Pacatul sinuciderii are iertare?

[calator prin ploaie]

Deci, precum afirmam odata, sinucigasii nu trebuiesc bagati in aceasi oala cu totii, deoarece cauza gestului lor poate sa difere si exista circumstante in care ei vor fi iertati...Dumnezeu sa-i ierte!

[Mihnea Dragomir]

Este evident că sinuciderea e o materie gravă. Adică un lucru care, dacă este făcut cu deplină intentie si deliberare suficienta, duce la caderea din starea de gratie, iar cei care mor in stare cazuta suferă damnarea perpetuă. În cazul celor care în mod sigur au suferit damnarea perpetuă este înţelept ca Biserica să nu se roage, cel puţin în mod public, acest lucru fiind perfect inutil celor morţi şi putând fi pricină de sminteală celor vii.

Aşadar, practica neacordării funeraliilor celor ce se sinucid are în vedere două prezumţii:
1) că sinuciderea s-a făcut cu deplină intenţie şi deliberare suficientă
2) că făptuitorul nu a avut o perfectă căinţă faţă de fapta sa.

În realitate, noi rareori putem fi siguri că prezumţia 1 este adevărată şi practic niciodată că prezumţia 2 este adevărată. Altfel spus, eu pot să iau două flacoane de Fenobarbital fiindcă sunt dus cu capul, caz în care vorbim de nebunie şi nu de deliberare suficientă. Sau, pot să am deplină intenţie şi să aleg liber să mă omor, dar imediat după comiterea actului suicidar să-mi pară rău că mă lepăd de Cel care mi-a dăruit viaţa, să cer ajutor, adică să mă căiesc în mod perfect.
Prin urmare, nu este greşit ca Biserica să se roage şi pentru cei care se sinucid, aşa cum se roagă pentru cei care fac orice alt păcat de moarte. În practică, în special când există unele indicii că prezumţia 1 sau 2 nu este sigură, episcopii obişnuiesc să acorde cu generozitate dispensă canonică (pogorământ). Biserica menţine această regulă, probabil din motive prudenţiale, pentru ca toţi să ştie că sinuciderea face parte dintre păcatele cele mai grave, fiind păcat teologic, ca şi schisma, erezia, apostazia, sacrilegiul sau avortul.

[dianagroza]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este evident că sinuciderea e o materie gravă. Adică un lucru care, dacă este făcut cu deplină intentie si deliberare suficienta, duce la caderea din starea de gratie, iar cei care mor in stare cazuta suferă damnarea perpetuă. În cazul celor care în mod sigur au suferit damnarea perpetuă este înţelept ca Biserica să nu se roage, cel puţin în mod public, acest lucru fiind perfect inutil celor morţi şi putând fi pricină de sminteală celor vii.

Aşadar, practica neacordării funeraliilor celor ce se sinucid are în vedere două prezumţii:
1) că sinuciderea s-a făcut cu deplină intenţie şi deliberare suficientă
2) că făptuitorul nu a avut o perfectă căinţă faţă de fapta sa.

În realitate, noi rareori putem fi siguri că prezumţia 1 este adevărată şi practic niciodată că prezumţia 2 este adevărată. Altfel spus, eu pot să iau două flacoane de Fenobarbital fiindcă sunt dus cu capul, caz în care vorbim de nebunie şi nu de deliberare suficientă. Sau, pot să am deplină intenţie şi să aleg liber să mă omor, dar imediat după comiterea actului suicidar să-mi pară rău că mă lepăd de Cel care mi-a dăruit viaţa, să cer ajutor, adică să mă căiesc în mod perfect.
Prin urmare, nu este greşit ca Biserica să se roage şi pentru cei care se sinucid, aşa cum se roagă pentru cei care fac orice alt păcat de moarte. În practică, în special când există unele indicii că prezumţia 1 sau 2 nu este sigură, episcopii obişnuiesc să acorde cu generozitate dispensă canonică (pogorământ). Biserica menţine această regulă, probabil din motive prudenţiale, pentru ca toţi să ştie că sinuciderea face parte dintre păcatele cele mai grave, fiind păcat teologic, ca şi schisma, erezia, apostazia, sacrilegiul sau avortul.

Pai e clar ca pacatul sinuciderii nu este un pacat ca oricare altul, iar pomenirea sinucigasului, potrivit BO este interzisa, cu exceptia cazurilor prezentate mai sus. Nu facem decat sa ne dam cu presupusul, cand pozitia bisericii e clara.
Care este pozitia BC referitoare la sinucigasi? Ii pomeneste pe sinucigasi?
La faza cu cainta imediat dupa comiterea actului, mi se pare asemanatoare cu situatia in care cineva incearca sa se sinucida si nu reuseste. In ambele cazuri, nu gasesc o explicatie. In primul caz, cum de pe final exista cainta si e voia lui Dumnezeu sa moara, iar in al doilea caz, desi nu e cainta, Dumnezeu nu voieste ca acel om sa moara.
Nu incerc neaparat sa gasesc o logica, ci ca sunt multe lucruri care nu ne sunt descoperite, dar totusi, pana le aflam ar trebui sa respectam deciziile bisericii.

[calator prin ploaie]

Eu zic ca judecata , masura cu care sau dupa care se face judecata este a Domnului...cred ca EL cunoaste perfect sufletul celui ce a procedat astfel...Si oricum ca se face slujba aceea sumara, ca nu , dincolo TOATA puterea deciziei este a LUI ! Doamne ajuta si ne iarta !

[dianagroza]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Eu zic ca judecata , masura cu care sau dupa care se face judecata este a Domnului...cred ca EL cunoaste perfect sufletul celui ce a procedat astfel...Si oricum ca se face slujba aceea sumara, ca nu , dincolo TOATA puterea deciziei este a LUI ! Doamne ajuta si ne iarta !

Sunt de acord.
Dar asta nu inseamna ca BO ne duce pe cai gresite. Cred ca au decis ca sinucigasii sa nu se pomeneasca cu un motiv intemeiat.

[calator prin ploaie]

Eu iubesc "vocea" lui Dumnezeu ...in rest e numai murmur....dar il ascult din respect pt aceasta lume......

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de dianagroza

Care este pozitia BC referitoare la sinucigasi? Ii pomeneste pe sinucigasi?

Sinucigaşii sunt membri ai Bisericii a căror moarte poate fi un scandal şi motiv de sminteală. De aceea, funeraliile sunt permise cu acordul ordinariului (episcopului locului), care obişnuieşte să dea această dispensă cu generozitate. Un motiv care l-ar putea face să nu dea dispensă ar fi poziţia notorie de dispreţ faţă de Dumnezeu pe care ar fi avut-o mortul.

Şi da, sinucigaşii pot fi pomeniţi, ca orice fii mai mult sau mai puţini păcătoşi ai Bisericii. Numai cei aflaţi extra Ecclesiam nu pot fi pomeniţi. Mahomed nu poate fi pomenit, Hitler poate fi pomenit, chiar dacă s-a sinucis.

[dianagroza]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sinucigaşii sunt membri ai Bisericii a căror moarte poate fi un scandal şi motiv de sminteală. De aceea, funeraliile sunt permise cu acordul ordinariului (episcopului locului), care obişnuieşte să dea această dispensă cu generozitate. Un motiv care l-ar putea face să nu dea dispensă ar fi poziţia notorie de dispreţ faţă de Dumnezeu pe care ar fi avut-o mortul.

Si cum poate fi stabilita aceasta "pozitie notorie de dispret fata de Dumnezeu". Pe ce se axeaza?.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de dianagroza

Si cum poate fi stabilita aceasta "pozitie notorie de dispret fata de Dumnezeu". Pe ce se axeaza?.

De exemplu, prin articole de presă sau emisiuni TV în care ar afirma că Dumnezeu nu există, ori că Biserica Sa nu este Biserica Sa. Sau, prin apartenenţa publică la franc-masonerie, care înseamnă, dealtfel, excomunicare automată.

[dianagroza]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De exemplu, prin articole de presă sau emisiuni TV în care ar afirma că Dumnezeu nu există, ori că Biserica Sa nu este Biserica Sa. Sau, prin apartenenţa publică la franc-masonerie, care înseamnă, dealtfel, excomunicare automată.

Aha...adica prin ceva public si care poate fi dovedit.
Nu prea ma lamuresc aceste motive, dar na... asa sunt si asa le iau.