Ce sa faci daca ai mancat ceva de dulce, cand voiai sa tii post?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Daniel777

Cand ai uitat,nu e pacat,iar cand ai mancat cu voie,acela e pacat.

Trebuia sa refuzi ciocolata,stiind ca ti-ai adus aminte de post.

Altadata asa sa faci :)

Foarte corect răspuns. Intenţia este totul. Dacă uităm că e zi de post, nu e nimic grav. Dar, deîndată ce Spiritul Sfânt ne trimite harul aducerii aminte, suntem legaţi de obligaţia gravă de a-l ţine.
Să presupunem că mi-au plăcut nişte butoni de cămaşă a unui coleg, deşi erau dintre aceia de doi lei, din Obor. Am hotărât să-i iau eu, că el are mai multe perechi.
Este un furt mic. Materie mică, păcat mic.
Da, numai că, ajuns acasă, m-am uitat mai bine la ce butoni am dosit în palmă. Ceea ce părea sticlă ordinară, face acum ape în lumină. Îi verific şi taie sticla. Ca să vezi ! Am două diamante de mare preţ ! Ce noroc, acuma chiar că nu am să-i înapoiez colegului meu. Nici nu aş avea cum, dacă i-aş spune că i-am luat crezând că sunt de sticlă, nu m-ar crede. Este acesta un păcat de moarte ? Desigur. Dar când a fost consumat el? Nu prima dată, când am luat butonii despre care credeam că sunt de sticlă. Ci când am realizat valoarea bunului furat şi nu l-am dus înapoi.

Dar foarte instructiv este să luăm şi exemplul invers. Să presupunem că, văzând nişte butoni cu splendide diamante la un coleg de-al meu, pe care le-aş putea vinde şi aş lua banii de pe multe salarii, m-am decis să-i dosesc şi să plec cu ei.
Ajuns acasă, constat că am avut un teribil ghinion. Ceea ce eu am crezut că va fi rezolvarea grijilor mele băneşti, se dovedeşte a fi nu diamant, ci sticlă nenorocită. Aşadar, am riscat pentru doi butoni de sticlă !!
Este acesta păcat de moarte ? Da. Nu prin valoarea a ceea ce am furat, ci prin intenţia mea. Iată cum, ca regulă generală, intenţia păcatului prevalează asupra materiei păcatului. Desigur că această regulă generală are şi excepţii. Despre ele, cu altă ocazie. Nu este frumoasă teologia morală ?