Cuvant pentru atei

[dobrin7m]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Era un citat pentru ei!
Mi se pare foarte buna abordarea ta. Nu de mult, povesteam cu cineva despre acest subiect.
Si asa cum bine stim cu toti, fiecare om, dar absolut fiecare om cand este pus in fata unei intamplari ce depaseste puterea omului spune invariabil:

DOAMNE AJUTA!

Simona, multi atei atunci cand ies din situatii fara iesire pun asta pe seama hazardului si norocului. Mercur retrograd si luna nu stiu cum si astfel a favorizat norocul.
Ceea ce este paradoxal este faptul ca niste oameni zicese culti si inteligenti, resping trecutul care vorbeste despre om si accepta idei supranaturale si de-a dreptul frivole. A crede ca personalitatea unui om este influentata de pozitia astrilor pe cer in loc sa vada si sa inteleaga ca personalitatea omului este expresia caracteristicilor genetice de la stramosii sai precum si raspunsurile la conditionarile exterioare, cum altceva poate fi decat gandire firvola si chiar imatura?

Deci ei nu pot crede ca dobandesc la nastere o fire umana , asa decazuta, de la Adam dupa caderea in pacat, respingand astfel insasi transmiterea ereditara, dar cred, ca daca soarele, luna sau astrii se plimba pe cer pot sa ii influenteze pe ei si atitudinea lor. Oricat ar vrea cineva sa respinga ideea lantului neintrerupt de la Adam si pana la el insusi nu o poate face. pentru ca omul are o origine. Si originea omului este Adam. Adam omul creat de Dumnezeu.

Omul este influentat de factori exteriori in modelarea personalitatii dobandite de la parintii sai. Daca factorii exteriori sunt rai, atunci si personalitatea sa devine rea.
Familia crestina isi modeleaza copilul in spirit crestin, familia necrestina in spirit necrestin. Suntem responsabili de ateii nostri. Eu asa inclin sa cred.

În prealabil postat de dobrin7m

Simona, multi atei atunci cand ies din situatii fara iesire pun asta pe seama hazardului si norocului. Mercur retrograd si luna nu stiu cum si astfel a favorizat norocul.
Ceea ce este paradoxal este faptul ca niste oameni zicese culti si inteligenti, resping trecutul care vorbeste despre om si accepta idei supranaturale si de-a dreptul frivole. A crede ca personalitatea unui om este influentata de pozitia astrilor pe cer in loc sa vada si sa inteleaga ca personalitatea omului este expresia caracteristicilor genetice de la stramosii sai precum si raspunsurile la conditionarile exterioare, cum altceva poate fi decat gandire firvola si chiar imatura?

Deci ei nu pot crede ca dobandesc la nastere o fire umana , asa decazuta, de la Adam dupa caderea in pacat, respingand astfel insasi transmiterea ereditara, dar cred, ca daca soarele, luna sau astrii se plimba pe cer pot sa ii influenteze pe ei si atitudinea lor. Oricat ar vrea cineva sa respinga ideea lantului neintrerupt de la Adam si pana la el insusi nu o poate face. pentru ca omul are o origine. Si originea omului este Adam. Adam omul creat de Dumnezeu.

Omul este influentat de factori exteriori in modelarea personalitatii dobandite de la parintii sai. Daca factorii exteriori sunt rai, atunci si personalitatea sa devine rea.
Familia crestina isi modeleaza copilul in spirit crestin, familia necrestina in spirit necrestin. Suntem responsabili de ateii nostri. Eu asa inclin sa cred.

Ai dreptate! Crede-ma zilnic ma lovesc de asta!
Da, suntem responsabili de ,,atei" nostri si de toti semeni cu care venim in contact.
Dumnezeu sa le lumineze mintile, asa cum mi-a luminat si mie!
Keep going...
Doamne ajuta!

Bineinteles ca omul primitiv,precum cei care au trait la Lascaux,se raportau la divinitate,dar in felul lor.Noi ii consideram primitivi din perspectiva actualei situatii de fapt,la fel cum si noi vom fi considerati la fel de cei care vor trai cu mult dupa noi.Prin urmare primitivismul lor este relativ,intrucat ei nu erau considerati asa conform standardelor aplicabile in vremea lor dar sunt considerati asa,logic,din perspectiva unei societati avansate.Problema ar fi:cat de primitivi erau conform epocii lor,stiut fiind faptul ca un aspect isi poate pierde din relevanta daca il analizezi complet izolat de matricea in care s-a dezvoltat.

Credintele lor religioase reflectau,in esenta,propria lor raportare la divinitate,conform propriei lor intelegeri.Din moment ce intelegerea umana aprofundeaza prin revelare treptata(toata istoria demonstreaza acest aspect)este de preferat ca acele credinte sa fie privite in contextul lor si in interdependenta cu ce a urmat.Nu trebuie analizate izolat.De exemplu,cine studiaza Biblia,fie si axat pe profeti,va observa ca exista o intelegere graduala si o aprofundare pe etape.Ideile si credintele religioase au propriul lor mecanism de intelegere a divinitatii care nu este static,ci sufera diferite modificari sau confirmari pe parcursul timpului,sub influenta diversilor factori,externi sau interni.

Pe scurt:Cro-Magnon avea o perceptie a divinitatii dintr-un anumit punct de vedere.Comparativ cu ce a urmat pare primitiv cu conditia sa-i eludam etapa de dezvoltare.Daca facem abstractie de logica analizei s-ar putea chiar sa gasim scrieri religioase de anvergura la Rahan :)

În prealabil postat de Scotsman

.Noi ii consideram primitivi din perspectiva actualei situatii de fapt,la fel cum si noi vom fi considerati la fel de cei care vor trai cu mult dupa noi.
Prin urmare primitivismul lor este relativ,intrucat ei nu erau considerati asa conform standardelor aplicabile in vremea lor dar sunt considerati asa,logic,din perspectiva unei societati avansate.
Problema ar fi:cat de primitivi erau conform epocii lor,stiut fiind faptul ca un aspect isi poate pierde din relevanta daca il analizezi complet izolat de matricea in care s-a dezvoltat.

Foarte tare!
Si cat de primitivi pot fi primi oameni cand erau cu mult mai aproape de Dumnezeu, chiar daca erau atat de departe de tehnologia ,,avansata'' a zilelor noastre?
Si cat de primitivi pot fi primi oameni cand erau cu mult mai aproape de Dumnezeu cand traiau sute si sute de ani din cauza curatiei lor, iar noi abia mai atingem suta?
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Vedeti cat de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru noi?
Asa rataciti si vai de capul nostru, El s-a indurat sa ne scurteze zilele!
Ca zau, eu una nu asi vrea sa traiesc sub nici o forma vreo 900 de ani sub un regim sau altul...

[sophia]

Dobrin7m - din nou aceeasi greseala
Liberul arbitru nu inseamna a fi sau nu in biserica.
Eu nu cred ca Dumnezeu a lasat liberul arbitru. Asa ceva nu exista in credinta.
Ori crezi in Dumnezeu si atunci sti ca totul este de la El, inclusiv stiinta, ori nu crezi in El si atunci ai intr-adevar liberul arbitru, puterea de a face ce vrei.
Un credincios nu are aceasta putere. El este condus de credinta.
Dar, ceea ce spun si cred/simt eu, iar multi nu, este ca pot exista mai multe grade de credinta.
Poti fi credincios in masura in care poti. Unul este mai extrem credincios, altul mai neputincios, dar credinta si pe Dumnezeu au amandoi.

Ba da, credinta este o povara, asa cum am spus luata in mod constient.
Tu spui de pofte trupesti.
Dai exemplul cu painea si prajitura. Pentru fiecare organism conteaza acea cantitate de substante care se afla in alimente. Unul nu are nevoie de ele, nu-i plac, altul are nevoie in cantitate mai mare pentru ca le pierde mai usor.
Postul este o infranare, dar nu rationala, pentru ca exclude total anumite elemente de care are nevoie omul si il pune sa manance in surplus altele.
Nu mananci lapte si branza, dar te umfli cu paine si gem si cartofi prajiti.
Cat de rational este asta?
O simti de ex. atunci cand faci o criza de spasmofilie si vine medicul sa-ti faca injectii cu calciu.
Si nu e vorba numai de postul alimentar ci de tot. Te stradui sa faci ceea ce spun oamenii ca inseamna credinta, regulile lor, sa fii in acelasi timp si om si sotie si mama si sa lucrezi si sa ai prieteni.
Ori asta este f.greu. Daca te duci la biserica nu mai esti cu familia, cu prietenii, nu te mai duci la serviciu si invers. Nu mai dormi, nu mai citesti, nu mai scrii, nu mai pictezi, sau cosi, sau te plimbi asa cum ti-ai dori ca om. Nu mai poti fi a sotului/sotiei, nu mai poti face copii, etc.
Daca postesti alimentar nu mai ai putere la munca, nu mai poti iesi cu prietenii la o prajitura, nu poti sa-ti sarbatoresti ceva.
Intr-un cuvant ori esti om si ai familie si serviciu, ori esti cu Dumnezeu in fiecare secunda si atunci stai la manastire.
Si atunci faci slalom si te stradui sa fii undeva la mijloc. Si tot nu este bine pentru unele pareri.
Si cel mai rau este cand te afli intre Dumnezeu si stiinta si ramai...fara copii, pentru ca unii gandesc ca stiinta, in speta medicina nu este de la Dumnezeu si deci nu ai voie s-o folosesti.

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

Dobrin7m - din nou aceeasi greseala
Liberul arbitru nu inseamna a fi sau nu in biserica.
Eu nu cred ca Dumnezeu a lasat liberul arbitru. Asa ceva nu exista in credinta.
Ori crezi in Dumnezeu si atunci sti ca totul este de la El, inclusiv stiinta, ori nu crezi in El si atunci ai intr-adevar liberul arbitru, puterea de a face ce vrei.
Un credincios nu are aceasta putere. El este condus de credinta.
Dar, ceea ce spun si cred/simt eu, iar multi nu, este ca pot exista mai multe grade de credinta.
Poti fi credincios in masura in care poti. Unul este mai extrem credincios, altul mai neputincios, dar credinta si pe Dumnezeu au amandoi.

Ba da, credinta este o povara, asa cum am spus luata in mod constient.
Tu spui de pofte trupesti.
Dai exemplul cu painea si prajitura. Pentru fiecare organism conteaza acea cantitate de substante care se afla in alimente. Unul nu are nevoie de ele, nu-i plac, altul are nevoie in cantitate mai mare pentru ca le pierde mai usor.
Postul este o infranare, dar nu rationala, pentru ca exclude total anumite elemente de care are nevoie omul si il pune sa manance in surplus altele.
Nu mananci lapte si branza, dar te umfli cu paine si gem si cartofi prajiti.
Cat de rational este asta?
O simti de ex. atunci cand faci o criza de spasmofilie si vine medicul sa-ti faca injectii cu calciu.
Si nu e vorba numai de postul alimentar ci de tot. Te stradui sa faci ceea ce spun oamenii ca inseamna credinta, regulile lor, sa fii in acelasi timp si om si sotie si mama si sa lucrezi si sa ai prieteni.
Ori asta este f.greu. Daca te duci la biserica nu mai esti cu familia, cu prietenii, nu te mai duci la serviciu si invers. Nu mai dormi, nu mai citesti, nu mai scrii, nu mai pictezi, sau cosi, sau te plimbi asa cum ti-ai dori ca om. Nu mai poti fi a sotului/sotiei, nu mai poti face copii, etc.
Daca postesti alimentar nu mai ai putere la munca, nu mai poti iesi cu prietenii la o prajitura, nu poti sa-ti sarbatoresti ceva.
Intr-un cuvant ori esti om si ai familie si serviciu, ori esti cu Dumnezeu in fiecare secunda si atunci stai la manastire.
Si atunci faci slalom si te stradui sa fii undeva la mijloc. Si tot nu este bine pentru unele pareri.
Si cel mai rau este cand te afli intre Dumnezeu si stiinta si ramai...fara copii, pentru ca unii gandesc ca stiinta, in speta medicina nu este de la Dumnezeu si deci nu ai voie s-o folosesti.

Sophia intelegi gresit credinta
``Ori crezi in Dumnezeu si atunci sti ca totul este de la El, inclusiv stiinta, ori nu crezi in El si atunci ai intr-adevar liberul arbitru, puterea de a face ce vrei.``

ori crezi ..... ori nu crezi
insasi asta este o alegere. ori... ori. Dumnezeu te lasa liber sa crezi sau sa nu crezi. Vorbim despre liberul arbitru in legatura cu credinta.
Ca in necredinta te-ai pozitionat deja pe o linie clara in care orice este posibil.

``Poti fi credincios in masura in care poti. Unul este mai extrem credincios, altul mai neputincios, dar credinta si pe Dumnezeu au amandoi.``
Eu vorbesc de cei care nu cred in Dumnezeu. de atei. cei care declara ca nu exista Dumnezeu.
Crestinismul nu te pune la infometare nici la privarea de substantele necesare vietii: vitamine, minerale. Du-te si intreaba preotul si vezi ce spune despre copii, bolnavi si batrani in legatura cu postul. Nu lua totul ad litteram . Fiecare om simte credinta sa, si modul de aplicare a credintei care i se potriveste siesi. Daca tu ai lipsa de calciu nu te privezi de calciul gasit in branza ca stie Dumnezeu de problema ta.
Iar credinta in familie este extraordinara daca o practici cum se cuvine. Nu aiurea si fara rost. Ai timp de toate. Chiar si de facut copii.
Credinta rotodoxa spune clar ca exista doua cai de mantuire a omului: cea din lume oin casatorie si binecuvantata cu copii si cea din manastire in casatoria cu Hristos. cel care sta necasatorit in lume mare pacat face. Iata ca famila este centrul si copiii sunt bucuria.

Alegeti prieteni asemeni tie. Daca tu esti alaturea de necredinciosi adevarat ca e greu sa pendulezi intre credinta si necredinta. nimeni nu te pune sa faci asta decat propria ta alegere.

Cine spune sa nu folosesti medicina? cati medici crestini nu sunt? si cate minuni nu face credinta impreuna cu medicina? esti revoltata de anticonceptie? spune tu cum se numeste cel care suprima viata?
daca esti ordonata si respecti regulile crestine atunci nu mai ai nevoie de contraceptie si poti sa fii si impreuna cu sotul tau.
Daca ai un of mare , mergi la duhovnic si gaseste rezolvare si astfel vei avea credinta curata si fara de povara.

[MariS_]

Cunosc problema ateilor pentru ca o mare parte din viata am fost
ateu. Am incercat sa o analizez cat mai obiectiv si am sa expun
concluziile la care am ajuns. Omul la nastere are si facultatea de
a rationa cat si pe cea de a crede. Doar ca prima e doar in stadiu
de posibilitate pe cand ultima e in act, ca sa ma exprim filosofic.
Copilul mic da dovada ca pentru el a crede e normalul, pe cand a
rationa nu. Spuneti unui copil o poveste, dar in limbaj rational si
cu argumente rationale si il veti adormi imediat pentru ca nu va
intelege nimic, dar daca ii spuneti acelasi lucru in limbaj normal
de poveste va va sorbi cuvintele, iar intelegerea ei e uluitoare.
Copilul intelege limbajul povestii imediat, in schimb nu poate
intelege limbajul rational. Limbajul povestii este limbajul credintei.
Desigur, o credinta naiva, dar tot credinta se cheama. Vreau sa
subliniez cu aceasta, ca omul a fost dotat de Dumnezeu cu o mai
mare facultate a credintei decat cea a ratiunii. Societatea moderna,
insa, a ales sa se bazeze pe cealalta facultate, cea a ratiunii, si
atunci isi pregateste viitorii sai cetateni ca sa se bazeze pe aceasta
facultate. Toata educatia moderna pune un mare accent pe ratiune
si neglijeaza credinta. Credinta e trecuta la preocupari private.
Impactul societatii asupra copilului din ziua de astazi e imens. El
devine ateu fara sa vrea, pentru ca societatea in ansamblu e atee.
Facultatea de a crede i se atrofiaza pe zi ce trece, in schimb cea
a ratiunii se dezvolta. Exista si varianta in care se pierde simtul
credintei si nici cel al ratiunii nu se dezvolta si aici se incadreaza
cei mai multi. Ei pierd sensul dat de credinta si nici nu urmaresc
un sens rational oarecare, ci traiesc la intamplare. Ei nu sunt nici
atei nici credinciosi, ci doar superstitiosi, confuzi si fara de tel in
viata. Ateii, insa, sunt aceia carora li s-a atrofiat facultatea de a
crede si li s-a hipertrofiat facultatea rationala. Ei nu mai pot crede
in minuni, in supranatural, ei cred doar in ceva ce poate fi vazut
sau verificat. Ca sa aduci un ateu la credinta trebuie mai intai sa-i
reinvii facultatea de a crede si acest lucru nu e deloc usor, asa
cum foarte greu aduci la viata o planta care e aproape ofilita.
Dar mai e o cale: un soc al vietii. O mare durere sau trecerea
prin iad, cum a fost cazul cu gheronIosifIsihastul, atunci cand
omul devine deznadajduit si arunca peste bord tot bagajul rational
si se agata, ca de singura salvare, de credinta. Dar acestea sunt
cazuri exceptionale. Calea obisnuita a ateului e cautarea onesta
de sens. El vine incet, incet catre credinta, tot cautand sens si
nemultumit de raspunsurile pe care le primeste din partea diverselor
filosofii sau conceptii. Si deobicei intra in credinta cu tot cu bagajul
de conceptii rationaliste, de care mai apoi se straduieste sa scape.
Acum, cineva poate se intreaba: cum e mai bine, sa avem doar
facultatea credintei sau doar pe cea rationala? Eu cred ca extremele
sunt nocive, nu e bine nici habotnic nici rationalist. Atunci poate ca
media e mai buna? Un pic de credinta si un pic de ratiune? NU,
nu cred nici in aceasta. Solutia, dupa parerea mea, e data de
intelepciune, intelepciune care nu e o medie a credintei si ratiunii,
ci o stare deasupra amandurora, dar care se sprijina pe ambele.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de Crestin_Simona

Foarte tare!
Si cat de primitivi pot fi primi oameni cand erau cu mult mai aproape de Dumnezeu, chiar daca erau atat de departe de tehnologia ,,avansata'' a zilelor noastre?
Si cat de primitivi pot fi primi oameni cand erau cu mult mai aproape de Dumnezeu cand traiau sute si sute de ani din cauza curatiei lor, iar noi abia mai atingem suta?
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Vedeti cat de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru noi?
Asa rataciti si vai de capul nostru, El s-a indurat sa ne scurteze zilele!
Ca zau, eu una nu asi vrea sa traiesc sub nici o forma vreo 900 de ani sub un regim sau altul...

Omul,indiferent de etapa evolutiei sale istorice,a simtit o stringenta nevoie de a se raporta la divinitate.Exista,intr-un anumit fel,o chemare interioara spre asa ceva.Fiecare etapa a avut propria sa abordare,intelegere sau framintare si asta pentru ca o credinta religioasa este ceva viu,nu este ceva inchistat in timp.Oamenii duc prin timp propria lor viziune,propria lor intelegere.In momentul cand aceste abordari sunt interconectate atunci o uriasa harta a sufletului uman se dezvaluie.In acest mod devine evident ca intelegerea umana a avut nevoie de anumite etape pentru a intelege.Cineva a ordonat bine lucrurile.Noi privim,in general,in plan orizontal evolutia,de la nivelul nostru,dar uitam ca axa orizontala,umana,nu este singura care poate exista.

Cain versus Abel,de exemplu,poate fi(la nivel orizontal de intelegere) si o imagine a unui conflict dintre un cioban si un agricultor,conflictul dintre cele mai vechi meserii din lume,alaturi de vanatoare.Ambii se raportau la divinitate dar diferit si cu consecinte diferite daca analizezi din punct de vedere al reactiei divine.Insa scena mai suporta o interpretare,din punct de vedere metaforic,al mesajului mai putin vizibil.

Sfantul Maxim Marturisitorul spune:,,Cain este legea trupului,ceea dintai pe care o naste Adam dupa ce a incalcat porunca dumnezeiasca.Iar Abel este cugetul duhului,pe care-l naste tot acela,mai pe urma,prin cainta.Pe acesta il ucide Cain,fiindca a purces la contemplarea naturii inainte de a dobandi deprinderea desavirsita in acest sens". O atenta lectura acestei opinii te face sa realizezi ca exista mai multe paliere de analiza.Ele sunt conexate,privesc aspecte diferite in aparenta,dar in esenta,de-a lungul istoriei evolutiei gandirii umane,ele reflecta un comportament cognitiv-penetrabil=mecanismele psihice se modifica in functie de cunostinte.

O opinie laica analiza cam asa: ,,Religia este, cum sugestiv se exprima unul din cercetatorii domeniului, administrarea sacrului.Tendinta de a sacraliza unele fenomene din existenta sa, este proprie omului si exprima nevoia acestuia de valorizare si idealizare, care compenseaza neputinta si imperfectiunea sa. Astfel, credintele si practicile religioase sunt un mod specific uman de a fi in lume. Sacralizarea este legata si de permanenta aspiratie de implinire si autodepasire umana, orientata spre o proiectie ideala, absoluta, transcendenta, supranaturala, intruchipata initial in mituri si ritualuri sacre, inchegate apoi in sisteme mai complexe, cum sunt religiile. Sacrul si profanul sunt doua modalitati de a fi in lume, doua situatii existentiale, asumate de om, care sunt diametral opuse, dar importante pentru intelegerea specificului religiilor, dar si a tuturor actelor omului."

Insa mai exista o perspectiva,teologica de data acesta, la care subscriu:

,,Se uita un lucru esential: cunoasterea crestina asupra lumii, pleaca de la Revelatie, pe cand stiinta nu surprinde decat aspecte unilaterale ale realitatii. Atat timp cat omul va face abstractie de Dumnezeu, va trai permanent sfasierea launtrica dintre tendinta lui exterioara de a domina lumea, prin stiinta si tehnologie, si tendinta interioara de a deveni sclavul lumii si al legilor ei naturale, prin lipirea lui de cele senzuale si materiale. Aceasta explica de fapt si enormul decalaj dintre progresul tehnologic al vremii noastre si regresul spiritual si moral al omului contemporan, adeverindu-se astfel cuvantul Mantuitorului, ca omul nu are nimic de castigat daca dobandeste lumea, dar isi pierde sufletul.

Parintele profesor Dumitru Popescu, afirma cu privire la dialogul stiintei cu religia: "Descoperirile epocale din domeniul microcosmosului au scos in evidenta doua lucruri extrem de importante pentru teologie. Mai intai, ca dincolo de orice separatie dintre spirit si materie s-a descoperit ca materia este de fapt concentrarea de spirit, energie si lumina, in al doilea rand, ca organizarea microcosmosului este atat de complexa, incat nu se mai poate face apel doar la cauzele naturale pentru explicarea ei, ci este nevoie sa se treaca de aceste cauze, spre lumea transcendenta."

[ai2]

În prealabil postat de dobrin7m

Simona, multi atei atunci cand ies din situatii fara iesire pun asta pe seama hazardului si norocului. Mercur retrograd si luna nu stiu cum si astfel a favorizat norocul.

Nu era nevoie sa mai arati inca o data ca habar n-ai ce inseamna ateismul. De unde pana unde ateii folosesc argumentatii astrologice? Intra pe un sait ateist si ai sa vezi ca religia intra la capitolul bazaconii impreuna cu astrologia. Asta e limita la care ati ajuns incercand sa discreditati ateismul?

[dobrin7m]

În prealabil postat de ai2

Nu era nevoie sa mai arati inca o data ca habar n-ai ce inseamna ateismul. De unde pana unde ateii folosesc argumentatii astrologice? Intra pe un sait ateist si ai sa vezi ca religia intra la capitolul bazaconii impreuna cu astrologia. Asta e limita la care ati ajuns incercand sa discreditati ateismul?

ai2
Multi atei cred in astrologie. daca tu nu crezi in astrologie asta nu inseamna ca ateii nu cred. Ateii nu se rezuma doar la tine. Avem exemple nenumarate.
Totodata ateii sunt foarte diversi si au diverse teorii. Eu nu discreditez ateismul, ci doar vreau sa spun ca , omul de cand e pe pamant crede in Dumnezeu. Si ca doar in anii de pe urma a aparut ateismul. Nu sunteti vechi cat omenirea ca si teorie.
Aici nu vorbim de limite ci de adevaruri atestate stiintific.
Istoria si arheologia ne vorbeste de credinta omului.
Insusi tu prin oasele tale, peste 150 ani vei vorbi de credinta. Vei fi intr-un mormant in urma unui ritual de inmormantare si cineva va citi ceva pe crucea ta, sau pe piatra ce se va afla la capatul mormantului tau. Imaginea ta, va aparea in visele copiilor tai.
Ateul nu crede in Dumnezeu si astfel este contrar umanitatii care dintotdeauna a crezut in Dumnezeu.
De la primul om si pana la omul de astazi a existat credinta in Dumnezeu.

Mircea Eliade explica, in Istoria credintelor si a ideilor religioase, ca omul are sentimentul religios innascut, credinta face parte din structura intelectului uman.
Si acesta este un adevar incontestabil.