Despre viclenia sectantilor

[catalin2]

În prealabil postat de AdrianAamz

Sunteti de acord ca marea schisma de la 1054 se datoreaza in primul rand dificultatilor de comunicare, (atat de distanta, cat si de limba) si ambitiilor celor care se aflau la varful conducerii patriarhatelor ? Ca problema nu a mai rezidat intr-un adevar doctrinar, ci in elanuri si ambitii omenesti ?

Din moment ce scrie ca niciun fir de par nu cade fara stiinta lui Dumnezeu, cu atat mai mult o mare despartire nu se face fata stiinta lui Dumnezeu. Si orientalii au avut multe erezii, dar s-a intamplat sa-si revina din ele. Pe cand monofizitii s-au despartit imediat.
Dupa mica schisma din secolul IX, cand apusenii, intariti de alinata cu imperiul franc, au incercat sa impuna primatul si in est, realtiile intre est si vest au devenit sporadice. De fapt schisma a inceput cand Roma a acceptat oficial Filioque, in 1014, deci cu 40 de ani inainte de ruperea oficiala. papa nu mai era pomenit la Constantinopol.

În prealabil postat de AdrianAamz

Mai sunteti de acord ca daca Biserica s-a rupt in doua de la varf spre baza, unitatea ei se poate reface de la baza spre varf ?

Deci noi facem parte dintr-o jumatate de Biserica, nu una intreaga? Cum toate se intampla cu voia sau stiinta lui Dumnezeu, daca trebuia sa se intample se producea unirea. De fapt e gresit spun unirea, ci revenirea catolicilor la ortodoxie. Desi nu prea s-a mai intamplat o revenire in istorie a celor despartiti. Ba s-au produs noi despartiri. Asadar, cand monofizitii s-au despartit de biserica nu s-a rupt in doua biserica. Cand catolicii s-au despartit de ortodoxie nu s-a rupt in doua Biserica. Si ei au doar o singura diferenta de dogma. Chiar si in cazul unei schisme, cand nu exista diferente de dogme, nu spunem ca Biserica se rupe, ci cei cu schisma se rup de Biserica.