În tradiția ortodoxă, se spune că Dumnezeu îi înzestrează după moarte cu un anumit dar pe acei oameni care au avut o viață spirituală înaltă. Sufletul sfântului este pus în relație cu moaștele sale. Desigur, dorința credincioșilor de a venera moaștele ține și de o anumită relație dintre ei și sfântul respectiv. În concluzie, nu moaștele fac minuni, ci sfântul la care te rogi, prin harul dat de Dumnezeu.În primul rând, contează rugăciunea, dar este de folos și contactul cu sfintele moaște sau cu icoanele, pentru că oamenii au nevoie de dovezi materiale. Părintele Stăniloae se întreba cum se face că un milion de oameni se roagă unui sfânt, iar sfântul le răspunde tuturor. Și tot el spunea că sfinții primesc de la Dumnezeu darul de a asculta simultan toate rugăciunile și de a le da ajutor tuturor. Moaștele reprezintă pentru cei mai mulți certitudinea că minunea este posibilă. Când le atingi, ai mai multă speranță.O întrebare pe care și-o pun adesea credincioșii este legată de faptul că bucățele din trupul unui sfânt ajung la mai multe biserici. Oare mai au aceeași putere aceste fragmente? În general, în momentul în care o biserică solicită o părticică din trupul unui sfânt, o și obține, dar dacă trupul rămâne în întregime neputrezit, este păstrat astfel.
Trupul Sfântului Nectarie a fost neputrezit timp de 20 de ani, după care carnea a dispărut, rămânând doar scheletul. Apoi, părticele din el au fost împărțite și altor biserici. Preoții consideră că Dumnezeu a lăsat ca fragmentele din trupul sfinților să meargă în toată lumea, iar prin puterea lor divină să facă minuni.
|