ingeras sau nu

[anna21]

În prealabil postat de happy.angel

chiar trebuie sa va certati, chiar nu mai stim sa spunem un cuvant frumos unei mame care sufera.as dori daca sunt preoti aici sa le aflu parerea.
anna eu m0am spovedit toata sarcina si dupa.mi s-a fracut molifta si dupa reductie si dupa moartea stefaniei.am facut tot ce puteam face,am botezat 2 copilasi.unul e nascut la 28 saptamani si e bine...David Gabriel.si o fetita acum 2 ani Carina Rebeca.mia-m dorit mult dupa mi\oartea stefaniei sa adopt o fetita si o voi face...intr-o zi.copilasi nu mai vreau sa fac, mi-am legat trompele( probabil iara o sa sariti pe mine) dar eu nu mai pot fizic sa tin o sarcina si nici omotional.merg la cimitir la ea, ma rog pt ea, si dau de pomana hainute si dulciuri.ma consider oarecum vinovata si eu de moartea ei si recunosc ca sunt o persoana cu multe pacate si ca dumnezeu mi-a luat copilul cel mult dorit...dar nu ca o pedeapsa ci pt ca l-a iubit mai mult ca mine.nu cred ca dumnezeu pedepseste asa dur.

Ramona, nu te critic pe tine.
Tu stii ce ai facut si de ce. Nu te judec eu.

Si eu sunt plina de pacate, pacate mari.. Dar incerc sa fac diferenta intre ceea ce fac eu si ceea ce este adevarat/bine. Adica daca eu sunt lacoma, sa zicem, nu voi vorbi impotriva infranarii la mancare, ci voi incerca sa ma schimb eu.

Eu pot intelege ca ai dus lipsa de sfat.
Cred ca o mare problema a vremurilor de azi este lipsa de sfat.
Am nevoie uneori de sfat mai mult decat de apa sau mancare.. dar astea sunt timpurile pe care le traim.

Sa-ti dau exemplu personal, ca tot ai pomenit de ligaturarea trompelor. Cand eram gravida doctorul ma innebunea de cap sa spun ce metoda contraceptiva folosesc, ca sa scrie in dosar si sa-mi faca councelling. A inteles imediat ca sunt impotriva anticonceptionalelor si a dus o munca asidua de convingere sa-mi ligaturez trompele. Era prieten cu sotul meu, care a preluat ideea si continua presiunea acasa. Aproape cedasem nervos, cand m-am intalnit cu o mamica in parc si i-am spus ce ma supara si mi-a spus scurt ca e pacat. Foarte rar auzi acest cuvant in gura unui american. Am luat-o ca pe un raspuns definitiv si culmea, din ziua aceea nici doctorul si nici sotul nu au mai ridicat problema! Au amutit simultan de parca vrasmasul nu le mai dadea ghes!
Asa ca inteleg ca presiunea mediului e mare si doctorii sunt "autoritate" absoluta in multe situatii etc.. Iar contestarea lor te pune intr-o pozitie de "nebuna".
Este foarte greu.
De aceea cred ca este esential, mai mult, e o problema de viata si de moarte sa se cunoasca invatatura crestina.