Nevoia de estetic în spațiul public

[Traditie1]

M-ar interesa foarte tare ce credeţi voi despre frumosul viu şi frumosul mort!

Cred că, așa cum spuneai și tu, conceptul de frumos exprimă de fapt aspirația noastră spre niște valori care nu sunt atât estetice cât biologice, sociale, morale.

Din această cauză nu poate exista frumos mort, frumosul este numai viu, pentru că hrănește, înalță (în sensul bun, al emancipării), zidește.

Atunci când un lucru lipsit de viață este apreciat ca frumos nu este din cauza acelei lipse de viață ci datorită unor elemente bune cu care este amestecat.

Dacă ar fi să căutăm care forme de exprimare sunt cele mai pline de viață, cred că sunt cele care vor să dăruiască bucurie și între ele sunt și operele de artă sau clădirile progresiste. Alte forme de exprimare, care urmăresc ideologii totalitare, ambiții personale și alte tendințe negative sunt aducătoare de pustietate spirituală, răspânditoare de moarte.

[MariS_]

Frumosul este ontologic pe cand uratul este accident. Frumosul este ontologic pentru ca Dumnezeu a creat totul bun si frumos. Uratul reprezinta gradul de degradare al frumosului, el nu exista ontologic. Ca si raul care e lipsa binelui, uratul e lipsa frumosului sau degradarea lui si din acest motiv el nu are fiinta, e doar un accident pe trupul desfigurat al frumosului. Din acest motiv frumosul trimite intotdeauna la origini cand toate au fost bune si frumoase, iar noi avem in inima o nostalgie a Raiului pierdut, a frumusetii desavarsite cu care Dumnezeu a binecuvantat Creatia. Inima noastra rezoneaza cu frumosul si se bucura la vederea lui ca atunci cand reintalnesti un prieten foarte foarte drag, demult plecat, iar regasirea iti da o stare intensa de vie emotie. Trebuie sa cautam frumosul asa cum cautam si binele dar nu din considerente pur estetice sau chiar mai rau, trupesti, ci ontologice, adica sa descifram in frumos stiinta si intelepciunea lui Dumnezeu ce pe toate le lucreaza cu atotstiinta Sa si desavarsirea Sa. Si toate ies frumoase si bune din mainile Sale.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Eu cred ca frumusetea in stare pura este natura.Orice contructie,oricat de somptuoasa ar fi, nu-ti poate bucura sufletul mai tare ca si frumusetea unei tufe cu fragute pe care o descoperi urcand spre inima muntelui..
Cel putin asa cred eu..