Marturii

Colega si prietena mea era tare necajita de situatia de la serviciu. Era intr-un loc si intr-o postura neplacuta, devenita neplacuta prin tot felul de lucruri care se petrec in zilele noastre. Sefi angajati pe baza de carnet de partid, ori pile, care daca nu esti din gasca lor sau nu le faci sluj, ba mai mult decat atat le arati prin atitudinea neslugarnica ca stii unde le e de fapt locul, te hartuiesc, ameninta si agaseaza zilnic cu tot felul de chestiuni care nu au legatura cu sarcinile tale sau cu felul in care ti le indeplinesti. Cei care lucreaza in tara cunosc. Asa era colega mea, incat ajunsese sa zica: imi dau demisia, nu mai pot. Eu tot incercam sa o incurajez, sa treaca peste, sa nu mai bage in seama, sa riposteze...
Intr-una din zile era tare necajita, ii venea sa planga, era iar la capatul puterilor. Cand sa plecam spre casa, am convins-o sa vina cu mine, am luat-o pe sus, era ziua de praznuire a Sfantului Pantelimon. Am ajuns la biserica, si desi inainte de asta imi pusesem in gand sa-l rog pe Sfantul Pantelimon pentru mine, cand am ajuns la icoana Sfantului i-am zis: Sfinte Pantelimoane te rog ajut-o pe Maria.
Ne-am inchinat, am zis fiecare ce aveam de zis, am lasat buchetul de flori ce-l adusesem pentru Sfantul Pantelimon si am plecat. Nu am mers direct acasa ci am mers la colega mea, care era inca tot suparata, si ingrijorata pentru o lucrare in curs de executie. Voia sa mearga sa vada daca s-a mai lucrat si cum e situatia la lucrarea respectiva. I-am zis: vin cu tine, hai sa mergem impreuna, vedem noi ce o fi. Lasa ca se rezolva.
Mergem, vedem lucrarea, era bine si plecam fiecare spre casele noastre.
Ajung la etajul meu, trec pe langa usa unui vecin care era deschisa. Vecinul este o persoana cu probleme de comportament, un fel de interlop cu trecut pe la puscarie, agresiv, cu datorii mari la asociatie, de deranjat vecinii cu chefuri, de... multe feluri. Ajung la usa mea, dau sa deschid si atunci se porneste balamucul. Vecinul in cauza, iese la usa lui, beat, incepe sa se certe cu mine, sa injure, sa ameninte, facandu-ma in toate felurile. Nu reuseam sa inteleg care-i problema, ce ii trebuie, nu am avut vreme sa ma dezmeticesc. I se pusese pata pe toata lumea si s-a razbunat pe mine, fiindca fusesem multa vreme presedinte de asociatie sau in comitet.
Intr-o clipa a fost langa usa mea, gata sa ma loveasca, duhnind a bautura. Nu mai era mult pana sa ma pocneasca si nimeni din ceilalti vecini nu iesea la usa auzind galagia, nimeni nu indrazneste sa se puna cu el. Nu stiu cum s-a intamplat, nici nu am apucat sa realizez, brusc s-a deschis usa vecinului de alaturi de mine si a iesit acesta. In apartamentul acestui vecin locuiesc chiriasi, si dansul vine rar pe aici. Betivul a inceput sa-l ameninte si pe el, sa-l injure...etc. Atunci vecinul l-a luat de gat pe betivul si i-a spus: daca mai ai treaba cu doamna, ai de-a face cu mine. M-am speriat cand am vazut tot scandalul, ma gandeam ca nu o sa mai pot veni si sta acasa in siguranta. Cum de s-a nimerit ca tocmai atunci vecinul sa fie la chiriasi, pentru ca, asa cum v-am spus vecinul de alaturi vine o data la luna, o data la doua luni pe la apartament ?

Chiar daca cineva va rade de mine, eu spun ca sunt convinsa ca Sfantul Pantelimon mi-a sarit in ajutor.

Cat de repede a venit in ajutorul meu, abia ma intorsesem de la biserica si il rugasem pentru altcineva!

I-am multumit Sfantului Pantelimon si l-am rugat sa faca sa se linisteasca vecinul betiv si sa se imblanzeasca.

Nu a trecut mult si s-a intamaplat si asta, datorita mijlocirii Sfantului Pantelimon si a celorlati Sfinti pe care-i rog, Sfantul Spiridon, Sfantul Ioan Rusul, Sfantul Nectarie si Sfantul Nicolae, iar eu sunt uimita cum s-a transformat dintr-o fiara in om apropiat de normal.

Iar colega mea a fost mutata, nu peste mult timp, in alta parte, i-am zis sa aibe rabdare si iata ca s-a intamplat. Aici ii este mai bine. Suntem in acelasi loc si ne este bine avandu-ne aproape, de sprijin moral.

Multumesc pentru ajutor Sfantului Pantelimon si tuturor Sfintilor mei dragi.

Mi se intampla de multe ori, asa sunt zilele de azi, sa fiu pusa in situatia de a nu sti cum sa o scot la capat cu bine, la serviciu, de exemplu. Sunt situatii in care trebuie sa merg, la urma, sa dreg ceea ce nu s-a facut cum trebuie. Stiind cum stau lucrurile, felul in care s-a lucrat, felul in care s-au “imbarligat” treburile ca sa mearga banii in punga nu stiu cui, favoritii zilei, stiind ca sunt diverse “tabere” fiecare cu interesele si “petrentiile” ei, fiecare isi arata muschii proprii, care de care vrea sa arata ca e mai tare intre ei, ma framant cum sa ies la capat cu bine, si in acelasi timp ceea ce trebuia sa fie facut pentru unitatea mea sa fie cat mai bine facut. In naivitatea si indaratnicia mea, inca, consider ca trebuie sa fiu loiala intereselor unitatii si nu unora sau altora, de culori diferite, care se perinda periodic la fraiele ei, sa respect legalitatea, pentru ca in acest fel sa nu-mi bat joc de cei multi care lucreaza in locuri marunte, neinsemnate si care pana la urma sunt cu adevarat trupul si forta unui colectiv mare si dau numele unitatii, dar ei nu sunt bagati in seama ..... lucruri de felul acesta.
Nu demult am fost pusa intr-o asemenea situatie. M-am pregatit, m-am proptit bine pe picioarele din-darat, gata de infruntare, stiind ca ma asteapta lucruri neplacute, fiind intre ciocan si nicovala. Pe drum pana a ajunge la locul unde aveam treaba m-am rugat Maicii Sfinte, sa faca cum stie ea, sa iasa lucrurile bine.

Totul a iesit cum nu se putea mai bine. Muschii s-au linistit, taberele au lasat-o moale, treaba, in mare parte, a fost facuta bine.

Nu o data s-a intamplat astfel.

Sunt uimita de fiecare data cum face Maica Sfanta ca totul sa fie bine. Ma simt mica, marunta si parca deasupra mea simt Sfant Acoperamantul Sau care ma apara.

Multumesc Maicuta pentru bunatatea ta, pentru grija ta pentru noi, acesti nevrednici, neputinciosi fara ajutorul tau si al Tatalui Ceresc si a Domnului Iisus Hristos.

Am mers la mare. Cu trenul. Binenteles ca a intarziat, astfel ca atunci cand am ajuns in Gara de Nord, am trecut spre celalalt tren, legatura spre Constanta, sarind printre liniile de cale ferata. Aratam toti ca refugiatii, cu bagajele in spinare, sarind peste linii!
La intoarcere a intarziat si trenul de la Constanta la Bucuresti. Ma gandeam ca nu o sa prind legatura din Bucuresti si va trebui sa stau mult prin gara pana la urmatorul tren.
De la Manastirea Sfanta Maria din Techirghiol luasem o icoana a Maicii Sfinte cu Pruncul pentru nepoata mea, cadou de casa noua.
Prin Campia Romana, pe la Slobozia, Ciulnita trenul mergea cu viteza carului. Citeam si in minte imi venea mereu gandul ca nu o sa prind trenul.
Brusc mi-am adus aminte de icoana pe care o pusesem pe scaunul de langa mine si mi-am zis: o sa ajungem la timp, e Maica cu noi. In acel moment trenul a zvacnit brusc, a prins viteza si asa a mers pana la Bucuresti. Am ajuns exact la timp ca sa prindem legatura.
Cum sa nu credem ca Maica e langa noi mereu, ajutandu-ne chiar daca nu meritam?
Slava Maicutei Sfinte!

O prietena voia sa plece de acasa si nu avea unde sa-si lase puiutul de catel primit cadou de cateva zile. Nu toata lumea accepta in casa un animalut. Noi am avut o catelusa la care am tinut foarte mult, iar prietena mea a avut-o pe sora acesteia.
A venit la mine si m-a rugat sa-i tin puiutul pana se intoarce, spunandu-mi ca nu i-a fost prea bine puiutului si banuieste ca are ceva, ca i-a fost adusa bolnava de acolo de unde a primit-o.
Seara puiutul dadea semne ca nu se simte bine de loc, am pus-o in cosuletul ei sa doarma, statea cuminte in cos si gemea, o mangaiam pe burtica si mi-am dat seama ca o doare rau ceva acolo. Era deja tarziu, cabinetele veterinare erau inchise si catelusa se simtea tot mai rau. Imi era mila de ea, nu stiam ce sa-i fac, nu aveam nici un medicament pentru animalute in casa si oricum nu as fi stiut ce sa-i dau. Catelusei ii era tot mai rau.
Am in casa icoana Sfantului Ioan Rusul, mi-am amintit ca Sfantul a locuit in grajd langa animale atunci cand era prizonier la turci. Nu stiam daca se cuvenea sa ma rog Sfantului pentru un animalut. In mintea mea nestiutoare sunt multe lipsuri in multe privinte, multe, multe, pe langa dilema asta........ Pana la urma l-am rugat: mi-am zis ca Sfantul Ioan stand acolo intre animalele din grajd precis le iubea si le ingrijea cu drag.
Am luat iconita si am pus-o in cos langa catelusa. Numai ce am vazut-o ca isi apropie boticul de icoana si prinde cu dintisorii de ea. Sunt si azi urmele pe coltul icoanei. M-am temut ca o s-o strice si am ascuns iconita sub paturica. Am ramas uimita cand am vazut catelusa punandu-si capul peste locul unde am pus iconita. Cumva s-a mai linistit si asa am indraznit sa ma culc si eu.
Peste noapte am avut un vis ciudat, urcam scarile sa vin spre usa casei mele, iar un barbat cu privire rea si neprietenoasa, intunecata, tocmai iesea de pe holul meu. Imi era frica de el, iar cand am trecut pe langa el mi-a zis: acum am plecat, dar vezi ce faci, ca ma intorc iar! Ceva de felul asta.
M-am speriat in somn si m-am trezit brusc. Din balcon se auzea un zgomot. M-am dus sa vad: catelusa tocmai vomase ceva urat, avusese si diaree si la fel eliminase ceva urat, etc .. Apoi i-a trecut totul, si-a revenit dintr-o data.
Atunci am inteles. Plecase raul, gonit de Sfantul Ioan Rusul!
Bunul Sfant Ioan Rusul ajutase chiar si un amarat de animalut, si pe mine!
Cand a venit prietena mea i-am povestit si am rugat-o sa multumeasca si ea Sfantului Ioan Rusul pentru ajutor, sa aprinda o lumanare. Din pacate ea are o alta religie si nu crede ce-i spun eu. Am multumit Sfantului Ioan Rusul si pentru ea si am rugat sa o ierte ca poate intr-o zi va crede si ea ce-i spun.
Multumesc Sfantului Ioan Rusul pentru tot ajutorul pe care mi-l da mereu, stiu ca este langa mine mereu, e prietenul meu!

In toamna anului trecut tocmai terminasem o lucrare mare, dificila, la care am avut multe emotii deoarece de la bun inceput a fost cu “cantec”. Erau multi impotriva, iar eu, ca de obicei, m-am pus de-a curmezisul in virtutea naivitatii mele de a avea proritate treaba buna, cinstea, corectitudinea.
In sfarsit se terminase si chiar foarte bine, eram multumita, chiar si cei care erau impotriva nu aveau nimic de zis.
Ma trezesc ca vine un coleg, unul din cei care scotocesc in si fac mizerii, cu contre la lucrarea respectiva. Binenteles ca nu am tacut ci am aparat munca, nu doar a mea ca nu eram eu cea mai importanta, ci a celor care efectiv au facut ce avea de facut si a altora. Dupa mai multe discutii, in urma carora rezulta ca nu avea dreptate, a venit la mine furios si mi-a zis: te aranjez eu pe tine, TU ti-ai gasit sa te pui cu mine? Aproape imi venea sa-i zic ca are dreptate in privinta asta, m-am gasit tocmai eu, o persoana neinsemnata, fara pile, fara sustinere, fara bani, fara nimic in spate decat munca mea, sa-i stau in cale. Nici cei care erau de parerea mea in privinta lucrarii, mai mari ca mine, nu indrazneau sa se puna cu asta si m-am gasit eu, nime-n drum sa-l infrunt! Ca mine mancase multi, ca sa nu zic ca daramase pe unii asezati pe scaune mult mai inalte decat mine, foarte sus.
Am realizat pe cine mi-am ridicat impotriva, si ma gandeam ca aici se termina serviciul meu, cu de astia nu-i bine sa te pui rau!
Am plecat spre casa, eram neagra de suparare, aveam lacrimi in ochi, nici nu vedeam pe unde calc, ma gandeam:”Doamne, Tata Ceresc ce ma fac eu? Eu nu am pile, nu am pe nimeni in spate sa ma sprijine, nu am banii lor, asta ma manca fripta, raman fara serviciu, unde sa caut eu ajutor? Unde gasesc eu ajutor?!”.
Nu am facut mai mult de 100 metri pe trotuar dupa ce am iesit pe poarta unitatii, mergand suparata, pana cand s-a intamplat ceva: margand cu capul in jos, vad cu coada ochiului ceva jos pe trotuar care mi-a atras privirea, langa o poarta. M-am dus sa vad ce e, dintr-un impuls ciudat (cand eu aveam altele pe cap, nu vedeam oamenii pe strada de suparare, era ciudat ca ma duceam spre ceva cazut pe jos!!) si vad o imagine pe ceva, cu ochii in ceata de lacrimi nici nu vedeam bine ce e, o coperta, ma aplec o iau, si ma uit in jur sa vad daca nu a cazut de la cineva. Deschid poarta langa care era cazuta, nu era nimeni dupa poarta, intreb o doamna care era langa poarta daca nu-i apartine, imi spune ca nu. In sfarsit ma uit mai atenta la obiectul respectiv si ce credeti ca vad? Era o carticita cu icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cu patru acatiste, dintre care primul era ”Acatistul Maicii Domnului bucuria tuturor celor necajiti”!
Atunci m-am luminat: Dumnezeu imi trimisese ajutorul! Acolo era ajutorul meu! Eu care nu aveam pe nimeni aici pe pamant sa fie pila mea, sustinerea, etc....
Mi-a pierit toata supararea si am plecat unde aveam treaba.
Asa s-a si petrecut mai departe toata intamplarea: acel om nu a mai avut treaba cu mine, s-a ostoit, iar peste catava vreme a fost mutat in alta localitate.
Slava si multumire Tatalui Ceresc, Domnului Iisus si Maicutei Sfinte.

[GheronIosifIsihastul]

Ce suflet ortodox frumos si cuminte!
este o desfatare si o mangaiere nespusa sa iti citesc marturiile scrise cu dragoste! si eu o iubesc pe Maica Domnului si il iubesc si pe Sfantul Ioan Rusul!
Multumesc pentru marturiile tale, sora draga!
era nevoie de asa ceva aici.. e multa hula si ura fata de Biserica si fata de Sfinti astazi.. exemplul tau curat mi-a mers la inima!
Multumesc si te imbratisez cu sfanta imbratisare sora draga si scumpa!

În prealabil postat de GheronIosifIsihastul

Ce suflet ortodox frumos si cuminte!
este o desfatare si o mangaiere nespusa sa iti citesc marturiile scrise cu dragoste! si eu o iubesc pe Maica Domnului si il iubesc si pe Sfantul Ioan Rusul!
Multumesc pentru marturiile tale, sora draga!
era nevoie de asa ceva aici.. e multa hula si ura fata de Biserica si fata de Sfinti astazi.. exemplul tau curat mi-a mers la inima!
Multumesc si te imbratisez cu sfanta imbratisare sora draga si scumpa!

Prea multe cuvinte frumoase despre mine, ma simt stanjenita. Nu eu le merit. Tatal Ceresc, Domnul Iisus, Maica Sfanta si Sfintii nostri dragi le merita.
Am simtit nevoia sa spun la toata lumea despre multul ajutor pe care l-am primt, ce mi-am amintit pana acum, imprejurarile marcante, pentru ca ajutor primim clipa de clipa si nu ne dam seama. Maicuta sa va aibe in paza!