Ar Trebui Platite Serviciile Religioase?

[Mihnea Dragomir]

Am facut parte, o vreme, din curia parohiei mele. Din afară, e uşor de vorbit şi mai uşor e de aruncat piatra. Dinăuntru, nu ştii cum să mai împarţi bugetul. Când vine factura de gaz de 30 de miloane, când, la câteva zile, vine şi aceea de curent de 10 miloane, când trebuie reparată ferecătura Sfintei Evanghelii, fapt care nu se poate realiza decât la ateliere de peste munţi şi costă 5 milioane plus cheltuieli poştale, când în atenţia serviciului social sunt 28 de bătrâni care nu au pe nimeni şi de nici unele şi au fost, odată, stâlpi ai Bisericii în clandestinitate, aşteptând acum o bucată de pâine din partea parohiei, când Cultele îţi promit 200 de miloane ca să refaci toată pictura, cerându-ţi mai înmtâi studiu de fezabilitate de 20 de milioane, când regia de apă îţi pune în vedere să nu mai foloseşti fântâna ca să uzi grădina, ci să cumperi apă de la ei, atunci se cheamă că ai luat un prim contact cu problema bugetară dintr-o parohie. Te bucuri de orice venit, cât de mic. De orice lumânare vândută la pangar. De orice monedă de 50 de bani care e în cutia milei, pe care o întorci pe dos în speranţa că mai e un firfiric nebăgat în seamă. Te rogi să mai vină o încasare de la un botez, ceva. Pentru înmormântări nu poţi să te rogi, dar pausul de la pomenire poate acoperi o gură flămândă.

În primul an, episcopul meu dădea binecuvântarea arhierească cu mâinile goale. Numai în imaginaţia noastră ţinea dicher şi tricher. Erau pe lista de achiziţii, dar mai întâi trebuie plătite facturile. O lingură e foarte bună pe post de căţuie. La fel, este rămăşiţa unui felon vechi, pe post de dveră care să acopere uşile împărăteşti. Cultul lui Dumnezeu merită mai mult, dar dacă nu plătim acum 30 de miloane la gaz, vom avea de plătit 60 peste o lună, plus penalităţi.

Deci, cine nu a participat la problemele financiare ale unei comunităţi de credinţă, e imoral să vorbească.

[Hector]

Nici parintele de la parohia de care apartin nu percepe taxe. Totul este pe baza pe donatii. Cand l-am intrebat cat sa ii dam (fusese o inmormantare si parastas in familie) ne-a zis pe un ton oarecum rastit: Da' ce, eu sunt de la garda financiara ?! Nu vroia sa ne ceara sau sa spuna vreo suma. Apoi i-am dat noi cat am crezut de cuviinta, in semn de donatie catre biserica.

Problema tine de mai multi factori:
- obiceiul, adanc incetatenit al romanilor, de a bani
- saracia preotilor, care primesc salarii mici si au familii de sustinut (si toti stim cat de greu se descurca o familie cu cheltuielile, mai ales cele cu mai multi copii)
- costurile mari de intretinere a locasului de cult. Cum s-a zi si mai sus, costurile sunt de ordinul zecilor de milioane, mai ales iarna, iar in plus mai trebuie platit si personalul auxiliar.

S-a ajuns aici din cauza ca s-a facut greseala de a se indeparta acel obicei ca fiecare enorias sa dea un procent din venitul sau anual la biserica, obicei care are un fundament biblic.
TOATE confesiunile crestine iau bani de la enoriasi, dar iau prin acest obicei, procedeu, iar nu prin a plati botezurile, nuntile, etc.


Odata ce oamenii si preotii s-au invatat asa e mai greu sa se dezvete. Daca toti cei care se duc saptamanal la biserica, ar da anual un procent (sub 10%) din venitul dobandit, nu ar mai exista taxe care smintesc oamenii si care nu prea sunt conforme cu interpretarea stricta a Bibliei sau cu invataturile Bisericii Ortodoxe.

[heaven]

Preotii sunt si ei oameni si trebuie sa traiasca,au familii,iar un salariu de preot e tare mic...
Nu vad nimic rau in a primi ceva,atat cat vrea sa dea omul,insa cu conditia sa nu cada in iubire de arginti si sa refuze sa ajute atunci cand persoana chiar se afla in imposibilitatea de a-i plati.
De exemplu,ca preotul sa refuze sa oficieze slujba de inmormantare pentru ca familia decedatului nu are bani sa ii dea,chiar mi se pare...no comment!

[ai2]

În prealabil postat de heaven

Preotii sunt si ei oameni si trebuie sa traiasca,au familii,iar un salariu de preot e tare mic...
Nu vad nimic rau in a primi ceva,atat cat vrea sa dea omul,insa cu conditia sa nu cada in iubire de arginti si sa refuze sa ajute atunci cand persoana chiar se afla in imposibilitatea de a-i plati.
De exemplu,ca preotul sa refuze sa oficieze slujba de inmormantare pentru ca familia decedatului nu are bani sa ii dea,chiar mi se pare...no comment!

Omul nu da cat vrea, preotul cere sau eventual vreun adjutant care-ti bate obrazu'. Cat despre refuzuri au fost destule cazuri in care cu mortu' pe masa preacucernicul parinte refuza sa se prezinte pentru ca familia respectiva n-a trecut destul de des pe la biserica.
Uneori am impresia ca preotii sunt tine mult prea facile! Am atatea sa le reprosez si sunt atat de putini cei pe care ii numiti cu har incat parca e sub demnitatea mea sa-i mai atac.

[Ali_Ioana]

Da-i Cezarului ce-i al Cezarului

[zaharia_2009]

Aici nu despre cezar este vorba ci despre preot. Nu incurcati borcanele . Seamana ele cumva dar nu sunt identice !

[andreicozia]

În prealabil postat de zaharia_2009

Aici nu despre cezar este vorba ci despre preot. Nu incurcati borcanele . Seamana ele cumva dar nu sunt identice !

Ali face referire la cezarul facturilor pe care le are de platit preotul ca orice muritor de rind, situatie unde harul dinsului nu mai joaca nici un rol de aceea l-a si punctat Hristos:

Har , har dar pin'la banii!