Omagiu lui EMINESCU (15 ian 1850-15 iun 1889)

[Daniel777]

@tiger

Ai auzit cumva ca azi e Ziua Culturii Nationale a Romaniei?

[anna21]

În prealabil postat de Daniel777

@tiger

Ai auzit cumva ca azi e Ziua Culturii Nationale a Romaniei?

Oups, acum am inteles si eu unde bati (de parca nu era destul de clar).

[anna21]

În prealabil postat de anna21

Oups, acum am inteles si eu unde bati (de parca nu era destul de clar).

Probabil doar eu inteleg lucrurile diferit.
Eu vad ca in loc sa-l sarbatorim pe Eminescu, vom asista la un bla bla despre cultura la modul general. Eu cred ca este o gaselnita pentru a se vorbi mai putin despre Eminescu si mai mult despre orice altceva .. din diferite motive, unul fiind ca Mihai Eminescu era un mare patriot, iar asta nu mai da bine in contextul integrarii europene.
Parerea mea.

În prealabil postat de anna21

Probabil doar eu inteleg lucrurile diferit.
Eu vad ca in loc sa-l sarbatorim pe Eminescu, vom asista la un bla bla despre cultura la modul general. Eu cred ca este o gaselnita pentru a se vorbi mai putin despre Eminescu si mai mult despre orice altceva .. din diferite motive, unul fiind ca Mihai Eminescu era un mare patriot, iar asta nu mai da bine in contextul integrarii europene.
Parerea mea.

Ai dreptate..sau cel putin asa vad si eu lucrurile..

[glykys]

Azi se implinesc 162 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu!

http://www.youtube.com/watch?v=yikbbUJrx_0


Fiind băiet păduri cutreieram

Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă isvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lintrecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.

Răsare luna,-mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de arginţie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape...
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.

Alături teiul vechi mi se deshcide:
Din el ieşi o tânără crăiasă,
Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,
Cu fruntea ei într-o maramă deasă,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,
Călcând pe vârful micului picior,
Veni alături, mă privi cu dor.

Şi ah, era atâta de frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
Un înger blând cu faţa radioasă,
Venind din cer se poate arăta;
Iar păru-i blond şi moale ca mătasa
Grumazul alb şi umerii-i vădea.
Prin hainele de tort subţire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.



Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.



Iar când voi fi pământ

Iar când voi fi pământ,
În liniştea serii,
Săpaţi-mi un mormânt
La marginea mării.

Nu voi sicriu bogat,
Podoabe şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din veştede ramuri.

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adâncile ape.

S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.

S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.

Şi cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.

Şi cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium!

Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frământa
Eternele valuri

Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Ci codrul vânt să dea
Frunzişului veşted.

Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormânt făr' de noroc
Şi fără prieteni.

Am deosebita şansă de a locui în oraşul în care paşii poetului nepereche Mihai Eminescu au poposit pentru un timp, atunci când a fost inspector şcolar.
Şi mai am încă şansa de a trăi într-un oraş cu o viaţă culturală efervescentă susţinută de oameni aleşi de cultură dar şi de autorităţile locale prin grija cârora Mihai Eminescu anul trecut, la aceiaşi dată comemorată astăzi a primit o casă- Centrul Cultural Eminescu.
Ca şi cum nu ar fi deajuns aceste două şanse eu personal am avut-o şi pe cea de-a treia de a colabora activ în anul care a trecut de la inaugurarea Centrului la toate activităţile acestuia.
Ieri si astăzi în cadrul Centrului Cultural Mihai Eminescu s-au desfăşurat acţiuni de comemorare a poetului şi de aducere de mulţumire celor care au ctitorit acest centru şi anume doctorul Constantin Teodorescu care din nefericire nu a mai apucat acestă aniversare. Acesta a donat colecţii de o valoare inestimabilă Centrului Cultural, comori de care se poate bucura oricine calcă pragul acestei instituţii de cultură
Vor spune unii cârcotaşi " dar ce legătură au acestea cu un forum creştin-ortodox?". Vă voi răspunde că aici, în acest centru într-o cameră superbă se află portretul preasfinţitului Iacob Antonovici mare iubitor de cultură şi se mai află opera cu tematică religoasă a graficanului Vasilian Dobos
Tot astăzi a fost lansată revista intitulată ARHEU a centrului, revistă care oglindeşe activitatea acestui lăcaş de cultură şi înaltă spiritualitate.

Iată şi câteva poze de la eveniment.

[tigerAvalo9]

În prealabil postat de Daniel777

@tiger

Ai auzit cumva ca azi e Ziua Culturii Nationale a Romaniei?

Ce vrea sa insemne ce ai zis tu?

[Daniel777]

Vrea sa insemne ca azi e prima data cand serbam Ziua Nationala a Culturii Romane,oficial decretata de Parlament.

[colaps]

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.

Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;

Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;

Din Satmar pâna ‘n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.

Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.

Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul – frate cu Românul -
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca
Sarac în tara saraca!

Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s-a ‘ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!

Tu te ‘nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!

Cine ne-au dus Jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Ci sa-i scoata ochii corbii
Sa ramâe ‘n drum cu orbii
Cine ne-au adus pe Greci
N’ar mai putrezi în veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prapadi-l-ar focul jalei
Sa-l arza sa-l dogoreasca
Neamul sa i-l prapadeasca

Cine tine cu strainii
Mânca-i-ar inima cânii
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia