Citat:
În prealabil postat de catalin2
|
Catalin,
Eu am inteles ca unele persoane printre care si tu, inteleg cuvantul ispita din Biblie doar in sensul de "tentatie, ademenire" de aceea discutiile pe aceasta tema nu pot fi decat incomplete dar o sa revin la asta la sfarsitul acestei postari. Din perspectiva aceasta a ispitei ca si tentatie nu am zis niciodata ca diavolul ar soma, ci am zis dimpotriva ca ne bombardeaza pe toti, drepti si nedrepti, cu tentatiile lui (care sunt ispite exterioare). Revin mai incolo la idee dar pana atunci o sa folosesc termenul de ispita in sensul strict pe care il folositi voi, de tentatie exterioara de la diavol.
Acum despre articolul sugerat. Incep cu paragraful:
"Psalmitul David graieste: "Cerceteaza-ma, Doamne, si cunoaste inima mea; incearca-ma si cunoaste cararile mele” (Psalm 138, 23). Deci, el nu cere sa fie lasat in pace, ci incercat. Asa ca nu prezenta ispitelor trebuie sa ne nelinisteasca, ci lipsa lor, dupa cum spune si Isus Sirah (2, 1): "Daca te apropii sa slujesti Domnului pregateste-te pentru ispite"."
Aici Adrian vrea sa evidentieze ca pe masura ce ne apropiem de Dumnezeu, acesta ne pune la incercare, iar incercarea la care ne supune Dumnezeu ar fi de a ne lasa pe mana ispitelor.
Psalmistul David, cand cere incercari de la Dumnezeu cu siguranta nu cere sa fie ispitit de pacat, cum sa ceara asa ceva si inca de la Dumnezeu cel care nu ispiteste pe nimeni? Incercarile lui Dumnezeu sunt bune, ne ajuta sa crestem duhovniceste si in nici un caz nu sunt ceva rau, ci raul vine de la diavol. Asa ca este exclus ca David sa fi cerut ceva rau de la Dumnezeu. Cat priveste paragraful de la Isus Sirah, din nou este o traducere nefericita in limba romana a cuvantului "ispite" pentru ca nu este vorba de ispite ci traducerea corecta este "incercari". Cand omul se apropie de Domnul se pregateste pentru incercari, si nicidecum pentru ispite. Dumnezeu a zis clar ca El nu ispiteste pe nimeni. Dumnezeu il incearca pe om, insa cu o incercare buna, pozitiva, care il ajuta pe om sa creasca duhovniceste, si nicidecum nu il ispiteste sa faca raul. Ispitele vin doar de la diavol, iar Dumnezeu permite insa existenta ispitelor de la Satana nu pentru faptul ca ar fi ceva bun pentru noi, pentru ca daca ispita ar fi buna, atunci ne-ar ispiti Insusi Dumnezeu, ci permite ispita satanei din simplul motiv ca si pe satana l-a creat cu vointa libera ca si pe noi, asa ca permite raul lui la fel de mult cum il permite si pe al nostru, fara sa il doreasca nici pe unul si nici pe altul, dar le va permite pe amandoua pana cand va veni ora judecatii si pentru noi si pentru diavol. Atat si nimic mai mult.