Femeile sunt prea proaste pentru BOR sau ce ?

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de Adriana3

Depinde ce lectii au vrut sa dea, despre Iisus (ceea ce a zis El in Biblie) sau despre pareri personale care nu apar in Biblie. Este o diferenta. Pana acum nu mi-ati aratat ca as fi zis ceva ce Iisus nu a spus...
Iar tocmai ca in religie Iisus a zis ca descoperirile se vor face celor mici si nu celor invatati, este exact locul unde nu se mai discrimineaza cel mic de catre cel mare, ci cel mare s-a facut slujitor celui mic ca sa il ridice pana la El

Femeia preot este o parere personala care nu apare in Biblie. Te rog, asa cum singura ai spus, ramai la ce s-a spus in biblie. NICI MAI MULT NICI MAI PUTIN!

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de Adriana3

Daca am ramane la desavarsirea la care a ajuns Sf. Ap. Pavel nu ar mai fi discutii acum pentru ca el a inteles si a zis ca in Hristos nu mai exista barbat si femeie.

Vezi ca aceasta fraza o pot folosi oamenii si la justificarea lesbianismului si a homosexualilor!

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de Adriana3

Ba uite ca au existat, se vede ca ai sarit ceva postari de ale lui Andrei

Sa inteleg ca andreicozia a devenit etalon??
Mai uita-te pe forum sa vezi de ce nu-l baga lumea in seama.....

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de Adriana3

Si ce se intampla cu cele care nu-s nici legate si nici dezlegate? Cum a ajuns Sf. Maria Egipteanca la o asa sfintenie fara sa o fi dezlegat-o nimeni in prealabil?

Viata Sfintei Maria Egipteanca - Sursa: http://www.nistea.com/maria_egipteanca.htm

"Iară dupre multă vreme a zis femeia către Zosima: Avva Zosima, nu se cade ţie să mă blagosloveşti, şi rugăciuni să faci, pentru că tu eşti cinstit cu vrednicia preoţiei, şi de mulţi ani stând înaintea Sfântului Altar, aduci Domnului darurile dumnezeeştilor Taine?"

Daca o sa citesti tot o sa vezi cui s-a spovedit Sfanta Maria Egipteanca si o sa vezi ca numai de la preot a primit Impartasania.

PRÉOT, preoți, s. m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ Fig. Cel care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Din lat. presbiterum.

PRÉOT ~ți m. 1) (mai ales în biserica ortodoxă) Slujitor al cultului; popă. 2) fig. Persoană care slujește cu devotament unui ideal, unei cauze; apostol. /<lat. praesbiter

daca pui la feminin:

PREOTEÁSĂ ~ése f. 1) Soție a preotului. 2) înv. Femeie care oficia cultul religios într-un templu păgân. [G.-D. preotesei; Sil. pre-o-] /preot + suf. ~easă

Presupun ca vei vrea sa schimbi si dictionarele?

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de andreicozia

aaaaaaaaaaaaa, de cine a fost relatata povestea???...aaaa da, stiu, de un B A R B A T!.... deci cum ar fi putut un barbat sa cada la picioarele unei muieri, nu, si fosta prostituata si goala pusca..... ar fi fost culmea!

Daca o sa citesti o sa vezi ca barbatul care povesteste chiar a cazut la picioarele acelei femei...



Colaps bine spunea... deja devine fara rost... lumea nu vrea nici ce este evident sa priceapa. Topicul se poate inchide...

[Adriana3]

În prealabil postat de crestinOrtodoxa

Am o ruda femeie care e judecatoare. DA, isi face bine meseria, insa viatza ei personala e in mare parte varza... viatza ei este ocupata de munca pe care o face.
Doctoritze nu cunosc, insa imi pot imagina ca din moment ce este o profesie la fel de solicitanta, cam la fel stau lucrurile.

Mai cunosc femei care conduc firme maricele... la fel de varza viatza lor personala. Nici una nu face exceptie, eu nu cunosc si nici nu am auzit de vreo femeie cu i munca atat de solicitanta care sa aiba o viata personala reusita. Copiii ori o iau pe cai foarte gresite, ori ajung niste lepre nesimtite din cauza ca li se dau de mici bani pe mana sa faca ce vor... sotzii de obicei isi gasesc amante, iar de familie se cam distantzeaza.

Meseria de profesor NU este atat de solicitanta, cel putin nu la scoala/liceu. Daca vorbim de profesori universitari IMPLICATI real in meseria lor, e altceva... insa sunt putini genul asta de profesori universitari buni si implicati... deci mare parte tot pe sistemul banul si lalaiala pe la cursuri functioneaza... in fine ideea e ca ... sa fim seriosi... ai vacantze, ai niste ore/cursuri... ce e asa greu?... puteti sa ma contraziceti, dar profesor se face oricine in ziua de azi, si cu putin efort.
Iar in randul profesorilor universitari stiu personal doctoranzi care au ajuns in post si si-au castigat diplomele numai datorita lu' taticu'/mamica ce erau deja in sistem, in toate facultatile exista "clanuri" de-astea. Isi aduc nevasta copiii, nepotii si ce mai sunt... si responsabilitate ca profesor?... te rog... poate numai in teorie. Si sunt putine exceptii, sunt fff putini profesori care se simt responsabili de ce fac si se poarta responsabil.

Mereu am fost de parere ca femeile trebuie sa-si aleaga meserii... de femei.Care sa le permita sa aiba grija si de familie/copii/casa. Intelegi... nu e vb ca NU AR PUTEA femeile sa faca toate meseriile pe care le fac barbatii. POT, si pot foarte bine. Insa viatza familiala ar fi compromisa in 99,9% din cazuri. Ajung niste straini uniti de acelasi acoperis si de banii impartiti. Dinafara poate arata a familie, dar daca te uiti deaproape, nu sunt. De multe ori insa destramarea este evidenta.

Deci generalizati dupa experienta dvs. De ce se generalizeaza mereu in rau in ceea ce le priveste pe femei si in bine in ceea ce ii priveste pe barbati? Cine v-a invatat sa sub-estimati femeia si sa puneti pe un piedestal barbatii?
Eu am vazut copiii reusiti de femei ocupate, cu atat mai mult cu cat traiesc in Vest unde se munceste mai mult ca la noi, si am vazut si copiii nereusiti din familie de preot, dar si copiii reusiti din alte familii de preot. Am vazut si preoti care isi fac bine meseria dar si preoti care au ajuns alcoolici, sau trimisi ca pedeapsa prin cate o manastire de femei pentru comportament inadecvat. Si de curand am vazut si femeie preot, casatorita, cu trei copiii, o familie foarte reusita. Si daca femeia nu se casatoreste? Si de ce barbatul preot casatorit si cu copiii nu ar avea nici o obligatie in cresterea lor? Stiti de exemplu ca preotii ortodocsi care slujesc la Sfantul Mormant in Ierusalim nu au voie sa se casatoreasca din cauza ca se considera ca slujirea nu le lasa timp suficient sa se ocupe de familie? Asta mi-a spus-o unul din seminaristii Bisericii Ortodoxe armeniene care slujea vecernia acolo... Copiii au si mama si tata si amandoi trebuie sa se ocupe de educatia lor, niciunul nu poate fi suplinit complet de celalalt, altfel nu ar mai fi nevoie de familie. Si apropos de familie, am vazut un caz la noi in care ea a fost femeia casnica perfecta, tot ce vroia sotul facea, nu-i iesea din cuvant, facea totul ca sa fie multumit, si crezi ca a fost familia perfecta? La varsta de 50 de ani s-a trezit ca sotul s-a apucat sa o insele. Si asa a ajuns femeia la psihiatru innebunita de durere si incercand sa inteleaga de ce. Stiti ce raspuns i-a dat psihiatrul, un barbat? L-ati lasat sa va trateze ca pe o carpa, asa ca pana la urma exact ca pe o carpa v-a tratat....
Asa ca nu se poate generaliza, exista familii super fericite in care amandoi lucreaza mult si au si copii, si eu cunosc cazuri de foarte aproape, nu-i deloc ceea ce ati descris, dar si invers. Credeti ca daca femeia sta acasa cu copiii si sotul lucreaza pana la 10 noaptea ajung sa se vada mai mult decat daca ar lucra si ea? Pai tot la ora 10 noaptea se vor vedea, iar copiii mai au si altceva de facut decat sa ii tina companie mamei acasa...

[Daniel777]

Inradacinat cu toata fiinta sa in pamantul bun al Evangheliei lui Hristos, Sfantul Maxim Marturisitorul (praznuit astazi, 21 ianuarie), acest „calugar contemplativ si vizionar teologic”, unul dintre cei mai mari Parinti ai Bisericii Rasaritene, unul dintre cei mai remarcabili ganditori crestini ai tuturor timpurilor, deschide un larg orizont de intelegere si patrundere a sensului vietii, in care Iubirea – agapica, duhovniceasca – detine locul primordial. Insasi calatoria lui prin vremelnicie reprezinta cea mai frumoasa si mai vie cuvantare despre aceasta regina a virtutilor, care „dupa calitatea ei este asemanare cu Dumnezeu pe cat cu putinta muritorilor; dupa lucrarea ei, betie a sufletului; dupa efectul ei, izvor al credintei, abis al indelungii rabdari, ocean al smereniei” (Sfantul Ioan Scararul).

Iubirea dumnezeiasca a Sfantului Maxim a coplesit cu entuziasmul ei judecata lumeasca si simtirea fireasca a trupului. Ea l-a transpus in alt plan al realitatii, in care mintea nu mai sufera nici o intrerupere in intelegerea celor ceresti, iar durerile si moartea sunt dorite si socotite adevarate bucurii. Astfel, in zguduirea credintei si amenintarea ei din toate partile, Sfantul Maxim devine sufletul miscarii care porneste din Africa pentru pastrarea nepatata a invataturii ortodoxe despre doua lucrari si doua vointe distincte in Hristos. Ca un mare aparator si traitor al iubirii, a inteles ca lui ii revine misiunea de a arata cu claritate cum ca in Hristos-Iubirea se descopera sensul si scopul creatiei: unirea marginitului cu nemarginitul, a firii umane cu cea divina intr-o depasire minunata si tainica ce nu transforma firea umana in fire divina, nici firea divina in fire umana, ci care reinnoieste firea umana, conferindu-i un mod dumnezeiesc de a fi. Aceasta depasire care duce firea umana la desavarsire poarta, pentru Sfantul Maxim, numele de IUBIRE, si nu orice iubire, ci iubirea care se smereste, singura in stare sa mentina pe crestini pe „calea imparateasca” si sa aduca cu sine adevarata pace a Bisericilor.

„Prefer mai degraba sa mor decat sa am constiinta tulburata ca am alunecat in vreun fel oarecare in ce priveste credinta”, declara cu tarie Sfantul Maxim, nevrand in nici un chip sa accepte solutia diplomatica a autoritatilor care urmareau prin formule de compromis si prin taceri echivoce salvarea unitatii Imperiului cu pretul ereziei. Imobilizat, impins, lovit cu pumnii si picioarele, acoperit de scuipari din crestet pana in varful unghiilor, ocarat si blestemat – dupa cum ne dovedesc actele martirice – el le opune solutia eshatologica si ascetica a marturisirii si martiriului. Indemnat sa rosteasca cu gura impotriva a ceea ce crede cu inima, Sfantul Maxim sustine ca orice om se sfinteste prin marturisirea exacta a credintei, pe fata si fara nici o reticenta, deoarece

Dumnezeu n-a limitat la inima intreaga mantuire atunci cand a spus: Cel care Ma va marturisi inaintea oamenilor si Eu il voi marturisi inaintea Tatalui Meu Cel din ceruri
(Matei 10,32)

Asadar, nu-i suficienta nici credinta launtrica, nici dragostea nemarturisita in afara, oricat de sincera si de fierbinte ar fi. Si pentru ca n-a voit nicidecum sa renunte la opozitia impotriva invataturii monotelite – o singura vointa in Hristos – i se taie limba si mana dreapta, „ca sa nu mai poata comunica adevarul nici cu graiul, nici in scris”. Insa nimeni si nimic nu il poate opri sa preaslaveasca Iubirea, nici chiar taierea limbii de catre uratorii de Dumnezeu, caci cu limba faptelor sale graieste mult mai multe decat cu cuvantul.

Trimis intr-un al treilea exil, pe coasta orientala a Marii Negre, Sfantul Maxim ramane simplu monah pana la sfarsitul vietii si trece la Cel mult iubit de el la anul 662, epuizat de batranete si de chinurile suferite la inaintata varsta de 82 de ani.

Asa de mult a crescut in iubirea indumnezeitoare incat, imbratisat de Dumnezeul-Om cel Inviat si Inaltat la cer, Sfantul Maxim a inviat cu El si a fost inaltat la cer impreuna cu El pentru a se odihni vesnic in sanul preasfant al Iubirii treimice. Centrul cugetarii sale l-a constituit Hristos si lucrarea Sa mantuitoare, ca cea mai coplesitoare revelatie posibila a iubirii „nebune” a lui Dumnezeu fata de faptura Sa. Mai mult, iubirea Lui e atat de mare incat nu numai ca Se salasluieste prin virtuti in fiinta umana, dar Se si uneste cu ea, ridicandu-o la comuniunea desavarsita cu El, la indumnezeire. Dragostea care coboara din Dumnezeu prin Hristos in Duhul si se inalta iarasi catre Dumnezeu uneste pe om asa de intim cu Hristos, incat nimeni si nimic nu-l mai pot desparti de El. Din ea tasneste daruirea totala pana la sacrificiu si implinirea voii lui Dumnezeu cu orice pret.

Iubirea lui Hristos este insa inseparabila de iubirea de aproapele, iar iubirea de aproapele e totodata iubire de Hristos. Comunitatea de viata crestina – Biserica – devine o comunitate de iubire universala a membrelor Trupului lui Hristos intreolalta. Iubirea agapica arata pe cel angajat efectiv in ea fiu al lui Dumnezeu dupa har si frate al tuturor semenilor sai, fie ei buni sau rai, drepti sau nedrepti, caci, iubind dumnezeieste, nu se poate sa nu iubeasca la fel pe toti oamenii, din moment ce poarta in el pe Dumnezeu care este Insasi Iubirea. Aceasta este formula ideala a realizarii unitatii in diversitate intre om si Dumnezeu, intre oameni laolalta, intre om si natura si elementele naturii sale, cu alte cuvinte dinamizarea ascendenta a intregii existente spre plinatatea autentica de viata.

Mesajul faptic si scriptic al acestui Mare Marturisitor al Bisericii din secolul VII, se dovedeste a fi acum, la agitatul sfarsit de secol XX, de o surprinzatoare actualitate si universalitate, date fiind neintelegerile iscate in insusi sanul crestinismului (nn. vezi cazul celor doua mitropolii ortodoxe din Basarabia), intre frati de aceeasi credinta sau intre frati de acelasi sange. Forta reconciliatoare a iubirii nu o gasim insa, ne avertizeaza Sfantul Maxim, decat in „Tinta” si „Masura” tuturor lucrurilor, care este Hristos – Dumnezeul-Om. Dar cand omul se proclama dumnezeu (nn. vezi papa de la Roma), dezintrupandu-L pe Hristos, se face de bunavoie semanator al discordiei si al urii, ucenic al diavolului, sclav al pacatului si al mortii.

Sa alergam, asadar, la Unica noastra Tinta adevarata, cu „arcul” Iubirii agapice in „mana”, gata sa ne razboim cu toate puterile intunericului care cauta sa dezbine poporul lui Dumnezeu. Si ca sa ne fie usor: sa privim la Sfantul Maxim!

[Adriana3]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Viata Sfintei Maria Egipteanca - Sursa: http://www.nistea.com/maria_egipteanca.htm

"Iară dupre multă vreme a zis femeia către Zosima: Avva Zosima, nu se cade ţie să mă blagosloveşti, şi rugăciuni să faci, pentru că tu eşti cinstit cu vrednicia preoţiei, şi de mulţi ani stând înaintea Sfântului Altar, aduci Domnului darurile dumnezeeştilor Taine?"

Daca o sa citesti tot o sa vezi cui s-a spovedit Sfanta Maria Egipteanca si o sa vezi ca numai de la preot a primit Impartasania.

PRÉOT, preoți, s. m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ Fig. Cel care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Din lat. presbiterum.

PRÉOT ~ți m. 1) (mai ales în biserica ortodoxă) Slujitor al cultului; popă. 2) fig. Persoană care slujește cu devotament unui ideal, unei cauze; apostol. /<lat. praesbiter

daca pui la feminin:

PREOTEÁSĂ ~ése f. 1) Soție a preotului. 2) înv. Femeie care oficia cultul religios într-un templu păgân. [G.-D. preotesei; Sil. pre-o-] /preot + suf. ~easă

Presupun ca vei vrea sa schimbi si dictionarele?

Pai tocmai ca in momentul in care l-a intalnit pe parinte era deja desavarsita, si preotul era acolo ca sa vada pe cineva mai desavarsit decal el, in timp ce ea nu se spovedise nimanui altuia decat lui Dumnezeu ca sa ajunga la acea desavarsire! Impartasania insa este obligatorie pentru mantuire, asta preotul trebuia sa o dea. Voi sunteti tare rau voitori si va faceti ca nu intelegeti.
Taina Spovedaniei la preot a spus cineva mai sus cand a fost introdusa, secole dupa inceperea crestinatatii si nimeni nu si-a pus vreo problema cand a modificat traditia anterioara de cateva secole. Cand insa este vorba de femeie, suntem tare rigurosi daca a existat sau nu la primii crestini si nici macar ceea ce a existat, diaconatul, nu i se da inapoi. Dar toate astea se vor schimba. Vor veni vremuri mai drepte. Ieri seara am vorbit cu unul din preotii ortodocsi din oras, cel de la biserica ruseasca, despre preotia la femei. A zis ca este evident ca Iisus a venit pentru toti oamenii, in Hristos nu mai exista nici barbat si nici femeie, si ca la Cincizecime Duhul Sfant a coborat si peste femei, mai ales peste Sfanta Fecioara, dar problema ortodoxiei este ca, fiind biserica teritoriala, peste traditia cu T mare s-au suprapus o gramada de traditii cu t mic. Si asa a inceput sa imi spuna ce socat a ramas el ca occidental, si fiind si ex-catolic (s-a convertit la Ortodoxie in urma cu 30 de ani), deci ce socat a ramas cand, vazand ca una din femei nu a venit sa sarute crucea dupa Liturghie asa cum se obisnuieste la ei, a intrebat-o de ce nu a venit iar ea i-a raspuns ca este la ciclu. A ramas extrem de socat pentru ca Iisus a venit pentru toata lumea, fara exceptii, asa ca pentru el a fost un soc sa afle ca in unele tari ortodoxe femeile au astfel de interdictii. I-am zis ca nu numai asta, dar nici in Altar nu au voie sa intre. A zis ca si asta l-a socat, si l-a socat si faptul ca la Botez preotii intra doar cu baietii in altar, dar ca el, cand si-a botezat propria fiica, a intrat cu ea in Altar pentru ca Iisus a venit pentru toata lumea. Bravo lui! Iar cum stiti ca interzicerea de a intra cu fetele in Altar semnifica faptul ca doar baietii sunt chemati sa fie preoti, ei iata ca acu' si femeile vor fi chemate! Purtata in Altar de propriul tata, ce fata fericita! Asa ca l-am intrebat cum atunci, daca este deacord ca darurile Duhului Sfant sunt pentru toata lumea fara discriminare pe sexe, cum atunci nu sunt femei preot la ortodocsi? A zis ca singura problema este ca mentalitatile nu sunt inca pregatite, dar ca din punct de vedere canonic nu exista nimic care sa impiedice preotia la femei datorita faptului ca a existat ordinatie sacramentala a femeilor prin punerea mainilor de catre episcopi la femeile diacon. Si ca atare subiectul este in faza de discutii la nivel inalt, pentru ca trebuie mai intai pregatite mentalitatile pentru a le putea primi pe femeile preot. Ce m-am bucurat cand am auzit formula magica de care va impiedicati si voi atata: punerea mainilor de catre episcop!! Si a mai zis ca discutiile au inceput mai ales din cauza occidentalilor care au trecut la ortodoxie si care au fost socati de modul in care este tratata femeia in aceste biserici. Slava Domnului ca au emigrat ortodocsii si prin occident! Asa ca pregatiti-va pentru timpuri mai drepte in Biserica Ortodoxa, ca va fi cu punerea mainilor asa cum va place voua, si conform Bibliei, fara nici o interdictie canonica. La nivel inalt nu s-a auzit de parerile parintelui Cleopa, asta ca sa raspund si altcuiva de pe site...

[Adriana3]

Daca cumva citesti si aceste randuri, cine l-a tinut in brate pe pruncul Iisus in primele 40 zile de viata cand, conform legii evreiesti, femeia era considerata necurata? Asta doar ca sa vezi ca la evrei copiii erau vazuti atat de necurati ca puteau fi atinsi de mamele lor chiar si in perioadele de "necuratie" (adica 14 zile pe luna) cand nimeni nu avea voie sa atinga nici macar locul pe care stateau ele. Bine ca nu au stiut ei ca Sfanta Fecioara il atingea pe Dumnezeu in fiecare luna in acele perioade ca i l-ar fi luat sistematic asa cum face biserica ortodoxa romaneasca cu femeile. Iisus a curatit toata lumea asta, a zis sa nu mai numeasca nimeni necurat ceea ce El a curatit si ca atare paganii nu mai sunt necurati, nici macar porcul nu mai este necurat, singura necurata a ramas femeia, pentru ea se pare ca nu a venit Iisus sa o curete, dupa mintea unora. Bine a zis preotul ieri seara, peste Traditia cu T mare s-au suprapus o gramada de traditii cu t mic. Numai in Romania si prin Rusia exista astfel de mentalitati de necuratie. In Grecia de exemplu nu exista asa ceva, am stat de vorba si cu preot si cu mireni ortodocsi greci, nici pomeneala sa existe asa ceva. Ba chiar m-au pus sa repet intrebarea, credeau ca nu au inteles bine. Ca sa imi replice: "Ce are de-a face biserica cu ciclul femeii??" Asta laicii, pentru ca preotul stia ca prin alte parti ale lumii exista tot felul de prejudecati din cauza interpretarii gresite a textelor religioase. Asa ca l-am intrebat daca pot sa ma Impartasesc in perioada cu pricina, ca sa ma asigur ca nu am inteles eu gresit. Raspunsul a fost ca bine-nteles, pot sa fac tot ceea ce fac de obicei in biserica, nu exista nici o interdictie!
Prejudecati cat cuprinde la noi...

[Adriana3]

Nu sunt protestanta asa cum au judecat unii, ci ortodoxa, si ortodoxa o sa raman, fie ca va place, fie ca nu, dar o ortodoxa care caut adevarul revelat de Hristos in toate bisericile sale de la inceput si pana acum. Pe preotul de la biserica ruseasca, acest ex-catolic convertit la ortodoxie in urma cu 30 de ani de care am pomenit mai sus, l-am abordat dupa o Liturghie ecumenica la care am participat ieri seara (am citit o parte dintr-un psalm) si unde, in mijlocul la o gramada de preoti si pastori de toate felurile se afla si femeia preot de care va ziceam in primul meu mesaj postat la acest subiect. Se afla exact in mijloc, cu barbatii la dreapta si la stanga ei. Se vede ca toti au fost galanti cu ea si i-au cedat locul cel mai de onoare. Evanghelia a citit-o preotul ortodox asa ca el a facut si omelia si a zis multe din lucrurile pe care vi le-am scris aici, dar a vorbit si despre faptul ca Iisus ne-a zis ca atunci cand ducem ofranda noastra la altar, daca suntem cumva certati cu cineva, sa ne intoarcem si sa ne impacam cu acela si apoi sa ducem ofranda ca sa fie primita de Dumnezeu, ofranda fiind rugaciunile noastre. In acel moment m-am intrebat daca in aceasta categorie intra si discutiile in contradictoriu cu voi. Exact despre asta a vorbit apoi preotul! A pus intrebarea: avand in vedere ca bisericile sunt despartite si deci fratii certati unii cu altii, inseamna ca ofranda noastra, rugaciunile noastre nu sunt primite? Si cum sa facem sa ne impacam cu fratii, pe ce baze? Speram sa dea o solutie pe care sa o aplic si cu voi dar nu avea nici una. A zis doar ca, avand in vedere ca de 100 de ani de cand dureaza miscarea ecumenica s-a facut pana la urma pace intre biserici, inseamna ca rugaciunile au fost primite si ca nu trebuie sa lasam bratele jos ci sa continuam. Pentru mine a fost a doua oara ca am participat la astfel de intalniri ecumenice, insa niciodata nu am simtit atat de puternic ca acum ca aceea este cu adevarat Biserica. Stiu ca pentru voi nu conteaza ce simte unul si altul, conteaza numai ce scrie pe o hartie din vreun tratat de teologie ortodoxa sau catolica, insa teoria si cartile sunt una, iar practica de zi cu zi cu totul altceva. Si are dreptate preotul ortodox, daca suntem certati cu cineva, rugaciunile noastre nu vor fi primite pana nu ne impacam cu persoana respectiva. Eu nu consider ca as fi certata cu vreunul din voi, insa nu vreau sa risc sa nu mai imi fie ascultate rugaciunile, asa ca, daca v-am suparat pe vreunul imi cer iertare.
Ramaneti cu bine!
Si ca sa fiu sigura ca intelegeti ce inseamna ramaneti cu bine, inseamna ca nu o sa va mai raspund la nici unul, dar nu pentru ca as fi suparata sau mai stiu eu ce, ci pur si simplu nu vreau ca rugaciunile mele sa isi piarda puterea din cauza discutiilor in contradictoriu cu voi, pentru ca ma rog in special sa existe femei preot la ortodocsi si acum ca am aflat ca nu exista nici o interdictie canonica in acest sens si ca problema se pune la nivel inalt, si ca la nivel inalt se gandeste ca si mine, si sunt deacord ca femeia este tratata rau in bisericile ortodoxe din cauza prejudecatilor si mentalitatilor gresite care nu au nici un suport in invatatura lui Hristos, nu vreau sa isi piarda rugaciunile puterea ci dimpotriva, este modul prin care pot ajuta cel mai bine ca femeile sa ajunga preot, tocmai pentru ca pana acum nu a fost rugaciune care sa nu imi fie ascultata si indeplinita pentru simplul fapt ca sunt convinsa 100% ca "cere si vei primi" este adevarat.
Deci ramaneti cu bine!