Crestinul ortodox si cardurile de sanatate

[Mihnea Dragomir]

Problema acestor carduri se subsumează, după părerea mea, problemei mai generale a intruziunii statului în sfera privată. Nici o epocă anterioară din istorie, nici măcar epoca lui Ludovic al XIV-lea (acela cu "statul sunt eu") nu a înregistrat un asemenea grad de intruziune în viaţa oamenilor. Statul nu numai că stabileşte cum trebuie să fim educaţi, dar ne educă. Statul nu numai că stabileşte cum trebuie să fie tratate bolile noastre, ci le tratează. Fără să aibă o contrapondere semnificativă, ba chiar de multe ori cu asentimentul oamenilor care nu îşi dau seama ce se petrece, orice stat evoluează într-o singură direcţie, iar aceasta este cea a Cetăţii Totale. Aşa cum "logica" scăpată se sub control a unui cancer este să crească şi să dea metastaze, tot aşa este intrinsecă statului propensiunea pentru a pătrunde prin uşile oamenilor, sau chiar pe ferestre, dacă uşile sunt închise. Mergem în direcţia unei "dictaturi de catifea", cu nimic mai puţin abominabilă decât celelalte dictaturi pe care le-a cunoscut istoria.

Statul maximalist spre care ne îndreptăm uită că este o instituţie în slujba binelui general şi nu a binelui fiecăruia dintre noi. Principalele atribuţii ale statului ar trebui să fie apărarea, ordinea şi sistemul de drept. Atât. Sănătatea persoanelor este o problemă a persoanelor şi nu a statului, aşa cum şi educaţia persoanelor este o problemă a persoanelor şi familiilor, nu a statului. Ori de câte ori aud că statul ar trebui să facă mai mult pentru copii, răspund că cel mai mare bine pe care l-ar putea face statul copiilor ar fi să lase copiii în pace. Ori de câte ori aud că statul nu face suficient pentru familii, răspunsul meu acesta e: să lase familiile în pace. Cum ar trebui să fie un stat ? Scrie în Carte.