Catolicii din Sapanta vor sa ia Biserica si Cimitirul Vesel

[Erethorn]

În prealabil postat de I.Calin

OK, atunci să înțeleg că în cazul unui imobil, teren, proprietăți, în general, dacă obții drept de uzufruct (se poate așa ceva?) ești, practic stăpân pe acel imobil cu condiția să nu îl vinzi sau subînchiriezi?
Nu de alta, dar chiar vreau să mă lămuresc dacă există o diferență reală între "dezmembrămintele dreptului de proprietate" și atributele dreptului de proprietate.

Eşti stăpân pe el cu condiţia să îi conservi substanţa (adică să nu distrugi lucrul şi să nu-l transformi în altceva).

Poţi să-l închiriezi, să-l foloseşti, să-i culegi fructele civile sau naturale, etc., dar nu poţi să-l vinzi, deoarece vânzarea este act de dispoziţie.

Nudul proprietar poate să-l vândă, dar poate să vândă doar ceea ce are, adică nuda proprietate, astfel încât noul nud proprietar nu va avea mai multe drepturi decât el, iar tu te vei bucura în continuare de dreptul de uzufruct.

Încă o dată - prin "dezmembrământ al dreptului de proprietate" înţelegem un atribut al dreptului de proprietate care se desprinde de celelalte atribute şi dobândeşte calitatea de drept real.

De obicei, aceste drepturi reale sunt mult mai stabile şi au o existenţă mult mai îndelungată decât un simplu drept de creanţă al chiriaşului, ele durând de multe ori până la moartea uzufructarului.

Diferenţa dintre cele două, precum şi logica care stă la baza lor, trebuie căutată în anumite condiţii socio economice care au dus la adoptarea acestor uzanţe legale.

Iată un exemplu - eu doresc să gratific sau să plătesc pe cetăţeanul Y, oferindu-i o casă de locuit. Totuşi, nu doresc ca această casă să părăsească definitiv patrimoniul meu, în ideea că într-o zi copii sau nepoţii mei o vor moşteni.

Atunci îi donez lui Y uzufructul asupra casei. Până la moartea lui, Y va beneficia de casă ca un adevărat proprietar, dar fără să aibă dreptul să o vândă; eu nu-l voi putea niciodată scoate din casă.

Dar la moartea lui Y, casa va reveni în în patrimoniul meu sau al moştenitorilor mei.

[I.Calin]

În prealabil postat de Erethorn

Eşti stăpân pe el cu condiţia să îi conservi substanţa (adică să nu distrugi lucrul şi să nu-l transformi în altceva).

Poţi să-l închiriezi, să-l foloseşti, să-i culegi fructele civile sau naturale, etc., dar nu poţi să-l vinzi, deoarece vânzarea este act de dispoziţie.

Nudul proprietar poate să-l vândă, dar poate să vândă doar ceea ce are, adică nuda proprietate, astfel încât noul nud proprietar nu va avea mai multe drepturi decât el, iar tu te vei bucura în continuare de dreptul de uzufruct.

Încă o dată - prin "dezmembrământ al dreptului de proprietate" înţelegem un atribut al dreptului de proprietate care se desprinde de celelalte atribute şi dobândeşte calitatea de drept real.

De obicei, aceste drepturi reale sunt mult mai stabile şi au o existenţă mult mai îndelungată decât un simplu drept de creanţă al chiriaşului, ele durând de multe ori până la moartea uzufructarului.

Diferenţa dintre cele două, precum şi logica care stă la baza lor, trebuie căutată în anumite condiţii socio economice care au dus la adoptarea acestor uzanţe legale.

Vă mulțumesc mult și iertare dacă v-am ocupat timpul cu astfel de probleme pe un site creștin!

Doamne ajută!