Ce parere aveti?

[anna21]

În prealabil postat de anna21

Uite ce afirma un ortodox practicant, sper sa nu fie ofensat, scuze (mi-a sarit in ochi zilele trecute):
"La actualul stadiu de dezvoltare spirituala a umanitatii , ortodoxia este cea mai adevarata religie, crestinismul este cea mai adevarata credinta.
Peste 1000 ani cine stie?
dar peste 700.000 ani?
Daca o mai fi umanitatea pana atunci.
Trebuie sa tinem cont de faptul ca, odata cu trecerea anilor umanitatea se schimba si ea spiritual, evolueaza, si nu se va opri pana cand va veni sfarsitul lumii."
Aceasta este mentalitatea New Age: ca exista o evolutie spirituala a omului/omenirii bla, bla.

Replica:

În prealabil postat de dobrin7m

Niste lamuriri:
in pestera Petralona din nordul Greciei s-a desoperit craniul unui om, care a fost datat ca vechime acum 700.000 ani. Acest om care a trait acum 700.000 ani cu siguranta nu era ortodox. Pentru ca spiritualitatea umanitatii de acum 700.000 era alta. Erau la inceputul evolutiei sale ca spiritualitate umana.
De cand exista omenirea pe pamant, creata de bunul Dumnezeu, ea s-a dezvoltat treptat nu numai mental (epoca pietrei, a fierului, etc. descoperiri...) ci si spiritual (civilizatia egipteana cu Cartea mortilor de pilda, civilizatia greciei antice, ...) in functie de cpacitatea lor de intelegere la momentul respectiv, de informatiile pe care le aveau atunci.
Vorbesc pe termen lung, de mii de ani nu pe termen scurt de 100 ani.
Nu stim cand vine sfarsitul lumii. Poate omenirea sa mai existe 1000 ani sau 700.000 ani. cine stie cand va fi sfarsitul lumii? In toata aceasta perioada care va trece, omenirea va avea spirtualitatea sa si se va dezvolta. Acum 100 ani cati stiau citii si cati tineau in mana un volum din Filocalia? Peste 100 ani poate se va preda la scoala crestinismul ca materie obligatorie pana la nivel de liceu si la orice profil. Cine stie?
Eu progresez spiritual zi de zi. Citesc, invat , si cred ca nu imi ajunge viata asta sa citesc tot despre credinta.
Toti crestinii adevarati progreseaza in credinta, nu stagneaza.
In citatul meu ma refeream la progresul in credinta. Spuneam de spiritualitate, un termen general in ceea ce priveste credinta si evolutia sufletului spre intelegerea credintei adevarate.
In vremurile noastre: asta inseamna de 2000 ani incoace ortodoxia este cea mai adevarata si completa religie. Cum se va dezvolta perceperea omenirii a ortodoxiei in urmatoarele 2000 ani sau mai mult, (aici cine stie, spuneam clar daca o mai fi omenirea pana atunci, pana la sfarsitul lumii) asta nu putem stii. dar speram ca va evolua in bine, adica, speram ca oamenii vor fi constienti de puterea lui Dumnezeu in numar cat mai mare, si cum spunea Parintele Cleopa , daca Dumnezeu va ingadui trezirea omenirii la adevarata credinta ortodoxa aceasta va avea loc si va insemna adevaratul ecumenism, unirea in ortodoxie.

Cuvintele mele din citatul dat de tine anna21 se pare ca pot fi intelese diferit in functie de capacitatea fiecaruia de intelegere.
Nu cred in curentul new Age pentru ca pentru mine exista Dumnezeu, a existat si acum 700.000 ani chiar daca omul de atunci nu era constient de existenta lui, si va exista si peste 700.000 ani daca nu vine sfarsitul lumii pana atunci.

Stiu ca esti crestina, de aceea nici nu am dat nume.. de fapt m-a interesat doar citatul respectiv pentru ca exprima f bine credinta new age in progresul spiritual.
Sunt multi useri new age, daca acest citat ar fi venit de la unul dintre ei, nu m-as fi mirat.

Referitor la comentariul tau.. eu gandesc foarte diferit.
1. Eu nu ma avant cu mintea la 700 mii ani in urma, prefer sa nu merg mai mult de cam 7500 ani in urma. Daca stiinta este aproximativa (desi ea afirma ca este destul de exacta, prefer sa cred invatatura bisericii despre crearea lumii si varsta pamantului).

2. Evident ca cel care a trait inainte de Hristos nu este crestin.
Dar oare chiar asa este? Cand am citit prima data Psalmii lui David nu puteam sa trec cu vederea referirile la Hristos. Foarte multe exista. Ca si cum as citi texte crestine.
Dar dreptul Avraam, oare stia ca va veni Hristos?
("Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat."Ioan 8:56)
Dar oare Noe? Cand batea toaca in jurul corabiei, intelegea oare semnificatia pentru mai tarziu a actiunilor lui?
Eu vad ca istoria pre-crestina si crestina a umanitatii este destul de unitara si banuiesc ca multor drepti le-a dat Dumnezeu sa vada si sa inteleaga cele ce vor veni.

"Şi întorcându-Se către ucenici, de o parte a zis: Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi!
Căci zic vouă: Mulţi prooroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi, dar n-au auzit." (Luca 10:23-24, dar si in Matei cap. 13)

In concluzie, poate ca multi nu vor fi de acord cu mine, dar eu inclin sa cred ca au existat "crestini" (-in sens foarte larg, desigur) de la inceputul lumii, desi NU li s-a descoperit in totalitate ce va urma, detaliile doar Dumnezeu le stie.

3. Daca mai este necesar, dupa tot ce am spus deja, nu cred ca omul a fost mai "simplut" spiritual atunci cand traia in pesteri.
Nu cred intr-o evolutie spirituala.
Dimpotriva, nu mai retin unde am citit, dar cred mai degraba ca omul este intr-o continua cadere de la Adam incoace, cadere care se va sfarsi in vremea apocalipsei. (doar daca nu se va intoarce cu pocainta la Dumnezeu, desigur).
(Am citit opinii cum ca in urma razboaielor mondiale s-a ridicat din Harul existent pe pamant, astfel incat oamenii sunt astazi in mod real mai morti sufleteste decat inainte, mai greu reusesc sa iubeasca aproapele, mai greu se pot pocai etc... nu stiu daca asa este, opiniile apartin celor care au prins si perioada dinainte de razboaie.)

[Rodica50]

Am adus multa sminteala cu postarea neinspirata. Iertare. De obicei dau delete, cand primesc astfel de mesaje. Consider inchis subiectul. Nu imi sunt proprii ideile, nu cred in ele.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Rodica50

Am adus multa sminteala cu postarea neinspirata. Iertare. De obicei dau delete, cand primesc astfel de mesaje. Consider inchis subiectul. Nu imi sunt proprii ideile, nu cred in ele.

Stai linistita Rodica, nu stiu daca se aduce sminteala. Sper ca nu.
Dar e bine sa discutam deschis despre tot ce ne inconjoara bune sau rele si sa facem tot posibilul sa intelegem toate aspectele vietii umane asa cum trebuie, asa cum le-a facut bunul Dumnezeu.

Nu e bine sa fugim de ce nu intelegem. Ci sa intrebam, sa citim, sa discernem si sa aflam Adevarul.

[FiulRisipitor]

Desi nu imi apartine, raspunsul potrivit pentru acest felde intrebari mi se pare acesta:

Clive Staples Lewis - "Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar"

"Oamenii traiesc in timp, dar Dusmanul(Dumnezeu) ii sorteste eternitatii. Ceea ce inseamna, cred, ca dorinta Lui e ca ei sa se concentreze cu precadere asupra a doua lucruri: eternitatea ca atare si acel moment al timpului pe care ei il numesc prezent. Asta pentru ca prezentul este punctul anume in care timpul intalneste eternitatea. Experienta umana a momentului prezent, si numai ea, este analoga modului in care Dusmanul imbratiseaza realitatea in intregul ei; ea singura le ofera libertate si manifestare in act.

Gandul Lui, asadar, e sa-i tina permanent preocupati ori de eternitate (adica de El insusi), ori de prezent - fie meditand la unirea eterna cu El sau la perpetua despartire de El, fie ascultand de vocea prezenta a constiintei, purtandu-si crucea din momentul prezent, primind in prezent harul, inaltand laude pentru multumirea prezenta.

Sarcina noastra e sa le luam de sub ochi si eternul si prezentul. In acest scop, alegem uneori sa impingem pe unul sau pe altul (cum ar fi o vaduva ori un savant) sa traiasca in trecut. Doar ca aici resursele sunt limitate, fiindca un dram de cunoastere adevarata a trecutului tot au, iar el fiind incheiat si implinit, se aseamana cu eternitatea. E mult mai bine sa-i indemni sa traiasca in viitor.

Necesitatea biologica face ca toate pasiunile lor sa tinteasca deja in acea directie, asa incat gandul la viitor le hraneste speranta si frica. De asemenea, viitorul le este necunoscut si, prin urmare, determinandu-i sa gandeasca spre inainte, ii facem sa-si umple mintea cu iluzii. Intr-un cuvant, dintre toate lucrurile, viitorul este cel mai putin asemenea eternitatii. Este cea mai integral temporala parte a timpului - pentru ca trecutul a inghetat si nu mai curge, iar prezentul e straluminat tot de raze eterne. De aici incurajarile si sprijinul nostru pentru scoli de gandire precum evolutionismul, umanismul stiintific sau comunismul, care orienteaza afectele umane catre viitor si le imbiba astfel cu esenta de temporalitate."

(Am mentionat - pentru cei care nu au fost atenti la titlu - ca in acest text, fiind o discutie intre 2 diavoli, personajul denumit de ei Dusmanul este de fapt Dumnezeu)

Toate cele bune va doresc!

[Rodica50]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Desi nu imi apartine, raspunsul potrivit pentru acest felde intrebari mi se pare acesta:

Clive Staples Lewis - "Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar"

"Oamenii traiesc in timp, dar Dusmanul(Dumnezeu) ii sorteste eternitatii. Ceea ce inseamna, cred, ca dorinta Lui e ca ei sa se concentreze cu precadere asupra a doua lucruri: eternitatea ca atare si acel moment al timpului pe care ei il numesc prezent. Asta pentru ca prezentul este punctul anume in care timpul intalneste eternitatea. Experienta umana a momentului prezent, si numai ea, este analoga modului in care Dusmanul imbratiseaza realitatea in intregul ei; ea singura le ofera libertate si manifestare in act.

Gandul Lui, asadar, e sa-i tina permanent preocupati ori de eternitate (adica de El insusi), ori de prezent - fie meditand la unirea eterna cu El sau la perpetua despartire de El, fie ascultand de vocea prezenta a constiintei, purtandu-si crucea din momentul prezent, primind in prezent harul, inaltand laude pentru multumirea prezenta.

Sarcina noastra e sa le luam de sub ochi si eternul si prezentul. In acest scop, alegem uneori sa impingem pe unul sau pe altul (cum ar fi o vaduva ori un savant) sa traiasca in trecut. Doar ca aici resursele sunt limitate, fiindca un dram de cunoastere adevarata a trecutului tot au, iar el fiind incheiat si implinit, se aseamana cu eternitatea. E mult mai bine sa-i indemni sa traiasca in viitor.

Necesitatea biologica face ca toate pasiunile lor sa tinteasca deja in acea directie, asa incat gandul la viitor le hraneste speranta si frica. De asemenea, viitorul le este necunoscut si, prin urmare, determinandu-i sa gandeasca spre inainte, ii facem sa-si umple mintea cu iluzii. Intr-un cuvant, dintre toate lucrurile, viitorul este cel mai putin asemenea eternitatii. Este cea mai integral temporala parte a timpului - pentru ca trecutul a inghetat si nu mai curge, iar prezentul e straluminat tot de raze eterne. De aici incurajarile si sprijinul nostru pentru scoli de gandire precum evolutionismul, umanismul stiintific sau comunismul, care orienteaza afectele umane catre viitor si le imbiba astfel cu esenta de temporalitate."

(Am mentionat - pentru cei care nu au fost atenti la titlu - ca in acest text, fiind o discutie intre 2 diavoli, personajul denumit de ei Dusmanul este de fapt Dumnezeu)

Toate cele bune va doresc!

"Primul lucru pe care l-am facut cand am inteles ca ortodoxia este invatatura adevarata a fost sa arunc toate cartile eretice pe care le aveam acasa. Si aveam chiar f multe am golit biblioteca.."- nu stiu cum se face , Ana, dar ma regasesc in aceasta atitudine.La fel am procedat si eu ascultand un Parinte imbunatatit- Ioanichie Balan. Dar niciodata, indiferent ce am citit, nu m-am despartit de Ortodoxie.Cititul altor carti mi-a dovedit ca Ortodoxia este credinta cea dreapta, este calea pe care trebuie sa merg.In Ortodoxie m-am implinit ca om.

[dobrin7m]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Desi nu imi apartine, raspunsul potrivit pentru acest felde intrebari mi se pare acesta:

Clive Staples Lewis - "Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar"

"Oamenii traiesc in timp, dar Dusmanul(Dumnezeu) ii sorteste eternitatii. Ceea ce inseamna, cred, ca dorinta Lui e ca ei sa se concentreze cu precadere asupra a doua lucruri: eternitatea ca atare si acel moment al timpului pe care ei il numesc prezent. Asta pentru ca prezentul este punctul anume in care timpul intalneste eternitatea. Experienta umana a momentului prezent, si numai ea, este analoga modului in care Dusmanul imbratiseaza realitatea in intregul ei; ea singura le ofera libertate si manifestare in act.

Gandul Lui, asadar, e sa-i tina permanent preocupati ori de eternitate (adica de El insusi), ori de prezent - fie meditand la unirea eterna cu El sau la perpetua despartire de El, fie ascultand de vocea prezenta a constiintei, purtandu-si crucea din momentul prezent, primind in prezent harul, inaltand laude pentru multumirea prezenta.

Sarcina noastra e sa le luam de sub ochi si eternul si prezentul. In acest scop, alegem uneori sa impingem pe unul sau pe altul (cum ar fi o vaduva ori un savant) sa traiasca in trecut. Doar ca aici resursele sunt limitate, fiindca un dram de cunoastere adevarata a trecutului tot au, iar el fiind incheiat si implinit, se aseamana cu eternitatea. E mult mai bine sa-i indemni sa traiasca in viitor.

Necesitatea biologica face ca toate pasiunile lor sa tinteasca deja in acea directie, asa incat gandul la viitor le hraneste speranta si frica. De asemenea, viitorul le este necunoscut si, prin urmare, determinandu-i sa gandeasca spre inainte, ii facem sa-si umple mintea cu iluzii. Intr-un cuvant, dintre toate lucrurile, viitorul este cel mai putin asemenea eternitatii. Este cea mai integral temporala parte a timpului - pentru ca trecutul a inghetat si nu mai curge, iar prezentul e straluminat tot de raze eterne. De aici incurajarile si sprijinul nostru pentru scoli de gandire precum evolutionismul, umanismul stiintific sau comunismul, care orienteaza afectele umane catre viitor si le imbiba astfel cu esenta de temporalitate."

(Am mentionat - pentru cei care nu au fost atenti la titlu - ca in acest text, fiind o discutie intre 2 diavoli, personajul denumit de ei Dusmanul este de fapt Dumnezeu)

Toate cele bune va doresc!

Sa admitem ca ``sfaturile unui diavol batran catre cel mai tanar`` sunt scrise de Clive Staples Lewis.
Sa admitem deci ca ele vin din mintea lui Clive Staples Lewis si reprezinta viziunea sa.

Sa nu uitam ca trecutul influenteaza viitorul si viitorul este produsul trecutului.
sa nu uitam ca prezentul este jonctiunea dintre trecut si viitor.

Sa nu uitam ca in prezent citim trecutul din ce a lasat trecutul viitorului (Sfintii Parinti, Sfanta Traditie) si in prezent scriem pentru viitor.
de noi depinde cum intelegem trecutul, cum traim prezentul si ce lasam viitorului.
Toate aceste trei concepte la un loc: trecut, prezent si viitor sunt eternitatea si prin toate trecem fiecare entitate in parte si toti la un loc.
Dumnezeu ne-a dat eternitatea, ne-a dat trecutul, prezentul si viitorul sa le traim.

Eu am un trecut construit de mine (fapte savarsite), port in sange trecutul inaintasilor mei de sange ( caractere genetice) si am mostenire trecutul inaintasilor mei (istoria crestina si nu numai).
Eu traiesc prezentul pe care il construiesc eu insami. Faptele mele prezente influenteaza viitorul, prin mostenirea crestina (si nu numai) ce o las celor dupa mine.
Eu voi trai viitorul pentru ca maine este viitor si toate zilele ce vor urma pana mor sunt viitor. Trebuie sa ma gandesc la viitor ca de cum imi voi trai viitorul depinde mantuirea mea la fel si de cum mi-am trait trecutul depinde mantuirea mea. Faptele trecute nu mai pot fi schimbate dar influenteaza mantuirea. Faptele viitoare pot fi schimbate pentru ca de mine depinde cum imi voi trai viitorul.

Umanitatea trebuie sa foloseasca cum se cuvine trecutul , prezentul si viitorul. Pentru ca ce traim azi in prezent se adauga continuu la trecut si astfel trecutul incontinuu creste , se mareste cu trairile prezente. Dar prezentul este foarte important ca devine trecut ce nu mai poate fi schimbat niciodata.
Viitorul in schimb poate fi influentat si prin faptele noastre prezente.

Dumnezeu ne-a dat o cheie mare si frumoasa si desavarsita, cheia eternitatii: cheia trecutului , prezentului si viitorului. Sfintii Parinti ne invata cum sa o folosim. Acesti Sfinti care vin din trecut si care razbat si in viitor.

În prealabil postat de Rodica50

Am adus multa sminteala cu postarea neinspirata. Iertare. De obicei dau delete, cand primesc astfel de mesaje. Consider inchis subiectul. Nu imi sunt proprii ideile, nu cred in ele.

Simt multa mâhnire în aceasta postare Rodica.Aceste mesaje(pe care le primim mulţi dintre noi )sunt captivante prin conţinutul lor dar cele spuse sunt false şi nu reflecta punctul de vedere al unui creştin-ortodox aşa cum ai lasat impresia ca eşti.
Primesc astfel de mesaje de la o persoana foarte apropiata mie care îmi face şi astrograme şi mi le trimite.Este matemetician,o persoana cerebrala care merge la biserica,care posteşte şi se împartaşeşte.Zadarnic încerc să-i spun ca aceste învaţături nu reflecta adevarul nostru de credinţa ca ea tot pe a ei o ţine.
Datoria noastra este să mergem pe urmele Sfinţilor Părinţti,să urmăm învaţăturile din Scripturi şi din Evanghelii fara a adauga nici un cuvant de la noi sau de la alţii oricâta cultura sau ştiinţa am avea iar Dumnezeu ne va arata la momentul potrivit "cele ascunse ale înţelepciunii Sale".

Preotul Dumitru Popescu a murit in data de 10 martie 2010.Aveti aici un articol despre dansul.A scris,printre multe alte lucrari,o carte teologica extraordinara:Iisus Hristos Pantocrator.Merita citita.Despre acest exceptional teolog:RIP

[anna21]

În prealabil postat de Scotsman

Preotul Dumitru Popescu a murit in data de 10 martie 2010.Aveti aici un articol despre dansul.A scris,printre multe alte lucrari,o carte teologica extraordinara:Iisus Hristos Pantocrator.Merita citita.Despre acest exceptional teolog:RIP

Apreciez interventia ta delicata.

Cand eram necrestina imi puneam uneori intrebarea daca viciile/viata stramba a cuiva pot fi justificate din perspectiva unei creatii sau contributii valoroase aduse artei, stiintei etc..
Era ca un puzzle mintal pentru mine, niciodata nu am gasit raspuns si intrebarea imi revenea adesea in minte. Acum stiu ca nu aveam raspuns pentru ca nu aveam repere adevarate in viata.

Primul lucru pe care l-am facut cand am inteles ca ortodoxia este invatatura adevarata a fost sa arunc toate cartile eretice pe care le aveam acasa. Si aveam chiar f multe am golit biblioteca.. dupa unele mi-a parut rau (cum erau cartile lui Ouspensky).. dar asta era si ideea: sa nu fiu tentata sa citesc carti care stramba mintea.
Si acum aceeasi intrebare: imbratisarea ecumenismului si a teoriei evolutioniste sunt fapte care se pot justifica/scuza/trece cu vederea prin alta contributie "exceptionala": cartea "Iisus Hristos Pantocrator"?

În prealabil postat de anna21

Apreciez interventia ta delicata.

Cand eram necrestina imi puneam uneori intrebarea daca viciile/viata stramba a cuiva pot fi justificate din perspectiva unei creatii sau contributii valoroase aduse artei, stiintei etc..
Era ca un puzzle mintal pentru mine, niciodata nu am gasit raspuns si intrebarea imi revenea adesea in minte. Acum stiu ca nu aveam raspuns pentru ca nu aveam repere adevarate in viata.

Primul lucru pe care l-am facut cand am inteles ca ortodoxia este invatatura adevarata a fost sa arunc toate cartile eretice pe care le aveam acasa. Si aveam chiar f multe am golit biblioteca.. dupa unele mi-a parut rau (cum erau cartile lui Ouspensky).. dar asta era si ideea: sa nu fiu tentata sa citesc carti care stramba mintea.
Si acum aceeasi intrebare: imbratisarea ecumenismului si a teoriei evolutioniste sunt fapte care se pot justifica/scuza/trece cu vederea prin alta contributie "exceptionala": cartea "Iisus Hristos Pantocrator"?

Stiti cum se spune:despre morti numai de bine.Din punctul meu de vedere sufletul dansului a ajuns deja in fata Celui de Sus si asta transforma orice judecata a noastra intr-una usor lipsita de obiect.Despre presupusa afinitate a dansului pentru ecumenism(acest demers,din perspectiva mea protestanta,este inutil si fals) nu stiu prea multe dar aceea carte pe mine m-a impresionat profund prin modul cum autorul a inteles sa prezinte o tema mai mult decat dificila.Si asta din punct de vedere ortodox.Daca nu ma insel,chiar in primul capitol parca,a analizat si identificat posibile erori teologice catolice.Nu stiu ca om ce a facut in toate aspectele vietii sale dar ca teolog a lasat mostenire ortodoxismului o lucrare de mare valoare.

Vom vedea posteritatea ce verdict va da dar iata un protestant care saluta cu respect munca de exceptie a unui preot ortodox.Eu cred ca v-a lasat ceva extrem de valoros iar restul judecatilor le las Celui de Sus.Eu ii analizez strict lucrarea teologica pentru ca verba volant scripta manent.Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace.

Va salut cu respect doamna