jurnal

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de Melissa

Din punctul meu de vedere, poti sa o uiti...
Dar mai ai variante : sa ai rabdare daca crezi ca merita efortul,chiar daca pana la final va fi poate tot necastigator sau ,ceea ce nu iti doresc: sa nu renunti ,sa devina o obsesie si sa incepi sa o hartuiesti...

Mai exista o varianta: sa nu renunti dar sa nu devina obsesie.

Candva cant treceam si eu prin ceva asemanator am gasit asta:

"Ajungand intr-un moment de "cumpana"(il numesc asa pentru ca nu stiu sa-l numesc altfel) cand te intrebi intr-una "de ce?": de ce cel de langa tine nu respecta ceea ce oferi? ; de ce cel de langa tine te uita? ; de ce cel de langa tine te-a trecut pe planul doi? de ce nu ii e deajuns ceea ce oferi tu? ; si alti o mie de "de ce?" uitandu-ne la cel de langa noi.
Te miri ca ai oferit tot ce ai mai bun, toata bunatatea, toata dragostea, toata sinceritatea, ai oferit totul!!! (asa ai crezut tu!) Si totusi nu a fost destul.... Pentru ca celui de langa tine parca i-a lipsit ceva, si s-a indepartat. Te miri cum se poate ca avand toate cele bune cel de langa tine vrea sa plece, si te intrebi in acelasi timp: "daca dupa toate astea cel de langa tine totusi pleaca, care este in fond si la urma urmei definitia de fericire, ce este dragostea, ce inseamna sa-ti fie bine?"
Zeci de filosofi si intelepti ai lumii au incercat sa dea tot felul de explicatii legandu-se de psihicul uman. Singura si cea mai viabila explicatie o vom gasi intotdeauna la Sfintii Parinti, caci lor Duhul Sfant dat de Dumnezeu le-a insuflat intelepciunea suprema si au vazut toate astea. Si noi le putem vedea daca ne apropiem de Dumnezeu si daca comparam comportamentului celui de langa noi, cu comportamentul omului fata de Dumnezeu.
Dumnezeu a oferit omului totul, i-a oferit raiul, i-a oferit lipsa de griji, i-a oferit viata vesnica, la facut dupa chipul si asemanarea Lui. Nimeni nu poate spune ca omul nu a avut totul, si ca nu mai poate avea. Ce a facut omul? Numai pentru ca i s-a vandut o imagine de mai bine, numai pentru ca i s-a spus ca va fi mai bine, fara nici o certitudine a incalcat porunca, a incalcat fagaduita catre Facatorul lui, catre Datatorul de bine, si s-a transformat in nenorocit.
Daca omul a fost in stare sa renunte la toate acelea, cum am putea noi oare sa ne mai miram, sa sa fim intrigati cand cel de langa noi uita de tot ce i-ai oferit care este incomparabil mai mic decat tot ce a oferit si ofera Dumnezeu. Vrea altceva, un altceva ceea ce nici el nu stie ce e, se lasa convins de cel mai mic amanunt crezand ca e mai bine, ca nu e nimic rau sau prea grav, ca va fi mai fericit, mai vesel fara sa se uite ca inselarea vine din acelasi loc: tatal stricaciunii si al tuturor relelor DIAVOLUL. Un invelis frumos si atragator cu continut otravitor care nu te omoara numai pe tine dar si pe cei din jurul tau pe care i-ai dezamagit. Intotdeauna se pleaca de la ceva ce pare fara nici un fel de vina, fara nimic rau si se ajunge la dezastre.
Fiecare vrea sa-l certe, sa-l traga la raspundere, sa lamureasca lucrurile sau sa le justifice. Evident ca nu se justifica si nu pot fi justificate. Singura solutie, pentru ca asa cum aratam mai sus problema este similara cu relatia om-Dumnezeu, este sa urmam exemplul Lui. Asa cum spunea Sfantul Ioan Damaschin, El zice: "stai, vino, nu te cert, nu ma lepad de tine, oaia mea, omul pe care l-am cladit si pentru care m-am jertfit" , si ofera iertare, mila si dragoste mai multa. Asa trebuie sa facem si noi, si daca ce am oferit inainte a fost intr-adevar dragoste apoi acum trebuie sa oferim si mai multa, caci cel cazut are nevoie de mai multa dragoste. Numai asa vindecam si dezamgirea noastra si il putem vindeca si pe cel cazut. Usor de spus greu de facut, devreme ce si noi sutem oameni si cadem si noi la fel ca ceilalti."

În prealabil postat de FiulRisipitor

Mai exista o varianta: sa nu renunti dar sa nu devina obsesie.

Candva cant treceam si eu prin ceva asemanator am gasit asta:

"Ajungand intr-un moment de "cumpana"(il numesc asa pentru ca nu stiu sa-l numesc altfel) cand te intrebi intr-una "de ce?": de ce cel de langa tine nu respecta ceea ce oferi? ; de ce cel de langa tine te uita? ; de ce cel de langa tine te-a trecut pe planul doi? de ce nu ii e deajuns ceea ce oferi tu? ; si alti o mie de "de ce?" uitandu-ne la cel de langa noi.
Te miri ca ai oferit tot ce ai mai bun, toata bunatatea, toata dragostea, toata sinceritatea, ai oferit totul!!! (asa ai crezut tu!) Si totusi nu a fost destul.... Pentru ca celui de langa tine parca i-a lipsit ceva, si s-a indepartat. Te miri cum se poate ca avand toate cele bune cel de langa tine vrea sa plece, si te intrebi in acelasi timp: "daca dupa toate astea cel de langa tine totusi pleaca, care este in fond si la urma urmei definitia de fericire, ce este dragostea, ce inseamna sa-ti fie bine?"
Zeci de filosofi si intelepti ai lumii au incercat sa dea tot felul de explicatii legandu-se de psihicul uman. Singura si cea mai viabila explicatie o vom gasi intotdeauna la Sfintii Parinti, caci lor Duhul Sfant dat de Dumnezeu le-a insuflat intelepciunea suprema si au vazut toate astea. Si noi le putem vedea daca ne apropiem de Dumnezeu si daca comparam comportamentului celui de langa noi, cu comportamentul omului fata de Dumnezeu.
Dumnezeu a oferit omului totul, i-a oferit raiul, i-a oferit lipsa de griji, i-a oferit viata vesnica, la facut dupa chipul si asemanarea Lui. Nimeni nu poate spune ca omul nu a avut totul, si ca nu mai poate avea. Ce a facut omul? Numai pentru ca i s-a vandut o imagine de mai bine, numai pentru ca i s-a spus ca va fi mai bine, fara nici o certitudine a incalcat porunca, a incalcat fagaduita catre Facatorul lui, catre Datatorul de bine, si s-a transformat in nenorocit.
Daca omul a fost in stare sa renunte la toate acelea, cum am putea noi oare sa ne mai miram, sa sa fim intrigati cand cel de langa noi uita de tot ce i-ai oferit care este incomparabil mai mic decat tot ce a oferit si ofera Dumnezeu. Vrea altceva, un altceva ceea ce nici el nu stie ce e, se lasa convins de cel mai mic amanunt crezand ca e mai bine, ca nu e nimic rau sau prea grav, ca va fi mai fericit, mai vesel fara sa se uite ca inselarea vine din acelasi loc: tatal stricaciunii si al tuturor relelor DIAVOLUL. Un invelis frumos si atragator cu continut otravitor care nu te omoara numai pe tine dar si pe cei din jurul tau pe care i-ai dezamagit. Intotdeauna se pleaca de la ceva ce pare fara nici un fel de vina, fara nimic rau si se ajunge la dezastre.
Fiecare vrea sa-l certe, sa-l traga la raspundere, sa lamureasca lucrurile sau sa le justifice. Evident ca nu se justifica si nu pot fi justificate. Singura solutie, pentru ca asa cum aratam mai sus problema este similara cu relatia om-Dumnezeu, este sa urmam exemplul Lui. Asa cum spunea Sfantul Ioan Damaschin, El zice: "stai, vino, nu te cert, nu ma lepad de tine, oaia mea, omul pe care l-am cladit si pentru care m-am jertfit" , si ofera iertare, mila si dragoste mai multa. Asa trebuie sa facem si noi, si daca ce am oferit inainte a fost intr-adevar dragoste apoi acum trebuie sa oferim si mai multa, caci cel cazut are nevoie de mai multa dragoste. Numai asa vindecam si dezamgirea noastra si il putem vindeca si pe cel cazut. Usor de spus greu de facut, devreme ce si noi sutem oameni si cadem si noi la fel ca ceilalti."

E aceiasi cu una din variantele mele "sa ai rabdare daca crezi ca merita efortul,chiar daca pana la final va fi poate tot necastigator "...doar ca in loc de "a nu renunta"...am spus "sa ai rabdare"...si am fost mai realista la final,pentru ca eu cred ca si in acest caz, poate fi "necastigator"...

[georgeE]

deja este a 2-a oara cand imi face asta . se spune k esti bine sa acorzi o sansa .acum vro 2 mi-a facut acelasi lucru . si in perioada cat am stat despartiti , am facut acatistul sfintilor 3 ierarhi pt luminarea mintii . s-a intors la mine , si mi-a spus k in perioada asta s-a sarutat cu un baiat . am iertat-o. eu nu am inselat-o niciodata .poate tocmai d-asta imi face din nou . nu credeti k e deja prea mult . a facut 1 data , akum e a 2-a . deja mi se pare k devin eu penibil , sau doar incerc sa ii caut scuze .

[FiulRisipitor]

george, daca o iubesti ii vrei binele, chiar daca acel bine inseamna departe de tine. Daca se intoarce poate merge treaba cu "de 70 de ori cate 7"...
Nu pune problema cu inselatul ca si tu l-ai inselat pe Dumnezeu amanand casatoria fara sa renunti la pacate. Nu vreau sa te cert dar, de obicei cam primim ce meritam. Vrem sa-l schimbam pe cel de langa noi asa cum am vrea noi sa fie, iar apoi ne miram de ce e rau. Nu noi sau dorintele noastre suntem etalonul.
Am iertat si eu cate ceva, timp de 7 ani pana cand s-a maritat cu altul. Orice lucru rau ni se intampla de atatea ori pana invatam tot ce se poate invata din el.

În prealabil postat de FiulRisipitor

Orice lucru rau ni se intampla de atatea ori pana invatam tot ce se poate invata din el.

Da,actiunea repetitiva are o cauza : faptul ca nu ai invatat lectia.Pana nu inveti lectia, se va repeta intr-una acelasi lucru.Chiar ieri imi spunea cineva ceva de genul :" de 4 ori a plecat de casa si l-am iertat.Acum iar a plecat."

[Raoul]

O situatie asemanatoare cu a acesui tanar dar si cu istorisirea @FiuluiRisipitor am avut si eu. De fapt mai multe... Asa eram si eu,niciodata parca nu eram multumit de ce aveam,vroiam mai mult de fiecare data,simteam ca nu primesc dragostea pe care o ofer si multe altele. Ce sa zic,sunt situatii grele,cel putin in aparenta. Stiu cum e si sa iubesti pe cineva,sa-i oferi totul,si in final sa ramai cu nimic... asa cum relateaza si povestirea mai sus amintita. Pentru a depasi momentele e nevoie de credinta,nadejde in Dumnezeu si rugaciune. Trebuie sa avem mintea luminata de Domnul ca sa putem intelege unele lucruri si sa putem trece peste ele.

Doamne-ajuta!

[ap2010]

Cel mai bine este sa o intrebi daca vrea sa se casatoreasca cu tine si sa-i dai un termen scurt pentru a da raspunsul,daca e "DA" e bine,daca e "NU" asta este,a fost frumos dar s-a terminat.Viata trece repede,nu mai avem timp sa asteptam.....ce?

[Sandra27]

Eu trec prin ceva asemanator. Dupa o relatie de 6 ani mi-a spus intr-o dimineata ca s-a terminat, s-a dus... si dus a fost. Nici nu a intors capul sa vada ce lasa in urma. Doare enorm...admit ca am gresit si eu...dar imi pun toata nadejdea in Dumnezeu...si poate nu ar trebui, dar dupa 2 luni inca il astept.