Smerenia - intrare la Tronul indurarilor

[NECTARIE]

Numită de unii gânditori temelia Crucii, ea este filosofia creștină, sarea virtuților, fiind însăși viața sfinților. Părinții din spiritualitatea răsăriteană afirmă că fără smerenie nu poți vedea fața lui Dumnezeu, nu te poți ridica la înălțimea cerului, la patria cerească. Dacă lipsește smerenia nu se poate simți cu adevărat gustul dulce al iertării când păcatele sunt acoperite de bunătatea lui Dumnezeu.
Acest mărgăritar al virtuților este însăși viața lui Hristos, pilda cea vie și nemuritoare, iar părinții spun că „cel care nu se smerește, alungă de la dânsul harul lui Dumnezeu“. Și îmi vine în minte o pildă din Pateric în care Avva Ilarion din Palestina a mers la Avva Antonie, și i-a zis lui Avva Antonie: „-Bine ai venit, luceafărule cel ce răsari dimineața !“ Și i-a zis lui Avva Ilarion: „-Pace ție, stâlpule de lumină care luminezi lumea !“ Oare acesta este salutul dintre cei mai smeriți oameni din lume ?! Și dacă vom citi în Pateric, vom găsi mărturii că erau cu adevărat smeriți, însă acest salut mă duce cu gândul la salutul Arhanghelului Gavriil către Preacurata Fecioara Maria: „Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine.“ (Luca 1,28) Smerenia înseamnă slavă începută ! Pentru că legea smereniei lucrează contra ei însăși: din scântei iese foc, din picături de apă, bălți, din milă, milostenie, iar din smerenie, iese slavă și lumină.

[Pippo_]

Eu nu pot intelege smerenia altfel decat "respect venind din iubire pentru celalalt sau pentru ceea ce intelegem a fi Dumnezeu". Imi scapa ceva? Mi se pare ca "respect" este cel mai apropiat cuvant de adevaratul inteles al smereniei. Termenul "smerenie" imi provoaca prea mare confuzie mie si cu siguranta multora, deoarece multi inteleg prin termenul smerenie "capul plecat sabia nu-l taie", injosire, slabiciune, desconsiderare de sine - ceea ce e o mare prostie. Prin "a fi smerit", eu inteleg a fi cuviincios, a respecta, a nu te supraestima, a iubi calitatile bune ale celorlalti si ale realitatii pe care Dumnezeu ne-o dezvaluie in momentul de Acum. E gresit? Incomplet?

[Danut7]

În prealabil postat de Pippo_

Termenul "smerenie" imi provoaca prea mare confuzie

ca de altfel oricarei firi intunecate si egocentriste.. si diavolilor le provoaca confuzie..

[Pippo_]

În prealabil postat de Danut7

ca de altfel oricarei firi intunecate si egocentriste.. si diavolilor le provoaca confuzie..

Ei da, ma porcai ca sa zici si tu ceva... Nu ti se pare ca incalci regulamentul forumului? (care in mod normal ar trebui sa interzica atacul la persoana si limitarea discutiei la comentarea ideilor - si nu a persoanei ce le expune)

[nico.dia]

În prealabil postat de NECTARIE

Numită de unii gânditori temelia Crucii, ea este filosofia creștină, sarea virtuților, fiind însăși viața sfinților. Părinții din spiritualitatea răsăriteană afirmă că fără smerenie nu poți vedea fața lui Dumnezeu, nu te poți ridica la înălțimea cerului, la patria cerească. Dacă lipsește smerenia nu se poate simți cu adevărat gustul dulce al iertării când păcatele sunt acoperite de bunătatea lui Dumnezeu.
Acest mărgăritar al virtuților este însăși viața lui Hristos, pilda cea vie și nemuritoare, iar părinții spun că „cel care nu se smerește, alungă de la dânsul harul lui Dumnezeu“. Și îmi vine în minte o pildă din Pateric în care Avva Ilarion din Palestina a mers la Avva Antonie, și i-a zis lui Avva Antonie: „-Bine ai venit, luceafărule cel ce răsari dimineața !“ Și i-a zis lui Avva Ilarion: „-Pace ție, stâlpule de lumină care luminezi lumea !“ Oare acesta este salutul dintre cei mai smeriți oameni din lume ?! Și dacă vom citi în Pateric, vom găsi mărturii că erau cu adevărat smeriți, însă acest salut mă duce cu gândul la salutul Arhanghelului Gavriil către Preacurata Fecioara Maria: „Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine.“ (Luca 1,28) Smerenia înseamnă slavă începută ! Pentru că legea smereniei lucrează contra ei însăși: din scântei iese foc, din picături de apă, bălți, din milă, milostenie, iar din smerenie, iese slavă și lumină.

Precum mortul nu mãnâncã, asa si smeritul nu poate sã osândeascã pe alt om, chiar dacã l-ar vedea închinându-se la idoli (Avva Longhin).
Smerita cugetare este o rugãciune neîntreruptã (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
Smerenia este cea mai credincioasã chezãsie pentru un virtuos în fata cãderii. Cel smerit nu cade niciodatã. Unde ar putea sã cadã acela care se aflã mai jos decât toti ? (Sf. Macarie cel Mare).
Dacã vrei sã dobândesti adevãrata smerenie, deprinde-te sã rabzi bãrbãteste ocãrile aduse de altii (Avva Serapion).
Dacã smerenia îl înaltã pe omul simplu si neînvãtat, atunci gândeste-te ce mare cinste îi va aduce omului mare si respectat ! (Sf. Isaac Sirul).
Smerita cugetare o aratã nu acela care se ticãloseste pe sine, ci acela care, fiind mustrat de altul, nu-si micsoreazã dragostea fatã de el (Sf. Ioan Hrisostom).
Cel ce are smerenie îi amãrãste pe demoni, iar cel ce n-are smerenie e batjocorit de ei (Avva Moise).
Nu pentru osteneli, ci pentru simplitate si smerenie se aratã Dumnezeu sufletului (Sf. Ioan Scãrarul).
Cu cât mai înalt vrei sã ridici edificiul virtutii, cu atât trebuie sã sapi mai adânc temelia smereniei (Fericitul Augustin).
Dacã crinii cresc mai cu seamã în vãi, inima care se face vale prin smerenie va naste si ea crini (Cuviosul Ioan Carpatiul).
Smerenia atrage bunãvointa lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).
Cel ce se teme de Domnul are ca însotitoare smerenia (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
Coboarã în adâncul smereniei, unde vei afla mãrgãritarul de mult pret al mântuirii tale (Cuviosul Teognost).
Ascet aspru si sever poate fi si diavolul, dar el nu poate fi smerit (Sf. Macarie cel Mare).
În sufletele smerite se odihneste Domnul, cãci nimic nu dezrãdãcineazã asa de mult buruienile rele din suflet, ca fericita smerenie (Sf. Teodor Studitul).
Cel ce nu este smerit a cãzut din viatã (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Micsoreazã-te în toate înaintea oamenilor si vei fi înãltat înaintea printilor veacului acestuia (Sf. Isaac Sirul).
Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste cãderile sale, nici cel smerit la cugetare, virtutile sale (Avva Ilie Ecdicul).
Nu orice om care petrece în liniste este smerit cugetãtor, dar orice smerit cugetãtor petrece în liniste (Sf. Isaac Sirul).
Hristos este al celor smeriti, nu al celor ce se înaltã cu îngâmfare peste turma Sa (Sf. Clement Romanul).
Dintre toate armele crestinului, una singurã are putere sã treacã peste toate cursele vrãjmasului si aceasta este smerenia (Sf. Antonie cel Mare).
Întelepciunea adevãratã nu stã în discutii si vorbe învãtate, ci în smerenie (Fericitul Augustin).
Fericiti sunt ochii pe care omul, din pricina smereniei, nu îndrãzneste sã-i ridice spre Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).
A sti sã te smeresti înseamnã sã stii sã-L urmezi pe Iisus Hristos (Sf. Vasile cel Mare).
De îndatã ce harul observã cã în gândul omului a început sã aparã o oarecare pãrere de sine si el a început sã gândeascã înalt pentru sine, îngãduie sã se întãreascã împotriva lui ispitele, pânã îsi va cunoaste neputinta sa si se va umple de smerenie pentru Dumnezeu (Sf. Isaac Sirul).
Zadarnice sunt ostenelile aceluia care posteste mult si duce nevointe mari, fãrã smerenie (Avva Isaia Pustnicul).
Dacã sãvârsesti rugãciunile si nevointele cu smerenie, ca un om nevrednic, atunci ele vor fi bine primite de Dumnezeu. Dacã însã îti vei aduce aminte de un altul care doarme sau care nu e sârguitor si te vei înãlta cu inima, atunci osteneala ta va fi zadarnicã (Avva Isaia Pustnicul).
Nimic nu se poate sã se compare cu virtutea smereniei. Ea este mama, rãdãcina, hrana, temelia si legãtura oricãrui bine (Sf. Ioan Hrisostom).
Pentru tine Dumnezeu S-a smerit pe Sine, iar tu nici pentru tine nu te smeresti, ci te înalti si te înfumurezi (Sf. Macarie cel Mare).
A spori în virtute înseamnã sã sporesti în smerenie (Sf. Vasile cel Mare).
Nu te îngâmfa si nu te înãlta cu credinta si sfintenia ta, ci petreci pânã la ultima ta suflare în smerenie (Avva Isaia Pustnicul).
Pe când mândria este moartea virtutilor si viata pãcatelor, smerenia este moartea pãcatelor si viata virtutilor (Sf. Ioan Hrisostom).
Dumnezeu întâi smereste pe cei înalti; diavolul întâi înaltã, apoi smereste (Sf. Ioan Hrisostom).
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]

[Danut7]

În prealabil postat de Pippo_

Ei da, ma porcai ca sa zici si tu ceva... Nu ti se pare ca incalci regulamentul forumului? (care in mod normal ar trebui sa interzica atacul la persoana si limitarea discutiei la comentarea ideilor - si nu a persoanei ce le expune)

da scuza-ma..

În prealabil postat de Pippo_

Eu nu pot intelege smerenia altfel decat "respect venind din iubire pentru celalalt sau pentru ceea ce intelegem a fi Dumnezeu". Imi scapa ceva? Mi se pare ca "respect" este cel mai apropiat cuvant de adevaratul inteles al smereniei. Termenul "smerenie" imi provoaca prea mare confuzie mie si cu siguranta multora, deoarece multi inteleg prin termenul smerenie "capul plecat sabia nu-l taie", injosire, slabiciune, desconsiderare de sine - ceea ce e o mare prostie. Prin "a fi smerit", eu inteleg a fi cuviincios, a respecta, a nu te supraestima, a iubi calitatile bune ale celorlalti si ale realitatii pe care Dumnezeu ne-o dezvaluie in momentul de Acum. E gresit? Incomplet?

total gresit..

[Pippo_]

În prealabil postat de Danut7

total gresit..

Si numai tu si cu Dumnezeu stiti de ce e total gresit, si nu vrea niciunul din voi sa spuna :)
Ar trebui sa te cred pe cuvant? :)

În prealabil postat de Pippo_

Eu nu pot intelege smerenia altfel decat "respect venind din iubire pentru celalalt sau pentru ceea ce intelegem a fi Dumnezeu". Imi scapa ceva? Mi se pare ca "respect" este cel mai apropiat cuvant de adevaratul inteles al smereniei. Termenul "smerenie" imi provoaca prea mare confuzie mie si cu siguranta multora, deoarece multi inteleg prin termenul smerenie "capul plecat sabia nu-l taie", injosire, slabiciune, desconsiderare de sine - ceea ce e o mare prostie. Prin "a fi smerit", eu inteleg a fi cuviincios, a respecta, a nu te supraestima, a iubi calitatile bune ale celorlalti si ale realitatii pe care Dumnezeu ne-o dezvaluie in momentul de Acum. E gresit? Incomplet?

S-a mai discutat asta...
Gandeste-te cat S-a smerit Hristos,ca sa e fie pilda oamenilor.A suportat toate umilintele posibile,ca sa ne dea noua pilda.
Un crestin Il ia exemplu in toate:).

PS:Ti-a spus Dumnezeu ce e aceea :smerenie".Citeste-i Cuvantul.

[Pippo_]

În prealabil postat de o nestiutoare_

S-a mai discutat asta...
Gandeste-te cat S-a smerit Hristos,ca sa e fie pilda oamenilor.A suportat toate umilintele posibile,ca sa ne dea noua pilda.
Un crestin Il ia exemplu in toate:).

PS:Ti-a spus Dumnezeu ce e aceea :smerenie".Citeste-i Cuvantul.

Adevarat, le-a suportat. Dar le-a suportat cu un scop bine determinat. In schimb daca cineva se lasa calcat in picioare si-i lasa pe ceilalti sa stearga pamantul cu el fara nici un rost, fara sa ii faca sa inteleaga nimic prin asta, este smerenie sau prostie?

În prealabil postat de Pippo_

Adevarat, le-a suportat. Dar le-a suportat cu un scop bine determinat. In schimb daca cineva se lasa calcat in picioare si-i lasa pe ceilalti sa stearga pamantul cu el fara nici un rost, fara sa ii faca sa inteleaga nimic prin asta, este smerenie sau prostie?

Te rog vorbeste cu un preot.Te poate lamuri mai bine.
Dumnezeu sa-ti ajute!