La capataiul unui muribund!

Nu mai stiu ce sa spun, pentru ca mi-au dat lacrimile! Va multumesc din suflet si Dumnezeu sa faca fiecaruia parte insutit!
Practic nu ne mai asteptam la minuni, dar macar sa fie intampinata de cine trebuie!
Eu ii pomenesc pe amandoi de mult timp(fiindu-mi si nasi de cununie) peste tot in pomelnicele date, inclusiv vinerile la sf. Maslu. Pentru noi a fost o persoana deosebita, iar graiul ei dulce-ardelenesc, domol si shugubat, dadea intotdeauna o atmosfera relaxata de pace si buna-voire.
La ultima vizita ne spunea ca abia asteapta sa iasa la pensie in primavara si sa se dedice nepotelelor. Se pare ca Dumnezeu avea alte planuri.

Aici o alta fotografie de familie, ceva mai veche.