Când ajungem în locuri unde toată logica pare că ne stă împotrivă, când ne vedem înconjurați de paradoxuri aparent fără ieșire, putem apela cu încredere la încăpățânare. Și am cunoscut destul de mulți călugări care izbiți în față cu evidența inutilității lucrării lor s-au încăpățânat să stea și să nu se miște din loc, să nu plece unde le spuneau gândurile, până când cel care îi ispitea și îi încerca a plecat. Pentru că încăpățânarea în acest caz nu mai este chiar încăpățânare ci este mai degrabă credință și răbdare. Credință oarbă ar spune unii, credință până la sânge ar spune alții. Depinde fiecare cât a încercat marea cu degetul. Oricum, modul de manifestare este atât de asemănător încât mulți îi dau numele de încăpățânare.
|
26.01.2011, 16:49:55
Threaded Mode