Crede si nu cerceta

[Fr.Guillaume de Ruszka]

În prealabil postat de vsovivi

Adică iată inqqqiziţia ne învaţă că cică prin semeţia omului mândru, prin forţele sale naturale, poate să ia locul lui Dumnezeu şi să demonstreze că există... folosind raţiunea umană...

Păi atunci la ce ne mai foloseşte Duhul Sfânt şi darul Duhului Sfânt dacă omul poate şi singur să creadă şi să demonstreze şi să se suie...

Este scris: ''Fără Mine nu puteţi face nimic!'' şi asta ca răspuns dat apostolilor şi celor speriaţi de faptul că li se părea că e imposibilă mântuirea la om, credinţa... vezi discuţia cu tânărul bogat şi cu Zaheu.

Vai de casa aceea care odată ajunsă curată i-a venit iar gândul rău şi ea l-a primit, căci cele de pe urmă erau mai rele decât cele dintâi.

Nu comentez. N-are rost...............................Chiar ca pentru tine pamantu-i plat,sau poate triunghi.................

[vsovivi]

În prealabil postat de Fr.Guillaume de Ruszka

Nu comentez. N-are rost...............................Chiar ca pentru tine pamantu-i plat,sau poate triunghi.................

Păi ce e de comentat, sau nu v-am demonstrat că pământul nu e glob apelând şi la raţionalitate şi logică?

V-am întrebat simplu:

Cum este dreapta infinită într-un univers finit, limitat? Unde dincolo de limite nu mai e nimic şi nemaifiind nimic dincolo nici n-ai cum să-l vezi. Căci Creaţie e finită. Şi cum se pot aşeza 3 puncte unul lângă altul în plan dacă au totuşi o dimensiune finită, sau 6 în spaţiu, şi care este unghiul minim făcut de două drepte formate din puncte dispuse continuu pe ele, căci două puncte nu pot ocupa acelaşi spaţiu. Şi iată geometria voastră euclidiană e clar absurdă căci e o făcătură deoarece dreapta infinită într-un univers finit nu poate fi decât o născoceală, o închipuire ce nu se mai termină. Iar unghiul minim dintre două drepte este de 60 de grade. Despre inerţie şi relativitate ce să mai vorbim, nişte idoli absurzi şi nişte postulate ameţitoare care au afirmat că nu există sus şi jos şi că materia fără Dumnezeu nu se rugineşte, nu se sfârşeşte... ci îşi păstrează masa şi forma la infinit... impulsul, căci ei au născocit vidul perfect, adică lipsa oricărei interacţiuni, păi chiar fără interacţiune, materia cu impuls îşi pierde calităţile, îmbătrâneşte şi moare, putrezeşte... şi atunci ce anume se conservă? Viteza unei mase ce dispare treptat şi se transformă în praf şi funingine? Deci nu se conservă nici la nivel abstracţional, nici idealizând la infinit.

Şi nu am zis că e plat pământul ci că nu e glob şi am zis de unde am primit şi eu, de sus, că pământul ieşit din apele ce s-au retras e ca un lighean şi marginile în jos şi lateral nu le vei găsi căci dacă le-ai găsi atunci creaţia ar fi în altceva mai mare, şi tot aşa la infinit, deci de aia nu vezi marginile ligheanului şi fundul lui căci dincolo nu mai este creat nimic, şi marginile cu nimicul nu ai cum să le vezi. Ceea ce poţi să vezi este ceea ce este deasupra, spre Cer şi locurile prin care ai mai trecut, şi ele îţi vor fi certitudinea că ai trecut de limita dreptei finite, căci mergând tot drept pe pământ vei ajunge de unde ai plecat. Şi se va demonstra clar în momentul când un laser suficient de puternic va merge razant cu oceanul şi va lovi continentul la aceiaşi înălţime. Deci unde este curbura pământului? A păpat-o Galileo Galilei sau Geordano Bruno? Şi totuşi pământul NU se învârte ci soarele şi luna merg pe deasupra lui şi stelele pe firmament. Iar pământuri în Cer nu există! oricâte telescoape vor instala unii ce cred ei că prin ele pot demonstra şi impune minciuna.

Toată creaţia mărturiseşte pe Dumnezeu Creatorul, dar trebuie să ai smerenia ca să ajungi să vezi concluzia, cu raţiunea şi cu ochiul minţii şi cu cel duhovnicesc. E simplă, şi mică şi frumoasă Creaţia, e ca o inimă de forma unui ochi drept al Lui Dumnezeu. Dar omul se încurcă în teorii şi închipuiri şi în modele născocite de el.

Nu ai să poţi ajunge la Adevăr decât pe Cale... altfel te va încurca satana în tot felul de nimicuri ca să te cerţi şi să-ţi închipui că poţi tu singur doar prin puterile tale de om...

''Fără Mine nu veţi putea face nimic!'' (Era vorba de Dumnezeu, adică nu vă veţi putea mântui cum nici tânărul bogat nu a reuşit ca să moştenească Credinţa pe care o moştenise iată casa lui Zaheu, dar vai de casa care după ce a fost curăţată deschide iarăşi duhului rău, căci acela văzând că e măturată mai cheamă încă 7 duhuri rele, şi starea de pe urmă a omului va fi mai rea ca cea dinainte.)

[Dumitru73]

vsovivi cred ca nu a fost vreodata la mare, sa vada cum "dispar" vapoarele, atunci cand trec de linia orizontului, tocmai datorita curburii pamantului, pe care nu a papat-o nimeni ...

[vsovivi]

În prealabil postat de Dumitru73

vsovivi cred ca nu a fost vreodata la mare, sa vada cum "dispar" vapoarele, atunci cand trec de linia orizontului, tocmai datorita curburii pamantului, pe care nu a papat-o nimeni ...

Fenomenul nu este curbura pământului ci e vorba că razele de lumină prin păturile de aer de diferite temperaturi suferă fenomenul de refracţie, şi pentru aia nu vezi partea de jos ci doar undele luminoase cu imaginea de deasupra a navei căci cele de mai jos s-au frânt şi nu au mai ajuns la tine; E vorba de acelaşi fenomen ca la apusul şi răsăritul soarelui şi lunii, refracţia razelor prin păturile de aer aşezate ca păturile pe un pat cu fundul ca un lighean. Este vorba de unghiul critic de reflexie şi refracţie prin păturile de aer de diferite comoziţii şi temepraturi.

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivi

Fenomenul nu este curbura pământului ci e vorba că razele de lumină prin păturile de aer de diferite temperaturi suferă fenomenul de refracţie, şi pentru aia nu vezi partea de jos ci doar undele luminoase cu imaginea de deasupra a navei căci cele de mai jos s-au frânt şi nu au mai ajuns la tine; E vorba de acelaşi fenomen ca la apusul şi răsăritul soarelui şi lunii, refracţia razelor prin păturile de aer aşezate ca păturile pe un pat cu fundul ca un lighean. Este vorba de unghiul critic de reflexie şi refracţie prin păturile de aer de diferite comoziţii şi temepraturi.

paturile de aer nu au niciodata aceeasi temperatura, asa ca nu au cum sa aiba acelasi indice de refractie mereu.

[vsovivi]

În prealabil postat de Dumitru73

paturile de aer nu au niciodata aceeasi temperatura, asa ca nu au cum sa aiba acelasi indice de refractie mereu.

Păi asta spun şi eu, deci frângerea se accentuează.

Iar la eclipsa de lună e vorba că se trece de limita dreptei finite, se ajunge să se vadă că vine lumina din partea aialaltă şi e vorba de reflexiile în păturile atmosferice.

Căci dacă pământul ca glob ar fi între lună şi soare treptat, ar trebui ca lumina, strălucirea pe partea luminată a lunii să scadă treptat, dar nu se întâmplă acest lucru, ci strălucirea rămâne aceiaşi, şi deci e vorba doar că se depăşeşte lungimea dreptei finite şi e vorba de reflexiile din păturile de jos atunci când e faza maximă, când luna este roşiatică şi în beznă. Şi apoi apare ca luminată din partea aialaltă la intensitate maximă, lucru care ar fi absurd din moment ce pământul ar acoperi mai mult de două treimi din soare, deci strălucirea lunii pe partea luminată ar trebui să fie de două-trei ori mai mică, lucru care nu se observă, deci nu se interpune pământul între soare şi lună la eclipsa de lună ci ele trec de lungimea maximă a dreptei ce le uneşte.

Şi nici măcar nu sunt sferice soarele şi luna deşi par, ci ele doar la eclipsa de soare formează împreună o sferă perfectă, când preţ de o clipă, egoismul dragostei lor perfecte face să nu mai avem noi lumină pe pământ. Şi atunci aprindem câte o lumînare ca să nu rămânem în beznă nici măcar o secundă, căci e urât în întunericul cel mai dinafară.

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivi

Păi asta spun şi eu, deci frângerea se accentuează.

Iar la eclipsa de lună e vorba că se trece de limita dreptei finite, se ajunge să se vadă că vine lumina din partea aialaltă şi e vorba de reflexiile în păturile atmosferice.

Căci dacă pământul ca glob ar fi între lună şi soare treptat, ar trebui ca lumina, strălucirea pe partea luminată a lunii să scadă treptat, dar nu se întâmplă acest lucru, ci strălucirea rămâne aceiaşi, şi deci e vorba doar că se depăşeşte lungimea dreptei finite şi e vorba de reflexiile din păturile de jos atunci când e faza maximă, când luna este roşiatică şi în beznă. Şi apoi apare ca luminată din partea aialaltă la intensitate maximă, lucru care ar fi absurd din moment ce pământul ar acoperi mai mult de două treimi din soare, deci strălucirea lunii pe partea luminată ar trebui să fie de două-trei ori mai mică, lucru care nu se observă, deci nu se interpune pământul între soare şi lună la eclipsa de lună ci ele trec de lungimea maximă a dreptei ce le uneşte.

Şi nici măcar nu sunt sferice soarele şi luna deşi par, ci ele doar la eclipsa de soare formează împreună o sferă perfectă, când preţ de o clipă, egoismul dragostei lor perfecte face să nu mai avem noi lumină pe pământ. Şi atunci aprindem câte o lumînare ca să nu rămânem în beznă nici măcar o secundă, căci e urât în întunericul cel mai dinafară.

poate sunt eu pre prost, de nu inteleg explicatiile tale.
asta ar fi grav pentru mine. de aceea intreb:
intelege cineva si este de acord cu explicatiile lui vsovivi?