Biserica si preotul spitalului

În prealabil postat de cristina2012

E hilar sa te gandesti ca daca vrea, omul va veni singur la biserica din curtea spitalului, pentru ca nu poate (e imobilizat la pat), pentru ca in spital mereu astepti sa vina doctorul, sa ti se faca injectia, sa fi dus la analize, etc., sau pur si simplu nu poti pleca pentru ca nu esti obisnuit cu biserica, esti stingher, iar in situatia neputintei este si mai greu sa faci pasul. La bolnavi trebuie sa se vina. .

nu stiu ce sa zic, dar mi se pare parca si mai hilar sa te astepti ca un preot sa faca vizite pacientilor mai ceva ca medicii (care oricum sunt mai multi, ca numar). e adevarat ca n-am avut prea mare tangenta cu spitalele, dar cred ca asemenenea vizite 'neanuntate' le fac mai mult celor pe patul de moarte..

În prealabil postat de mirelat

dar cred ca asemenenea vizite 'neanuntate' le fac mai mult celor pe patul de moarte..

Foarte multa lume crede acest lucru; unii se tem sa cheme preotul chiar la capul unui muribund, ca nu cumva sa-i dea de inteles ca este muribund.
Dar rolul preotului nu este doar acela de a ierta pacatele, ci si de a vindeca prin Sfintele Taine trupul si sufletul omului.

[ebadea]

Preotul de la Spitalul SF. IOAN din Bucuresti trece zilnic prin toate saloanele. Si e unul singur.

În prealabil postat de ebadea

Preotul de la Spitalul SF. IOAN din Bucuresti trece zilnic prin toate saloanele. Si e unul singur.

ah, se practica turul de forta ? la cate sute de bolnavi sunt in spital, ma indoiesc ca vizitele astea in viteza sunt si efective ptr "pacientii" acelui preot. poate pentru vreo cativa doar. dar e bine ca macar este vointa de schimbare - se pare ca 1 preot de spital a dovedit-o - cum se zice "daca vrei, poti". :))

PS ptr Anca : teoria ca teoria, practica ne mananca.

Acum doi ani am stat în Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi cu o persoană dragă mie care a suferit o intervenţie complicată la cap.
Am descoperit capela spitalului care era mereu deschisă şi unde puteai merge să te rogi, să laşi pomelnice şi să vorbeşti cu preotul.
Uimirea mea a fost mare căci mereu de câte-ori mergeam să mă rog nu am vazut pe nimeni să facă acest lucru dintre bolnavi sau însoţitori.
Preotul de acolo venea miercurea şi vinerea prin secţii, facea rugăciuni la sala de mese şi la patul bolnavilor la cerere.
Pot să vă spun că participau foarte puţini la slujbe aceştia fiind mai ales din manastiri sau preoţi care erau internaţi.

Capele sunt prin spitale, preoţi de asemenea dar, din păcate interesul pentru vindecarea şi prin intermediul tainelor bisericii este scăzut.

[dany123]

dpmdv intr-un spital ar trebui sa fie numai personal medical care sa se ocupe cu tratarea pacientilor.

nu stiu daca in curicula institutelor teologice exista psihologia si/sau discipline conexe asa ca nu stiu ce ajutor poate oferi un preot.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de dany123

dpmdv intr-un spital ar trebui sa fie numai personal medical care sa se ocupe cu tratarea pacientilor.

nu stiu daca in curicula institutelor teologice exista psihologia si/sau discipline conexe asa ca nu stiu ce ajutor poate oferi un preot.

Preoţii oferă ajutor spiritual, nu psihologic. Importanţa asistenţei spirituale a celor bolnavi şi, mai ales, a celor muribunzi este foarte mare. Diavolul ştie foarte bine cât de important e ultimul ceas al vieţii. Îşi va înteţi atacurile. Dacă mori în ghearele lui, a lui vei fi veci după veci. Deşi creştinii e bine să fie instruiţi cum să se descurce în acel ceas chiar şi fără preot, prezenţa lui poate oferi multă întărire. Eu cel puţin, nu aş vrea de loc ca preoţii mei să mă lase de izbelişte tocmai atunci. Cred că foamea şi setea după Domnul meu îmbracă forme de mare intensitate în acele împrejurări.

[sophia]

În prealabil postat de dorinastoica14

Acum doi ani am stat în Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi cu o persoană dragă mie care a suferit o intervenţie complicată la cap.
Am descoperit capela spitalului care era mereu deschisă şi unde puteai merge să te rogi, să laşi pomelnice şi să vorbeşti cu preotul.
Uimirea mea a fost mare căci mereu de câte-ori mergeam să mă rog nu am vazut pe nimeni să facă acest lucru dintre bolnavi sau însoţitori.
Preotul de acolo venea miercurea şi vinerea prin secţii, facea rugăciuni la sala de mese şi la patul bolnavilor la cerere.
Pot să vă spun că participau foarte puţini la slujbe aceştia fiind mai ales din manastiri sau preoţi care erau internaţi.

Capele sunt prin spitale, preoţi de asemenea dar, din păcate interesul pentru vindecarea şi prin intermediul tainelor bisericii este scăzut.

Dorina, asa este, dar lumea nu pricepe ajutorul dat de preot, in ce consta el anume.
Aici este problema pentru multi. Ar trebui explicat cum functioneaza acest lucru (rugaciunea, slujba) pentru bolnav.
Nu reusesc sa ma exprim grozav, sunt f.obosita, dar multi nu potaface legatura intre credinta si boala, adica in ce mod un preot poate ajuta un bolnav.
Unii se si sperie, pentru ca de obicei preotul vine la bolnav...inainte de moarte.
Abia mai de curand sunt preoti si biserici la spitale.

În prealabil postat de mirelat

a

PS ptr Anca : teoria ca teoria, practica ne mananca.

Din pacate, Mirela, am intalnit de multe ori oameni, care nu vor sa cheme preotul la capataiul bolnavului aflat pe moarte. Le e teama sa nu isi dea seama bolnavul, cat de grava e situatia in care sunt.
E vorba deci de practica, nu de teorie, caci teoretic stiu si ei ca trebuie chemat preotul; totusi nu o fac. Si e si mai dureros cand e vorba de persoane pe care le cunosc.

În prealabil postat de Miha-anca

E vorba deci de practica, nu de teorie, caci teoretic stiu si ei ca trebuie chemat preotul; totusi nu o fac.

pai exact asta am zis si eu - ca la teorie stam bine, dar... "practica ne mananca".