ce putem face..

[Andrei_so]

Eu cazusem la un momentdat in depresie, pe langa asta aveam mari dubii cu privire la existenta lui Dumnezeu, am fost oarecum ignorant fata de biserica(depresia nu avea legatura cu biserica, dar aceasta si toate celelate au contribuit la starea mea foarte rea). la un momentdat imi revenisem oarecum din starea aceea foarte urata dar fara sa ma gandesc la Dumnezeu(eu credeam ca am facut asta pe propriile forte fara sa cred ca Dumnezeu era mereu langa mine, dar dadeam din lac in put pentru ca am inceput sa cultiv in mine mandria si iubirea de sine in mod exesiv pentru ca "expertii" din ziua de azi asa ne indeamna, si mi se parea ca imi era mai bine dar ma inselam amarnic)

Acum ce vreau sa subliniez este ce m-a facut pe mine sa ravnesc la implinirea poruncilor lui Dumnezeu. E foarte simplu am luat exemplul unei fiinte foarte dragi mie, dar fara sa vreau, pur si simplu cand incepuse la un momentdat sa-mi revina starile acelea de parca mi se prabuseste totul in cap, cu gandul la acea persoana foarte credincioasa si virtuasa am inceput sa ma rog lui Dumnezeu.
Am auzit foarte multi oameni credinciosi si preoti zicand ca puterea exemplului este foarte mare, dar trebuie si multa rabdare. Plus rugaciune , plus post, plus spovedanie si daca nu sunteti obisnuit cu acestea luati-le treptat ca altfel riscati sa cadeti si mai tare. Asadar d-voastra trebuie sa fiti cel care sa-i dea un exemplu de urmat acelui om chiar daca e la varsta a 2a sau a 3a. E adesea demonstrat ca daca mergem la un necredincios sau la un om care nu il are pe Dumnezeu asa de aproape de inima lui si il cicalim sa se roage sau sa mearga la biserica , mai rau il indepartam, trebuie sa faca aceste lucruri doar daca simte el pentru ca Dumnezeu ne-a lasat aceste mari daruri: vointa si libertatea. Daca in acele momente ar fi venit la mine cineva si mi-ar fi dat citate din Evanghelie sau mai stiu eu ce alta scriere, m-as fi uitat urat si l-as fi considerat nebun si invechit(mai tarziu am ajuns sa inteleg ca asa se intampla cu oamenii de obicei) Si cel mai bine ar fi sa mergeti la un duhovnic, ne e bine sa faceti aceste lucruri neghidati pentru ca riscati sa cadeti in ispite si in inselari; va vorbesc din putintica si pacatoasa mea experienta.

In concluzie trebuie sa aveti rabdare si sa aveti credinta ca sigur Dumnezeu va va ajuta!

Din punct de vedere medical ar fi bine sa incercati sa indemnati acea persoana catre un psiholog, dar mai intai sa-o faceti sa constientize ca acea depresie(dupa cum spuneti d-voastra) e o boala ca oricare alta si exista tratament terapeutic; in sfarsit e plin internetul de definitii si lucruri pe care trebuie sa le faceti privind depresia.

In incheiere as vrea sa il parafrazez pe Cuviosul Paisie; fiind si el bolnav(avea o problema serioasa in zona abdominala), si internat la un momentdat in spital - conditii in care el ar fi vrut sa tina post sa faca metanii, spunea ca e mai bine sa facem mai intai tot ce este lumeste posibil, sa-i lasam pe medici sa isi faca treaba ingrijind trupul, iar cand ajung la chilie imi continui treaba mea cu rugaciune, post, metanii.

Sper ca n-am vorbit ceva rau. Daca am vorbit rau imi cer iertare!