Crede si nu cerceta

[MariS_]

În prealabil postat de Pippo_

E posibil si foarte probabil sa fac greseli. Merg dinspre exterior spre interior. Deci ar trebui facuta distictia intre Duh(Spirit - pe care il are orice lucru), Duh Inteligent (Spirit Inteligent - pe care il are doar omul din toate cate sunt pe pamant), si Duhul Sfant (care este cu totul altceva). Corect?

Aici e corecta distinctia. Dar e bine sa scriem cu litere mari numai ceea ce
e legat de Necreat. Ceea ce tine de creat se scrie cu litere mici ca sa nu se
faca confuzii. Deci cand spun Duhul ma refer la Duhul Sfant, nu la duhul
omului.
Acum, in legatura cu primul termen, cel de duh, in literatura patristica se
gaseste sub mai multe forme: peceti ale Logosului, logoi la Sfantul Maxim
Marturisitorul, ratiune de-a fi la Sf. Toma d'Aquino sau pur si simplu rost.
Orice lucru are rostul sau, ratiunea sa, logoi-ul sau. Omul, in schimb, are
duh inteligent sau spirit, iar Dumnezeu pe Duhul Sfant ca Persoana Treimica.
Cand am afirmat ca pe acei calugari ce practicau contemplatia Duhul ii ajuta
sa atinga acea stare suprarationala, faceam trimitere la harul Duhul Sfant
care lucreaza in crestinul ce si-a curatit mai intai inima si mintea de toate
cele lumesti si s-a ridicat la starea de contemplatie a celor mai presus de fire.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Pippo_]

În prealabil postat de MariS_

Cand am afirmat ca pe acei calugari ce practicau contemplatia Duhul ii ajuta
sa atinga acea stare suprarationala, faceam trimitere la harul Duhul Sfant
care lucreaza in crestinul ce si-a curatit mai intai inima si mintea de toate
cele lumesti si s-a ridicat la starea de contemplatie a celor mai presus de fire.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Deci, s-ar putea intelege ca in starea de reflectie, impingem spre maxim (sau perfectionam) duhul inteligent al omului. Iar la un moment dat, atunci cand duhul inteligent al omului atinge o anumita perfectiune (o stabilitate si maturitate mentala, informationala), atunci duhul omului intra intr-un fel de interactiune directa cu Duhul Sfant (constientizarea Duhului Sfant). Este asta oare momentul in care omul incepe sa-l perceapa direct pe Dumnezeu? (deci nu-si constientizeaza propriul duh, cum greseam mai devreme, ci constientizezea Duhul Sfant - adica devine direct constient de prezenta inteligentei lui Dumnezeu - de prezenta mentalului lui Dumnezeu)

[camy_d]

Nu mai filozofaţi atâta! Să despici prea mult firul în 4, duce la vorbărie aiurea şi apoi cine vă înţelege? Vă stricaţi capul cu astfel de probleme.

[Pippo_]

În prealabil postat de camy_d

Nu mai filozofaţi atâta! Să despici prea mult firul în 4, duce la vorbărie aiurea şi apoi cine vă înţelege? Vă stricaţi capul cu astfel de probleme.

Pai daca duhul nostru nu-si da silinta sa inteleaga corect lucrurile, nu poate tinde spre perfectiunea Duhului Sfant :)

[camy_d]

În prealabil postat de Pippo_

Pai daca duhul nostru nu-si da silinta sa inteleaga corect lucrurile, nu poate tinde spre perfectiunea Duhului Sfant :)

Când te încurci prea mult în detalii, greşeşti uşor, sau pui probleme inutile. Sau nu te înţelege nimeni. Poţi să explici ceva şi fără să dai în filozofie.

[Pippo_]

În prealabil postat de camy_d

Când te încurci prea mult în detalii, greşeşti uşor, sau pui probleme inutile. Sau nu te înţelege nimeni. Poţi să explici ceva şi fără să dai în filozofie.

Nu vad cum se pot explica lucrurile fara o viziune de perspectiva. Nu reusesc nici sa le inteleg, nici sa le descriu daca privesc totul in alb si negru (extreme) si nu situez toate lucrurile prin prisma unei logici recursive (sau altfel spus, diferite punte pe aceeasi dreapta infinita - fara a delimita extremele)

[camy_d]

În prealabil postat de Pippo_

Nu vad cum se pot explica lucrurile fara o viziune de perspectiva. Nu reusesc nici sa le inteleg, nici sa le descriu daca privesc totul in alb si negru (extreme) si nu situez toate lucrurile prin prisma unei logici recursive (sau altfel spus, diferite punte pe aceeasi dreapta infinita - fara a delimita extremele)

Prea multă filozofie încurcă lucrurile, nu le descurcă. Şi te prosteşte. Mi-a plăcut de Toma de Aquino, care a zis că nu mai scrie, fiindcă tot ce a scris i se pare că sunt paie. Dacă aţi vrea într-adevăr să înţeleagă lumea, atunci nu v-aţi mai împotmoli în detalii inutile şi greu de urmărit.

[andreicozia]

În prealabil postat de Pippo_

Pai daca duhul nostru nu-si da silinta sa inteleaga corect lucrurile, nu poate tinde spre perfectiunea Duhului Sfant :)

De acord, cum altfel putem deveni mai buni si mai drepti daca nu cercetind si punindu-ne intrebari

[MariS_]

În prealabil postat de Pippo_

Deci, s-ar putea intelege ca in starea de reflectie, impingem spre maxim (sau perfectionam) duhul inteligent al omului. Iar la un moment dat, atunci cand duhul inteligent al omului atinge o anumita perfectiune (o stabilitate si maturitate mentala, informationala), atunci duhul omului intra intr-un fel de interactiune directa cu Duhul Sfant (constientizarea Duhului Sfant). Este asta oare momentul in care omul incepe sa-l perceapa direct pe Dumnezeu? (deci nu-si constientizeaza propriul duh, cum greseam mai devreme, ci constientizezea Duhul Sfant - adica devine direct constient de prezenta inteligentei lui Dumnezeu - de prezenta mentalului lui Dumnezeu)

In timp ce scriam raspunsul, dvs scriati intrebarea! Sa fie coincidenta?
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Pippo_]

În prealabil postat de MariS_

In timp ce scriam raspunsul, dvs scriati intrebarea! Sa fie coincidenta?
Har, smerenie si jertfa de sine.

:))
Toate cele bune!