despre necazuri si biruirea tristetii

[George.m]

E foarte frumoasa expresia Parintelui Savatie!
Acea tristete harica e "fericita", pt ca ne apropie de Dumnezeu.
Tristetea care "roade" sufletul, cea pacatoasa provine din neputinta implinirii unei dorinte pacatoase (de ex. o femeie cocheta sufera pt faptul ca nu poate avea o anumita pereche de pantofi). Paguboasa e si tristetea cauzata de manie; la fel - cea fara sens (cand cineva e mahnit, dar nu poate identifica o cauza aunume).

[ion oiste]

Maria maria,prin nadejdea in Dumnezeu alungi intunericul,tristetea face puternic pe diavol si ne baga in cap gindurile cele rele.Toti consideram tristetea ca ceva groaznic ,cerceteazate pe tine insati.Ce folosam avea daca nu am fi bolnavi si am avea o viata destrabalata?Am uita sa ne rugam la Dumnezeu sa ne ajute.Dumnezeu pe cine iubeste cearta.Nici unul din noi nu jeleste cind sufletul nostru cade in fiecare zi biruit de puterea pacatelor,dar cind trupul este cuprins de suferinta ni se pare de nesuportat.Deci nu deznadajdui ,roagate si vei vedea ca Dumnezeu nu te va lasa.

[dianagroza]

Eu consider ca tristetea, de cele mai multe ori, apare in momentul in care nu vrem, sau nu consideram ca suntem vinovati cu ceva in fata Domnului pentru a fi supusi la diferite incercari. Personal, vreau sa depasesc aceasta atitudine, si in momentul in care are loc vreun eveniment care sa-mi provoace tristete ma autodisciplinez. MI se intampla adesea sa ma supar din niste motive nesemnificative, de exemplu mi s-a intamplat sa gresesc trenul si sa ajung intr-un alt oras, unde am asteptat inca o ora in frig pana la primul microbuz spre destinatia initiala, intamplare avand loc doar din vina mea, deoarece m-am urcat in tren fara sa citesc placuta cu destinatia trenului. Dupa o criza de nervi specifica mie, mi-a trecut prin cap situatia celor care stau efectiv pe strazi pentru ca nu au un adapost si suporta frigul. Dupa acest gand am avut mustrari de constiinta...
Acum, cand nu-mi convine ca nu am ceva, ma gandesc la cei care nu au nimic, nici macar de mancare...
Aceasta e una din metodele mele mele de a inabusi tristetea.
O alta metoda, este sa repet in gand rugaciunea inimii, fie sa cant Fericirile sau "miluieste Doamne poporul Tau", pana consider ca mi-a trecut supararea... chiar ajuta.

ARME PSIHOTRONICE IN ROMANIA

[Adrinskaia]

Eu am ceva poze de cand eram prin gradi de copil imbufnat si intristat si cred ca m-am cam deprins in starea asta sa ajung deseori, nici acum nu as sti sa analizez de ce nu am reusit eu in primele doua clase sa-l dezvat pe colegul de banca,fiu de medic si probabil actual medic, sa aiba ticurile, oare, de a ma lovi cred ca zilnic cu pumnul si cotul de banci si altele, dar avea si o latura calda, si ajunsesem sa-l indragesc, oare cand m-au mutat cu baiatul unei invatatoare care m-a adus intr-o stare de nefericire probabil depresiva ca tot nu am reusit sa spun in fata clasei de ce nu vreau sa mai stau cu baietul cu tendinte, sa le zic huliganice ?

In orice caz, ma bucura tare mult lucrurile simple deseori, si parca m-as bucura sa vad si bisericile mai putin incarcate ornamental, ma streseaza binisor incercarea de a ma adapta unui loc de munca, de exemplu, dar am fost fericita sa constat ce bucurie pot avea straduindu-ma si avand rabdare si cred ca intr-un final iubire pentru fiecare om care avea nevoie de un produs, si straduindu-ma sa le ofer si ceva natural...

[mela me]

Cred ca ceea ce ne lipseste in momentele de incercare ( necazuri, tristete) este rabdarea, nu trebuie sa ne pierdem speranta in Tatal ceresc, toate se intampla cu un scop; adevarul e ca in incercari ne aducem mai bine aminte de Dumnezeu si ne apropiem de El; nu mai stiu unde am citit, ca un parinte se ruga sa ii trimita Dumnezeu ispite, necazuri ca sa castige mai usor harul ceresc.

[lifekilled]

Nu vreau sa supar sau sa jignesc pe nimeni .... cei care s-ar simti lezati sa ignore reply-ul ....... Nu vreau sa par un ateu ..... un necredincios sau sa par a spune blasfemii ..... Dar nici un mare scriitor sfant el sau nu nu poate sti ce este tristetea si cum ar fi abordata ea ..... omul a fost facut pentru a fi diferit fata de oricare celalalt de langa el. Sufletul omului se caleste sau decaleste , si se afla intr-o transformare continua ....... Fiecare om are sentimente diferite , fiecare om traieste in universul lui. As indraznii sa spun ca populatia Terrei este alcatuita din 6 miliarde de universuri. Tristetea este arta de a arata ca simti ..... tristetea alaturi de bucurie este ceea ce ne diferentiaza de roboti. Ceea ce face din om ... un om. Tristetea este un sentiment util ... dar inutil. Inutil pentru ca nimeni din lumea asta nu o doreste si o reneaga tot timpul. Dar totusi utila ... caci fara ea nu am mai sti nici ce inseamna fericirea. Tristetea este un rau util care ne face uneori sa ne gandim la moarte .... ne face sa ne gandim ca odata cu incetarea ea sufletul nostru isi va regasi pacea. Nici un sfant din lumea asta ..... fie el Ortodox , Catolic ... musulman .... sau orice alta forma de divinitate nu iti poate spune : E un fleac .... vei trece peste el. Fiecare isi traieste emotiile si sentimentele diferit , iar acestea il modeleaza spre o anumita forma finala. O forma care poate duce la crearea unui om nebun .... unui om puternic ..... unui om speriat .... unui om paranoic .... unui om autist ..... unui om dupa gratii .... unui om fara scrupule ... unui om .... mort. Tristetea ucide .... si daca nu neaparat fizicul .. ucide sufletul .... te toaca marunt zi cu zi .... si cand ajungi la o varsta te gandeshti ca ai trait o viata de om numai in tristete ..... si nu ai realizat nimic .... si atunci tristetea se transforma in alceva ... in depresie . Intr-un razboi soldatii mor scurt ... in fractiuni de secunda ..... stiind deja ce riscuri sunt .... dar tristetea te omoara incet si dureros .... Tristetea este cel mai mare tactician din lume ..... Tristetea te invaluie ... si iti da uneori iluzia fericirii numai pentru a te lovi din nou in secunda urmatoare..... Si atunci va intreb ..... Oare tristetea nu este o simpla jucarie a mortzii ? O capcana lenta ..... dar letala?

Life,Apostolul Pavel,in Prima epistola catre Tesalonicieni,ne aduce mereu aminte cum trebuie sa traiasca un crestin si mergand pe acest drum greu nu vei fi niciodata o jucarie a mortii.Iata cateva sfaturi din cele spuse in acest adevarat program de viata crestina, in Duh si Adevar:

"Sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau,sa va purtati intr-un chip vrednic de Dumnezeu,nimeni din voi sa nu se clatine in aceste necazuri,stati tari in Domnul,sa sporiti tot mai mult in privinta aceasta,sa va feriti de curvie; nimeni sa nu fie cu viclesug si cu nedreptate in treburi fata de fratele sau;sa va iubiti unii pe altii.Sa cautati sa traiti linistiti, sa va vedeti de treburi si sa lucrati cu mainile voastre.Si astfel sa va purtati cuviincios cu cei de afara si sa n-aveti trebuinta de nimeni.

Mangaiati-va, dar, unii pe altii cu aceste cuvinte,sa veghem si sa fim treji.Sa ne imbracam cu platosa credintei si a dragostei si sa avem drept coif nadejdea mantuirii.Sa priviti bine pe cei ce se ostenesc intre voi, sa-i pretuiti foarte mult, in dragoste, din pricina lucrarii lor. Traiti in pace intre voi. Sa imbarbatati pe cei deznadajduiti; sa sprijiniti pe cei slabi, sa fiti rabdatori cu toti. Luati seama ca nimeni sa nu intoarca altuia rau pentru rau; ci cautati totdeauna sa faceti ce este bine atat intre voi, cat si fata de toti.

Bucurati-va intotdeauna. Rugati-va neincetat. Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi. Nu stingeti Duhul."

Dumnezeu sa-ti ajute