adevarata Lumina, sa fie asemeni zeului, sa cunoasca. Stim cu totii ca elevii si-au intrecut adeseori mentorii.Un zeu prea gelos, prea exigent in a-si impartasi cunostintele cu propria “creatie”. Uneori creatia ajunge sa intreaca Creatorul.

In sfarsit arama se da pe fata... deci totusi aspiram sa intrecem creatorul... Inseamna ca deja nu-L mai cunoastem/recunoastem de creator daca deja credem ca putem fi mai mult. IMPOSIBIL!

Cum pot crede azi intr-un pacat transmis peste mii de generatii? Cum pot crede azi intr-un pacat transmis indirect, habitual de care nu sunt vinovat? De care nu ma simt vinovat? Cum pot fi inca un “fiu al maniei”? (Ef 2,3)

Citatul anterior ne arata cum: inca vrem/credem ca putem fi mai mari decat creatorul.

[Danut7]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Binele il cunosteau in starea in care erau, dar nu cunosteau raul. Raul in sine nu are existenta, el este doar absenta binelui. Asa cum intunericul este absenta luminii (lumina=radiatie electromagnetica fotoni, intuneric= NIMIC) tot asa absenta lui Dumnezeu era raul. Asadar ei cunosteau binele dar nu-l cunosteau in antiteza cu raul.

Daca raul nu are existenta in sine, atunci nimic nu e rau in sine.. sa minti nu e rau, sa ucizi nu e rau, sa furi nu e rau... daca raul e absenta binelui, atunci ce e binele?

Ai putea sa-ti imaginezi la ce-i folosea lui Adam si Evei in rai cunostiinta binelui si raului? Doar asa... sa-si satisfaca curizitatea sau ii mai trebuia la ceva?
Pomul binelui si raului era un pom oarecare dar evident ca testul sa fie cat mai serios, a fost facut si atragator. De test era nevoie, asa cum noi dupa ce facem (creeam) ceva, testam functionalitatea. Dumnezeu testa liberul arbitru al omului, si chiar daca stia ca va cadea in bunatatea Lui nu putea sa-i ia acest liber arbitru. Fara liberul arbitru omul nu mai este chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Cand spunem ca noi trebuie sa fim ca si Dumnezeu inseamna sa ne folosim acest liber arbitru numai pentru facerea binelui.

Gordon and Rendsburg[1] have suggested that the phrase "טוֹב וָרָע", translated good and evil, is a merism, i.e. a figure of speech whereby a pair of opposites are used together to create the meaning all or everything (as in the English phrase, "they searched high and low", meaning that they searched everywhere). They conjecture, therefore that the tree of the knowledge of good and evil means tree of all knowledge. This meaning can be brought out by the alternative translations tree of the knowledge of good and of evil (the word of not being expressed in the Hebrew) or tree of knowledge, both good and evil. The phrase occurs twice as applied to the tree, Genesis 2:9, Genesis 2:17. It also occurs twice as describing the knowledge gained Genesis 3:5 and Genesis 3:22 where it may be translated perhaps with knowledge, both good and evil.

Nu cred ca Dumnezeu atottiitorul avea nevoie de teste..

Intrebare: Pomul cunostiintei avea sa ramana un fruct oprit pentru primii oameni, chiar daca acestia nu au fi mancat din el cand sarpele i-a ispitit?