Exista dumnezeu?

[Dumitru73]

În prealabil postat de camy_d

Cred că nu-i nevoie să-ţi explic cum pot transfigura banii pe om. Banii îl pot arunca într-o suferinţă cruntă, cauzată nu numai de lipsa lui Dumnezeu, ci şi de lipsa sa de discernământ în a face ceea ce e mai bine pentru el şi pentru semeni şi mai trebuie să şi suporte consecineţele faptelor sale. Culmea e că vedem mulţi bogătaşi mai deprimaţi ca oamenii de rând.

Mai e un lucru legat de suferinţă. Aceasta cel mai adesea e doar în mintea noastră. Nu ţi s-a întâmplat vreodată să vezi pe un om plângându-se de ceva şi tu să-ţi râzi în sinea ta de cât de mult pune la inimă acest lucru? Ba chiar şi să preferi suferinţa lui, în loc de suferinţele tale care ţi se par mai mari? Probabil că şi alţii la rândul lor ar prefera să aibă necazurile tale.

Orice om are necazuri şi nevoiaşul, şi bogătaşul, iar credinţa în Dumnezeu ne face să ne minimalizăm toate suferinţele, ca şi cum le-am fi primit pe cele ale cărui om se plângea şi noi râdeam de el. Omul credincios va descoperi că necazurile sunt deşertăciuni, iar să te plângi de ele prostesc. Iar dacă vom avea nevoie, Dumnezeu ne va ajuta şi în mod concret să trecem peste ele.

subiectul a inceput de la o poveste ce punea accent pe "daca oamenii nu vin la mine ..."
si era vorba de suferinta, copii abandonati, nu de bani.
bineinteles ca exista si aici o explicatie ... dar care este rostul povestii?

[camy_d]

În prealabil postat de Dumitru73

dar care este rostul povestii?

Rostul este că sunt unii oameni cu o mentalitate ca cea a bărbierului şi atunci trebuie să înţelegem că e greşită.

Apropo, pe tine ce raţionament te-a dus la negarea lui Dumnezeu, că m-a apucat curiozitatea?

[Dumitru73]

În prealabil postat de camy_d

Rostul este că sunt unii oameni cu o mentalitate ca cea a bărbierului şi atunci trebuie să înţelegem că e greşită.

Apropo, pe tine ce raţionament te-a dus la negarea lui Dumnezeu, că m-a apucat curiozitatea?

mentalitatea barbierului?! adica sa ne ducem la barbier si cu siguranta ne va barbieri?!
o sa fim o planeta de barbosi

nu a existat un rationament. a fost o lupta de durata .

[camy_d]

În prealabil postat de Dumitru73

nu a existat un rationament. a fost o lupta de durata .

Mai concret, trebuie să ai un motiv pentru care nu-L accepţi de Dumnezeu.

[Dumitru73]

În prealabil postat de camy_d

Mai concret, trebuie să ai un motiv pentru care nu-L accepţi de Dumnezeu.

nu e vorba de neacceptare. nu poti accepta ceva in a carui existenta nu crezi.
greseala credinciosilor este ca au impresia ca devii ateu pentru un motiv, sau in urma unui eveniment nefericit.
o fi. dar in cazul meu a durat cativa ani.timp in care am cautat.

[camy_d]

În prealabil postat de Dumitru73

nu e vorba de neacceptare. nu poti accepta ceva in a carui existenta nu crezi.
greseala credinciosilor este ca au impresia ca devii ateu pentru un motiv, sau in urma unui eveniment nefericit.
o fi. dar in cazul meu a durat cativa ani.timp in care am cautat.

Orice lucru are un motiv, nu doar să fii ateu. Dacă nu-ţi cunoşti motivul demonstrezi ceea ce spuneau unii duhovnici, că nu există atei perfecţi.

[Dumitru73]

În prealabil postat de camy_d

Orice lucru are un motiv, nu doar să fii ateu. Dacă nu-ţi cunoşti motivul demonstrezi ceea ce spuneau unii duhovnici, că nu există atei perfecţi.

motivul a fost ca am inceput sa-mi pun intrebari.
la care, evident, am cautat raspunsuri.
nu stiu daca exista atei perfecti. cu siguranta eu nu sunt.
dar crestini perfecti exista?
imi aduc aminte de o discutie cu un bun prieten, care acum e duhovnic la o manastire de maici din Moldova, care imi spunea: mai, la cata invatatura avem noi la dispozitie, fata de stramosii nostrii, ar trebui sa zburam ca ingerii...

[dobrin7m]

În prealabil postat de Dumitru73

nu e vorba de neacceptare. nu poti accepta ceva in a carui existenta nu crezi.
greseala credinciosilor este ca au impresia ca devii ateu pentru un motiv, sau in urma unui eveniment nefericit.
o fi. dar in cazul meu a durat cativa ani.timp in care am cautat.

Dumitru, nu as fi intervenit dar nu pot sa nu iti spun ceva.
Ai avut o lupta de durata. Ti-ai cunoscut adversarul cu adevarat? Cine a pus capat luptei? Nu tu , renuntand a mai lupta?
Atunci crezi ca doar renuntand face ca totul sa dispara? Sa nu mai existe?
Gata m-am saturat, lupta asta ma vlaguie , ma opresc. Nu exista nici Dumnezeu nici diavol. Asa ai spus nu? Decretand ca nu exista.
Daca iti cunosteai adversarul cu adevarat atunci iti spun ca nu renuntai. Pentru ca spunand ca nu exista l-ai facut castigator.
Credinciosul nu crede ca omul devine ateu in urma unui eveniment nefericit. Pentru ca e invers. Omul devine credincios in urma unor evenimente nefericite.

Am sa iti mai spun ceva. Acolo, la nivelul acela, unde ai fost tu, cu Scriptura in mana, citind la strana, cantand pricezne exista o portita de pierzare. Tu ai scapat pe ea. Pentru ca acolo vine o superficialitate, o credinciosie de suprafata, in care te pierzi. Acolo inervine mandria: eu cant frumos si lumea ma priveste, si ti se schimba ochiul privirii si intelegerii. E un pas pana la pierzare. Apoi incepi o lupta, cea de care spui, in care in final renunti si devii ce esti tu azi sau, continui. Acolo ti s-a parut ca e degeaba, ca nu e credinta, si acolo ti s-au hranit ganduri care te-au dus incet spre necredinta.(ochiul intelegerii gresite din credinta de suprafata).

Dar nu uita, chiar daca tu ai pus capat luptei , fara evenimente nefericite, asta nu inseamna ca nu exista.

[Dumitru73]

În prealabil postat de dobrin7m

Dumitru, nu as fi intervenit dar nu pot sa nu iti spun ceva.
Ai avut o lupta de durata. Ti-ai cunoscut adversarul cu adevarat? Cine a pus capat luptei? Nu tu , renuntand a mai lupta?
Atunci crezi ca doar renuntand face ca totul sa dispara? Sa nu mai existe?
Gata m-am saturat, lupta asta ma vlaguie , ma opresc. Nu exista nici Dumnezeu nici diavol. Asa ai spus nu? Decretand ca nu exista.
Daca iti cunosteai adversarul cu adevarat atunci iti spun ca nu renuntai. Pentru ca spunand ca nu exista l-ai facut castigator.
Credinciosul nu crede ca omul devine ateu in urma unui eveniment nefericit. Pentru ca e invers. Omul devine credincios in urma unor evenimente nefericite.

Am sa iti mai spun ceva. Acolo, la nivelul acela, unde ai fost tu, cu Scriptura in mana, citind la strana, cantand pricezne exista o portita de pierzare. Tu ai scapat pe ea. Pentru ca acolo vine o superficialitate, o credinciosie de suprafata, in care te pierzi. Acolo inervine mandria: eu cant frumos si lumea ma priveste, si ti se schimba ochiul privirii si intelegerii. E un pas pana la pierzare. Apoi incepi o lupta, cea de care spui, in care in final renunti si devii ce esti tu azi sau, continui. Acolo ti s-a parut ca e degeaba, ca nu e credinta, si acolo ti s-au hranit ganduri care te-au dus incet spre necredinta.(ochiul intelegerii gresite din credinta de suprafata).

Dar nu uita, chiar daca tu ai pus capat luptei , fara evenimente nefericite, asta nu inseamna ca nu exista.

a fost o lupta intre mentalitati si cunostinte. am fost propriul meu adversar.
cine a zis ca am renuntat la lupta?! intr-o postare anterioara am spus ca razboiul va dura, probabil, toata viata ...
nu am decretat nimic. asta este concluzia ta, nu a mea.

sa-ti spun un secret: nu cantam foarte frumos. binisor dar nu foarte frumos. mai degraba imi placea sa citesc si sa cant in cor, decat ca solist. dar cantam, cu dragoste si smerenie, si singur.
faptul ca nu eram no.1, nici macar 2 sau 3, cred ca imi era de ajuns cat sa nu ma mandresc.
apoi nu trebuie sa confundam mandria cu bucuria lucrului bine facut, sau cu multumirea ca ai adus cu bine o cantare lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Dumitru73

nu a existat un rationament. a fost o lupta de durata .

Inteleg ca ai pierdut!... La prima vedere, pari o persoana foarte hotarata, nicidecum un las. O batalie perduta nu inseamna tot razboiul! Cat timp inca te poti numi OM, ai obligatia sa cauti cu toata responsabilitatea, nu doar informatii din ambele tabere, ci si experiente pe care atatia altii le-au trait si care nu pot fi negate. Sunt mii, sute de mii... Ai totul la dispozitie si nu ai nici o scuza. In plus, rar se intampla cand Dumnezeu te trage singur de manecuta, daca tu stai cu spatele la El. Daca te-ai intoarce si L-ai lua in seama, o sa regreti toate clipele vietii in care nu L-ai cunoscut. Fiindca e ca un prieten nedespartit si extrem de "bogat", care nu se zgarceste la daruri, nu tradeaza si nu-ti cere decat sa-i recunosti valoarea dragostei ce ti-o poarta! E chiar asa mult?