Ironia - o forma mai subtila a pacatului

[delia31]

În prealabil postat de anna21

Chiar adineauri citeam pealt thread.. mi-a lasat un gust amar:
"Dar fii atent aici Scotty!!!!, ca exista un catch!, ca daca NU gasesti nici o referinta, o sa te rog sa iti incepi un tratament psihiatric deoarece MINTI! si calomniezi pe Forum!
Si de asemenea daca NU GASESTI NICI O REFERINTA LA HRISTOS, vreau sa iti ceri iertare, altfel te voi considera o jigodie, ma intelegi, si nu cred ca doresti acest lucru!"

Credeti sincer ca se pot gestiona fara ironie astfel de situatii? (ei bine, Scotsman a raspuns foarte bland, mi-a venit sa-l imbratisez, dar a mai primit un "pumn" virtual si bonus pt blandete).
Cred ca ironia este necesara in discutiile cu cei care esueaza in comunicare fireasca.

pai, numai lorzii prieteni apropiati al LORDULUI Celui mult scuipat de adevaratele jigodii, ar putea reactiona cum a facut Scotsman!

si numai lectia asta si ar trebui sa fie de ajuns.

[Anghel Craciun]

Ironia este semn sigur al iubirii si increderii de sine, semn clar ca suntem departe de Lumina si orbecaim! Vorba unui parinte ,, esti taciune si te crezi bob de grau,,!

[Dumitru73]

În prealabil postat de Anghel Craciun

Ironia este semn sigur al iubirii si increderii de sine, semn clar ca suntem departe de Lumina si orbecaim! Vorba unui parinte ,, esti taciune si te crezi bob de grau,,!

daca nu ar fi fost increderea in propria persoana, nu ai mai fi dat acum mesaje pe net si ai fi orbecait inca in evul mediu intunecat

[Anghel Craciun]

În prealabil postat de Dumitru73

daca nu ar fi fost increderea in propria persoana, nu ai mai fi dat acum mesaje pe net si ai fi orbecait inca in evul mediu intunecat

Si vrei sa ma calauzesti tu?
A fost pur si simplu o parere, nu m-am luat de nimeni omule!

[Dumitru73]

În prealabil postat de Anghel Craciun

Si vrei sa ma calauzesti tu?
A fost pur si simplu o parere, nu m-am luat de nimeni omule!

si eu tot o parere am expus. nu te ambala

[Anghel Craciun]

Numai ca parerea ta a fost ironica!!!

[Dumitru73]

În prealabil postat de Anghel Craciun

Numai ca parerea ta a fost ironica!!!

ai dreptate. merit sa fiu ars pe rug

[carmina]

Si totusi, uneori ... ironia salveaza omenia! Daca, din intamplare, mai are ce salva.

[Dumitru73]

În prealabil postat de carmina

Si totusi, uneori ... ironia salveaza omenia! Daca, din intamplare, mai are ce salva.

inca are. fi optimista

Fara indoiala, ironia atesta un ascutit spirit de observatie, o fina sesizare a oricarei trasaturi , o lucida constiinta a ceea ce trebuie sa fie omul cu tot indefinitul lui si o intuitie buna.
Dar chiar daca ironia (mai ales in forma ei de batjocura) ia, in cazuri particulare, forme excesive, golite de umanitate, in general ea nu merge pana la ultima cruzime, ci e oprita la o anumita limita de un sentiment de intelegere, de mila. Simtul de masura si de umanitate se trezeste in scurta vreme si in cel pornit spre ironie, spre batjocura la adresa cuiva. Adeseori ironia trece in umor, daca nu e amestecata de la inceput cu umorul; zambetul ironic are de la inceput sau capata pe parcurs o nota de ingaduinta. S-ar putea spune ca ironia si umorul nu sunt doua atitudini separate, care nu pot coexista in referirea cuiva la una si aceeasi persoana sau in unul si acelasi moment al unei referiri la o persoana, ci ele coexista sau trec una la alta. Romanul rade de slabiciunea altuia sau de greseala lui, dar in acelasi timp sau imediat dupa aceea il si intelege. Adesea, mai ales cand acela nu a comis pacate grave sau nu le comite continuu dintr-o rautate. In cazurile din urma ironia lasa loc chiar condamnarii sau e amestecata cu ele. Dar cand imprejurari reale nu justifica asemenea condamnari, foloseste numai ironia. Dar printre fulgerele privirilor zambitor-sarcastice ale ironiei apar razele privirilor zambitor-intelegatoare ale umorului. Sunt si cazuri cand ironia este despartita de umor, si umorul de ironic. Dar se pare ca de cele mai multe ori ele se prezinta amestecate si reciproc atenuate. Romanul rade de greselile altuia, dar nu-l condamna definitiv, ci il iarta. Nu voieste moartea pacatosului. Are inima moale, se intoarce usor, o vorba buna il imblanzeste; o explicare a situatiei grele, care l-a facut pe altul sa greseasca, il induioseaza.